Daca acest eveniment, faptul ca suntem opt miliarde pe planeta, este îmbucurator sau înfricosator, este probabil la latitudinea fiecaruia sa decida, dar acest lucru, credem, nu ar trebui sa necesite nici o temere din partea noastra. Astfel, astazi, problema suprapopularii, potrivit oamenilor de stiinta, nu este atât de acuta - situatia este sub control si se schimba în functie de asteptarile publicului. Astazi, mai degraba, problema care se ridica tine de chestiuni economice, dezvoltare durabila si calitate a vietii, asa ca daca ne vom lupta pentru apa sau hrana în viitor, atunci cel mai probabil nu se va datora problemei suprapopularii, ci a modului cum fiecare din noi îsi va respecta, de acum înainte, locul sub soare. Si pentru asta e nevoie de educatie, multa educatie, adica ceea ce ne lipseste astazi cu adevarat. Ora de vârf în trafic, rândul la casa în hipermarket, plajele arhipline - toate acestea, macar o data, ne-au facut sa ne gândim: „De ce suntem atât de multi pe planeta asta?” Iar una dintre „povestile de groaza” care sperie publicul de secole a fost amenintarea cu foametea în masa cauzata de suprapopularea globala. Doamna, va veni prapadul, suntem deja opt miliarde! O sa ajungem sa mâncam pietre! mi-a spus postarita, cu ochii înlacrimati, într-o dimineata, în fata portii. De unde sa mai dea pamântul asta atâta hrana la atâtea suflete? Eu m-am gândit deja sa fac niste provizii, mai bine sa fie acolo…, a continuat convinsa fiind ca marketurile se vor goli în câteva luni. E momentul, oare, sa ne temem? În luna noiembrie anul trecut, ONU a anuntat nasterea celui care rotunjeste cifra de suflete de pe Terra - al optmiliardelea locuitor. Evident, aceasta cifra este controversata - este putin probabil ca cineva sa fie, de fapt, capabil sa numere toti oamenii de pe planeta, inclusiv locuitorii Oceaniei sau ai Saharei, ai tarilor dens populate din Asia sau ai junglelor amazoniene, astfel încât sa cunoastem cu exactitate numarul real si sa stim concret când am atins cu adevarat acest numar, daca l-am atins. Dar, cu toate acestea, o cifra simbolica a fost numita, iar omenirea, spre disperarea multora, a trecut pragul de opt miliarde de suflete. În secolul al XVIII-lea, Thomas Robert Malthus a prezentat o teorie care este populara si astazi în multe din cercurile mondiale de putere. Acesta considera cresterea necontrolata a populatiei Pamântului un pas sigur spre înfometarea masei. Potrivit adeptilor lui Malthus, cu cât sunt mai multi oameni pe planeta, vor exista cu atât mai putine resurse pentru fiecare - o matematica ce pare destul de simpla. Suprapopularea globului ar duce la saracie, foamete si tulburari sociale: daca numarul oamenilor continua sa se dubleze la fiecare sfert de secol, adica sa creasca exponential, curând nu vom avea nimic ce mânca - cantitatea de alimente produsa nu va putea creste la fel de repede, deoarece resursele planetei sunt limitate. Dar este chiar atât de simplu? Oare formula de acum trei secole a lui Malthus tine cont de toate procesele demografice, de realizarile stiintei si alti factori, cum ar fi cei sociali? În cartea publicata în 1798 - „An Essay on the Law of Population”, Malthus a încercat sa argumenteze ca suprapopularea este inevitabila si va produce efecte devastatoare. Foametea si epidemiile, afirma el, nu sunt capabile sa faca fata pe deplin problemelor cresterii populatiei, prin urmare, este necesar sa se creeze instrumente suplimentare pentru a reglementa cresterea numarului de locuitori de pe planeta. În special, s-a propus reglementarea cât mai mult posibil a natalitatii si reglementarea numarului de casatorii, ignorarea nevoii de a avea copii sau a crearii propriilor familii. Nu e nici un secret ca la sfârsitul secolului al XVIII-lea, astfel