Oare câte reverente trebuie sa fac în fata lumii si lumea sa faca în fata mea ca sa pot întelege mai bine timpul în care îmi e dat sa traiesc? * Întorc adevaratul pe fata si pe dos, încercând sa aflu ce se ascunde în spatele lui. Dându-i un bobârnac, îl fac sa se roteasca pe o muchie de cutit, facând echilibristica precum un dansator pe sârma. Ca sa scot din el toate ideile ce se învârt în capul meu, îl reduc la absurd, încercând sa-l dezechilibrez si sa-l fac sa se prabuseasca în gol. Adevarul însa are punctul de greutate atât de agil, încât fiecare încercare a mea se soldeaza cu esec. Nu-l pot dezechilibra nici apelând la logica, nici la stiinta, nici la sofistica, nici la magie, astfel ca îl vad rotindu-se mereu si evitând caderea. Iar atunci când evoc numele lui Dumnezeu si ordinea divina ce domneste în univers, adevarul meu face o adânca reverenta în fata mea, se dezechilibreaza, dar nu cade, cade însa golul, golul dinlauntrul lui, confundându-se cu golul din afara. Oare câte reverente trebuie sa fac în fata lumii si lumea sa faca în fata mea ca sa pot întelege mai bine timpul în care îmi e dat sa traiesc? * Razboiul a inflamat nu atât inimile si mintile oamenilor obisnuiti, cât mai cu seama mintile liderilor de pe mapamond, care vad acum rosu în fata ochilor, marind cheltuielile pentru înarmare, ce au atins în contextul actual o cota astronomica. Cine va câstiga de pe urma conflagratiilor nu e greu de ghicit. Problema care se ridica e însa alta: daca marii magnati care conduc din umbra lumea si-au dublat sau triplat veniturile în aceasta perioada profitând de pe urma razboiului, dar si a pandemiei, în timp ce marea masa a populatiei a saracit, cum credeti ca ei - caci în mare parte ei fac toate jocurile, manevrând în functie de interesele lor, pe liderii aflati la putere -, vor dori sa reinstaureze pacea în lume?! Vor instaura pacea doar daca undeva la orizont va aparea oportunitatea deschiderii unei noi conflagratii, aici sau în alta parte a lumii. * Atent la miscarile care se fac pe mapamond, Papa Francisc a iesit si de data aceasta la rampa, calificând cresterea cheltuielilor pentru înarmare drept o nebunie, o crima împotriva umanitatii, o tendinta aberanta care nu va aduce nimic bun. Sfântul Parinte a optat pentru gasirea unei alte cai în vederea echilibrarii liniilor de forta ale „puterea mondiala” si a aduce omului prosperitatea, linistea sufleteasca si pacea mult visata. Dar cine mai asculta azi glasul Sfântului Pontif? Acoperita de zdranganit de arme, vocea sa se pierde în desert. * Pai, daca se anunta pe toate canalele de stiri ca lumea urmeaza sa treaca printr-o criza alimentara fara precedent, când vom ajunge sa ne mâncam unii pe altii, atunci de ce liderii lumii care se întâlnesc zilele acestea în inima Europei, la Bruxelles, nu iau decizia sa puna capat razboiului si sa dirijeze toate resursele pentru prevenirea crizei alimentare?! Raspunsul e unul simplu: ei nu se întâlnesc pentru a instaura pacea, ci pentru a continua razboiul, iar noi, oamenii simpli, vom suporta toate consecintele. * Conform propriilor sale declaratii, premierul Marii Britanii Boris Johnson discuta zilnic la telefon cu presedintele Ucrainei Volodimir Zelenski. Pâna aici toate bune si fumuroase, numai ca nici unul dintre ei nu pun problema refugiatilor ucraineni pe care Marea Britanie i-ar putea primi pe teritoriul sau. Premierul Boris Johnson nu se ofera sa-si deschida tara, cel putin asa arata datele de pe teren, oamenilor plecati în pribegie, iar presedintele Zelenski nu pune imperativ aceasta problema în discutiile purtate cu dl. Boris, desi, pentru domnia sa, problema refugiatilor e una acuta. Ar fi foarte simplu pentru Anglia, de pilda, sa se ofere sa preia din Republica Moldova un numar, sa zicem, de 100 000 de refugiati, din circa 250 000 câti se afla acolo. Oare cum face fata Basarabia, o tara saraca si aflata sub presiunea razboiului, sa asigure adapost si hrana unui numar atât de mare de refugiati, iar Anglia, care e extrem de bogata, a dat pâna în prezent viza doar la circa 4000 de ucraineni? Sigur, Anglia ofera armament Ucrainei, dar refugiatii nu au nevoie de arme, ci de un acoperis deasupra capului... Desigur, dl. Boris Johnson e preocupat mai mult de problemele globale, de sanctiuni, de oligarhi, si mai putin de oameni simpli, ce si-au parasit rudele, casele si tara si au plecat cu sufletul sfâsiat, plângând si blestemând, în pribegie în urma unui razboi care abia a început, dar nu se stie când o sa se termine. Daca numarul de refugiati se va dubla sau se va tripla, dl. Boris Johnson se va spala pe mâini oferindu-le sarmanilor ucraineni doar arme?! E dureros ceea ce spun, dar dincolo de retorica beligeranta