Insul contemporan este din ce în cea mai putin capabil de a culege singur informatii din jur si de a le procesa, el doar le ia gata procesate si le memoreaza, nimic altceva. Si toate acestea se depoziteaza în codul ancestral si schimba intrinsec acest animal biped. Cu câtiva ani în urma am facut un experiment stiintific la mine în curte. Am improvizat un incubator din niste polistiren si un bec, am cumparat 10 oua de gaina de la o gospodina din sat si le-am pus la clocit. Dupa cele 3 saptamâni de incubatie au iesit 5 pui dragalasi care au capatat imediat nume si au devenit noile jucarii ale copiilor. Mai târziu am aflat ca erau 2 cocosi si 3 gain, asa ca unele nume erau pentru sexul opus, dar n-avea nicio importanta, treaba si viata mergeau mai departe ca si pâna atunci. În lumea animalelor înca nu exista corectitudine politica, slava Domnului... Partea interesanta si absolut fascinanta pentru mine a fost ca toate înaripatele s-au comportat de la început pâna la sfârsit, pentru ca a fost si un sfârsit la un moment dat, ca niste veritabile animale asemanatoare din orice colt de lume, fara sa fi avut niciodata contact cu vreo alta gaina din mediul înconjurator. Adica cotcodaceau, îsi construiau cuibar, faceau oua, râcâiau prin pamânt, se fugareau si se reproduceau, cu toate ritualurile aferente, fara sa le fi învatat absolut nimeni cum se face. Nu a existat nici macar o secunda o alta gaina sau cocos care sa vina sa le predea cursuri despre cum se prinde o râma, cum se gaseste un loc si se aranjeaza un cuibar, cum se împerecheaza o gaina cu un cocos, cum sa se urce într-un copac pentru a gasi loc de culcare sau pentru a fugi de pradatori etc. Toate informatiile, fara nicio exceptie erau venite la pachet în ouale pe care le-am cumparat de la bun început. Acolo erau chip-urile. Evident ca am mai vazut gaini la viata mea, stiam cum se comporta, dar nu am realizat niciodata cât de puternica este informatia genetica si câte detalii legate de cele mai mici amanunte ale vietii cuprinde aceasta. Ei bine, e clar ca si cu oamenii este la fel, desi sunt tare curios cum s-ar comporta niste indivizi nascuti într-un mediu izolat total de alti semeni si fara nicio alta informatie primita despre comportamentul uman din exterior, de la cineva sau ceva. Ar mai sti ei sa vorbeasca, ar sti cum sa îsi caute hrana, sa îsi confectioneze adapost, sa se împerecheze? Cu siguranta nu s-ar comporta ca un om actual, dar ar fi interesant de stiut câta informatie a fost pâna acum depozitata în „oul” primar, în oul de la care pornim toti. Tind sa cred ca în ultimele milenii, unele informatii chiar s-au pierdut si au fost înlocuite cu altele, dar asta e doar parerea mea, bazându-ma pe observatii personale si pe intuitie. Ar fi logic totusi ca memoria genetica sa se adapteze la noile conditii de viata si sa le abandoneze pe cele vechi. Astfel s-ar explica, de exemplu, de ce oamenii de azi nu mai pot supravietui nici fizic, nici mental unor conditii la care stramosii nostri erau perfect adaptati, si de ce copiii învata atât de repede tehnologia, de parca s-ar fi nascut cu ea. Este evident ca omul a ajuns mai sus decât ar fi putut ajunge vreodata orice animal, iar asta nu cred ca poate fi învatat de la zero într-o viata, totul trebuie sa vina pe un sol deja pregatit dinainte. Iar tot ce este în plus fata de lucrurile de baza, care cu siguranta ramân permanent în codul genetic mai mult sau mai putin ascuns, este artificial, fara precedent, ceea ce nu poate fi inscriptionat în memoria ancestrala decât dupa multi, foarte multi ani. Apropo de asa-numita uitare - care de fapt nu e decât o sedimentare - au existat multe cazuri în lume de oameni care în urma unui traumatism sau a unei boli au descoperit deodata niste informatii în ei însisi de care habar nu aveau ca exista. Chiar deunazi am citit un articol undeva despre un barbat american care odata cu declansarea unui cancer a început peste noapte sa vorbeasca involuntar cu accent puternic irlandez, desi nu fusese niciodata în Irlanda si nici nu avusese rude acolo. Accentul l-a tinut fara putinta de a mai fi schimbat pâna la moarte. Daca un caz ca acesta se încadreaza în memoria ancestrala, asta înca nu se stie, dar ceva sigur e acolo, vreun hard disk de siguranta, vreun back up al naturii, cine stie. Revenind la actualitate, se poate observa cu ochiul liber faptul ca ceea ce este omul azi si educatia pe care o primeste el, informatia noua pe care o asimileaza, se bazeaza într-un procentaj din ce în ce mai mare pe ceea ce vine din mass media, pe ceea ce ne învata involuntar semeni ai nostri prin intermediul radioului, al televiziunilor, al ziarelor si al Internetului. Insul contemporan este din ce în cea mai putin capabil de a culege singur informatii din jur si de a le procesa, el doar le ia gata procesate si le memoreaza, nimic altceva. Si toate acestea se depoziteaza în codul ancestral si schimba intrinsec acest animal biped. Înainte de mass media si de Internet, un om oarecare îsi folosea mostenirea genetica si propriile simturi pentru a cunoaste lumea din jurul sau, acum nu mai este asa. El se lasa convins de orice, chiar daca lucrurile respective ar fi contravenit propriilor impulsuri instinctuale si simturi în trecut. Albul nu mai este alb, dulcele nu mai este dulce, bunul nu mai este bun, raul poate fi frumos, iar frumosul poate fi urât, daca personajul nostru public preferat, în care avem încredere maxima, ne spune astfel. Nimeni nu mai stie cu adevarat cum este realitatea pentru ca ea nu mai exista independent de individ, nu mai poate fi verificata fizic de cineva, ci este relativa, stocata în toata diversitatea ei în servere si difuzata prin diferitele canale de comunicare. Am aflat de curând ca, în China, TikTok-ul are alti algoritmi decât în restul lumii, desi este detinut de aceeasi companie. Acestia sunt programati în asa fel încât se adapteaza în functie de vârsta si preferintele abonatului si trimit spre vizionare doar informatii programate si potrivite pentru el, în spirit constructiv, nu distructiv. Copiii chinezi, de exemplu, nu sunt asaltati cu filmulete ce creeaza o dependenta bolnava si un sistem de valori trunchiat si gresit, ci încearca sa educe cu adevarat, sunt ca o prelungire online a scolii. Tristan Harris, un expert în tehnologie, a comparat cele doua versiuni ale TikTok cu opiul si spanacul. În China e sanatos si hranitor, iar în restul lumii e toxic, în modul cel mai degradant posibil. Copiilor din China le apar ca recomandate pe feed experimente stiintifice, informatii culturale, în timp ce în România sunt în cea mai mare parte clipuri cu idioti si activitati inutile. Având în vedere ca educatia copiilor se face în cea mai mare parte din telefon si în mica parte la scoala si în familie, nu e de mirare ca într-un viitor foarte apropiat doar în China vor exista oameni cu capul pe umeri, restul lumii va fi populat de gaini bete care vor cotcodaci în nestire si fara rost, în timp ce se învârt în cerc prin curte, râcâind din când în când tarâna dupa râme. Briscan Zara este scriitor si publicist