de afirmatii erau destul de radicale si nu se aliniau principiilor legate de familie declarate în majoritatea tarilor lumii, iar Malthus trebuie sa fi parut cel putin ciudat societatii în care traia. Problema principala a fost, deci, limitarea numarului de copii. Un astfel de principiu a fost adoptat de guvernul chinez în deceniile trecute, când a fost proclamat sloganul, inclusiv politica - o familie - un copil. O astfel de planificare controlata a nasterii a început sa dea roade abia dupa 20 de ani, dar au aparut disproportii în structura genului, s-au nascut mai multi baieti si mai putine fete. Din aceasta cauza, barbatii nu si-au putut gasi un partener cu care sa-si întemeieze o familie. Rezultatul: natalitatea în China e în scadere. În Occident, am mai adauga, ambiguitatea de gen e, probabil, un mecanism declansat firesc de inconstientul colectiv, având ca scop, printre altele, si mentinerea densitatii populatiei la un anumit nivel, tocmai pentru a nu da nastere la perturbatii sociale care sa împinga omenirea spre extinctie. Un alt „clarvazator” a fost Paul Ehrlich care a împartasit o prognoza si mai pesimista în 1968. Conform previziunilor sale, sute de mii de oameni urmau sa moara de foame în anii 1970, iar rata mortalitatii în lume sa creasca semnificativ. Pâna acum totul pare a fi exact invers. A fost nevoie de mai putin de jumatate de secol pentru ca populatia lumii sa se dubleze: statistica ofera câteva date în acest sens - în 1974, de pilda, erau 4 miliarde de oameni, numarul a crescut de la 7 la 8 miliarde în 12 ani. Dar atingerea urmatoarei etape de 9 miliarde va dura, se pare, aproximativ 14,5 ani , adica pâna în 2037. Toate aceste predictii reflecta, dupa cum observam, o încetinire a cresterii globale a populatiei, astfel ca aceasta se preconizeaza ca ar ajunge la 10,4 miliarde în anii 2080, dupa care va ramâne la acest nivel pâna în 2100. Se vede ca înca de pe vremea lui Malthus, omenirii i-a fost frica de suprapopulare. Ba, chiar înca de pe vremea lui Tertulian, daca stam bine sa ne gândim, prin secolul al-III-lea d.Hr., când populatia nu era atât de densa ca azi. Dupa cum puteti vedea, au trecut câteva sute de ani, mii - si, în general, oamenii continua sa traiasca si populatia Pamântului creste într-un ritm mai putin pronuntat - nu se dubleaza la fiecare sfert de secol, cum preconiza Malthus. Cert este ca multe dintre complexele, fricile si fobiile noastre se bazeaza pe frica de moarte. Când instanta l-a condamnat pe nedrept pe Socrate la moarte, acesta a spus calm: „Chiar crezi ca mi-e frica de ceea ce nu stiu?” Socrate, deci, accepta cu stoicism verdictul cu observatia ca nimeni, în afara de zei, nu stie ce se întâmpla dupa moarte si, prin urmare, ar fi o prostie sa se teama de ceea ce nu stie nimeni. Dar noi nu suntem Socrate, cu totii ne temem de moarte. Si, desigur, de viitor, despre care nu stim nimic. Mai bine spus, nu ne este frica de moarte, ci de frica de moarte. Iar ideea de suprapopulare, care implica inanitia, asa cum au prevazut-o altii, ne adânceste teribil aceasta teama. Seriozitatea discutiilor actuale la nivel înalt privind suprapopularea si pericolele care se întrezaresc în viitorul apropiat din pricina acesteia pun la îndoiala, cu siguranta, sensul civilizatiei noastre si ideea de progres. Daca tot vom muri de foame, fiindca suntem asa de multi, la ce bun sa mai progresam? Traieste-ti clipa! ne spunem, iar asta implica sa facem tot ceea ce ne trece prin cap, de fapt, tot ceea ce face rau lumii în care traim: sute de mii de tone de haine si papuci din plastic, armament si masini cu nemiluita, defrisari, experimente chimice, poluarea apelor, multa risipa etc. Totusi, trebuie sa admitem ca principala cauza a problemei omenirii nu este suprapopularea