oamenii mai au nevoie si de altceva. Abia dupa aproape 3 saptamâni de la declansarea razboiului, guvernul britanic a prezentat publicului un program denumit „Homes for Ukraine”, care le va permite cetatenilor englezi sa gazduiasca persoane refugiate din Ucraina, chiar daca acestea nu au legaturi familiale cu Marea Britanie. Conform datelor furnizate de guvernul Boris Jonson, pâna în prezent au fost eliberate 3000 de vize pentru ucraineni. E mult, e putin?! Câti sunt în România? Câti sunt în Polonia? Câti sunt în Germania, în Italia, în Spania, în Franta? SUA a anunta ca va primi circa 100 000 de refugiati ucraineni. Marea Britanie îi încurajeaza pe ucraineni sa lupte pe front, nu sa fuga din calea invadatorilor. De aceea le ofera cât mai mult armament. Dupa cum ne ofera si noua. Dar oare - fereasca Dumnezeu - în caz de razboi, ne-ar oferi si loc de adapost sau ar proceda la fel cum procedeaza cu ucrainenii?! Situata izolat fata de continent, Maria Britanie nu se confrunta în prezent cu problemele cu care se confrunta Europa. E independenta fata de gazul rusesc, de petrolul rusesc si de sursele de energie. Daca Europa are probleme, sa si le rezolve singura. Iar daca nu si le va rezolva, asta e problema ei. Marea Britanie priveste cu detasare criza prin care trece Uniunea Europeana; aceasta criza o redreseaza atât din punct de vedere psihologic, cât si din punct de vedere militar si economic. * De pe urma invaziei Ucrainei si a sanctiunilor impuse Rusiei cel mai mult va avea de câstigat China. În primul rând China va cauta sa se pozitioneze în postura de factor de echilibru dintre Est si Vest. Chiar daca nu va misca un deget în favoarea vreunei parti aflate în conflict, jucând, cum se spune, la ambele capete, simpla ei prezenta în peisaj va mentine conflictul la o cota ce nu va depasi granitele NATO. Dar daca China va dori ca razboiul sa se extinda, atunci va arunca din când în când gaz pe foc si conflictul va capata proportii colosale. Oricum, la ora actuala China poate anexa Taiwanul fara nici o problema. Dar nu cred ca o va face. America si NATO n-ar reactiona decât formal. China poate câstiga mai mult prin pace decât prin razboi. Inclusiv poate câstiga Taiwanul fara sa traga nici un foc de arma. Civilizatia sa milenara a învatat-o sa aiba rabdarea de care da dovada un sarpe boa atunci când ataca prada. E suficient ca sarpele sa tina gura deschisa pentru ca prada fascinata de nemiscarea reptilei sa se arunce singura în gura ei. Asa se va întâmpla, probabil, acum si cu Rusia. Împinsa în afara Europei, izolata din punct de vedere economic si diplomatic, Rusia se va arunca singura, cu tot arsenalul ei atomic si toate resursele de care dispune, în gura Chinei. Astfel se va spulbera visul lui Putin, pe care l-a agreat, pare-se, si Sarkozy, de-a face ca Europa sa se întinda de la Atlantic la Vladivostok. În loc sa se învecineze cu Rusia, Europa se va învecina cu un colos mult mai periculos alcatuit din Rusia si China, iar Ucraina va deveni o zona tampon. Desigur, China va fi vioara întâi, iar Rusia îi va cânta în struna, transformându-se din când în când, când situatia o va cere, în buzdugan. Dispunând de gazul si petrolul rusesc obtinut la un pret preferential, dar si de alte materii prime, economia Chinei va deveni mult mai competitiva decât e în prezent. În timp ce Occidentul va plati tot mai mult metrul cub de gaz, barilul de petrol sau kilowattul ora pentru consumul sau industrial si casnic, China se va dezvolta, devansând economia Statelor Unite. Si poate nu doar economia, ci si puterea militara. Desigur, acesta e unul dintre scenariile posibile care ar putea prinde contur în urma evenimentelor de acum. Scenariul nu e prea vesel, dar asta-i realitatea ce se contureaza la orizont. Lumea a devenit din ce în ce mai imprevizibila, astfel ca s-ar putea desfasura si alte scenarii. Eu nu cred ca SUA si Occidentul sunt atât de robiti încât nu se gândesc la pericolul pe care îl poate reprezenta iesirea Rusiei din sfera de influenta europeana. Probabil ca stiu si au pus la cale un alt plan. * În ultima vreme sunt bântuit de un cosmar cumplit ce se repeta aproape noapte de noapte. În vis îmi apare ca s-a produs extinctia si ca pe pamânt a ramas un singur om. O entitate ciudata, un hermafrodit, jumatate barbat, jumatate femeie eterna. O entitate care se înmulteste prin sciziune nucleara, umplând pamântul cu o noua lume. Dimineata când ma trezesc îngrozit din vis, stau mult timp cu ochii închisi si ma întreb daca fiinta mea a ramas aceeasi sau a fost contaminata de teama, suferind mutatii genetice din pricina radioactivitatii substantelor nocive ce plutesc în aerul epocii. Nichita Danilov este scriitor si publicist