în sine, întrucât natalitatea mondiala a atins deja un vârf în anii 1990 si ea, dupa cum am vazut, va scadea în urmatorii ani. Daca culegem mai multe date, putem vedea mai simplu: numarul de locuitori ai planetei este, desigur, în crestere, dar capacitatea lor de reproducere scade. Apoi se pune problema consumului pe cap de locuitor de apa, carne, energie. De exemplu, în India acest consum este semnificativ mai mic decât cel din Statele Unite, în ciuda faptului ca India are 4 de ori mai mult populatia S.U.A. si este a doua cea mai populata tara din lume. Ce înseamna? Ca tarile dezvoltate unde natalitatea si populatia e mai scazuta consuma mai mult decât cele în care nivelul de trai este mai scazut chiar daca populatia e mai densa. E ca în povestea cu cartofii, ai zece oameni care trebuie sa curete cartofi, ei pot procesa zece kilograme într-o ora, dar cineva le mai adauga înca cinci în sac. Contrar asteptarilor, cei zece curata tot zece kilograme, nu cele 15. În acelasi mod, nu ar trebui sa ne grabim sa tragem concluzii din cauza celor opt miliarde de locuitori ai planetei - este mai bine sa vedem ce altceva ar putea afecta acest numar al oamenilor de astazi. Teama de moarte prin inanitie cauzata de cresterea numarului de oameni ar trebui sa nu ne mai preocupe atât de mult. Natura ofera mereu un echilibru. Societatea, de asemenea. Si nu atât razboaiele, atacurile teroriste, pandemiile, catastrofele naturale si epidemiile, dorinta din ce în ce mai mare a tinerilor de a-si schimba genul, împiedica cresterea în exces a populatiei, cât si un fenomen, care se numeste „a doua tranzitie demografica”. Acesta este un fenomen destul de complex, pe termen lung, asociat cu transformarea întregului sistem demografic al tarii ca urmare a schimbarilor economice. Printre ele ar fi implicarea femeilor în munca. Acestea devin nu numai consumatoare ale beneficiilor economice, ci si producatori si, ca urmare, nu mai putem vorbi ca în urma cu 300 de ani, cum vorbea Malthus, de familii cu un singur venit, în care sotul câstiga bani si sotia se ocupa de casa si dadea nastere copiilor, de regula, multi la numar. Miscarile de emancipare a femeilor sunt în voga. Un alt fenomen ar fi cresterea perioadei de maturizare economica a copiilor. Copilul devine independent economic la o vârsta mai târzie decât în urma cu 300 de ani. Acum trebuie sa astepte pâna va absolvi liceul sau facultatea ori masterul, sa-si cladeasca o cariera, toate acestea duc la faptul ca oamenii se casatoresc si nasc mai putin, daca nu chiar deloc, în multe cupluri. A doua tranzitie demografica este factorul datorita caruia natalitatea nu creste, ci scade. Deci nici aici nu exista niciun motiv de panica si teama ca planeta se va stinge în curând de foame. Da, asistam la o scadere a fertilitatii si, din pacate, o crestere a vârstei medii a locuitorilor Pamântului - adica suntem o populatie îmbatrânita. Daca acest eveniment, faptul ca suntem opt miliarde pe planeta, este îmbucurator sau înfricosator, este probabil la latitudinea fiecaruia sa decida, dar acest lucru, credem, nu ar trebui sa necesite nici o temere din partea noastra. Astfel, astazi, problema suprapopularii, potrivit oamenilor de stiinta, nu este atât de acuta - situatia este sub control si se schimba în functie de asteptarile publicului. Astazi, mai degraba, problema care se ridica tine de chestiuni economice, dezvoltare durabila si calitate a vietii, asa ca daca ne vom lupta pentru apa sau hrana în viitor, atunci cel mai probabil nu se va datora problemei suprapopularii, ci a modului cum fiecare din noi îsi va respecta, de acum înainte, locul sub soare. Si pentru asta e nevoie de educatie, multa educatie, adica ceea ce ne lipseste astazi cu adevarat. Cristina Danilov este psiholog
