Ma doare inima ca anulez, pentru prima data în ultimii 5 ani, Noaptea Alba a Galeriilor din Iasi. Unde aveam zeci de voluntari vaccinati, acces cu bilet online (gratuit) doar cu prezentarea certificatului verde si masuri de siguranta care au functionat anul trecut. Însa nu pot sa-mi asum ca mii de persoane (chiar vaccinate) în plus fata de ce se întâmpla oricum sa se plimbe timp de un week-end. Sudiile arata ca succesul evenimentelor culturale de tip „noaptea alba”, fie ca vorbim despre galerii, muzee, filme sau poezie, sta în primul rând în fascinatia creata de spectacolul multimii. Foarte multe persoane care, pe parcursul anului, nu participa la evenimente similare sau nu viziteaza spatiile participante în festivalul de tip noapte alba, sunt atrase nu de o dorinta izvorâta brusc de a cunoaste sau experimenta, ci de atributul care implica socializarea. Pe scurt, cea mai puternica sursa de atractie este prezenta numeroasa a celorlalti: oamenii vor sa vada oameni. Cea mai celebra manifestare de acest tip este Festivalul Noptilor Albe din Sankt Petersburg, care a debutat în 1992. Beneficiind de vara cu zile lungi si de mostenirea culturala a fostei capitale imperiale, St. Petersburg devine gazda unui festival al artelor care implica tot orasul si atrage turisti din toata lumea. Sub diverse nume (White Night, Nuit Blanche sau echivalentul în limbile locale), ideea acestui festival s-a raspândit pe tot mapamondul, integrând mai multe forme de manifestare culturale sau axându-se doar pe un singur domeniu. În România, Noaptea Alba a Galeriilor (NAG) împlineste 15 ani de la prima editie, ocazie care ar trebui marcata de week-end-ul 15-16-17 octombrie. Prin Suzana Dan, presedinta Asociatiei Ephemair, organizatorul de la nivel national, mi-a fost propus sa preiau initiativa la nivel local. Astfel, din 2016 am reusit, cu ajutorul a câteva sute de voluntari si a unui grup de fideli, care au ramas alaturi de la prima editie, sa organizam cel mai de succes eveniment din tara dupa cel din Bucuresti. Invitat anul trecut în cadrul NAG Iasi, artistul Dan Perjovschi a scris, în cadrul unui performance urmarit live de zeci de persoane, pe geamul unei librarii în care instalase o expozitie: „Unde ati fost în restul anului?”. Desi cunosc obiectiile unora fata de acest tip de festivalizare a culturii, pe care le consider îndreptatite, stiu si cât de greu este sa creezi un public pentru arta contemporana. Cei mai apreciati artisti contemporani ieseni sunt, din pacate, mai cunoscuti în afara Iasului sau a tarii. De aceea, un astfel de eveniment are rolul de a consolida scena locala, de a obisnui pe cei interesati cu spatii expozitionale pentru care nu-si fac timp în restul anului sau pe care nici macar nu le cunosc. În fiecare an, pe lânga tururile ghidate (pe jos, cu bicicleta sau cu trotinetele electrice), voluntarii au împartit mii de harti care localizau aceste spatii si au ajutat mii de ieseni sa le treaca pragul. Iar publicul iesean a putut sa vada, pe lânga atelierele artistilor locali si expozitiile lor, o serie de artisti internationali sau relevanti la nivel national. În momentul în care scriu aceste rânduri, în Municipiul Iasi rata de infectare a trecut de 10 cazuri la mia de locuitori. Cadrele medicale îndeamna la instituirea unui nou lockdown si fac apeluri disperate la responsabilitate din partea decidentilor. Am prieteni medici care-mi povestesc despre calvarul pe care-l traiesc zilele astea. Au trecut demult de furie si frustare si par resemnati cu alegerile pe care le au de facut: cine pare ca are mai multe sanse e favorizat. O drama de care citeam anul trecut în presa internationala ca se întâmpla în Lombardia are loc azi lânga fiecare iesean. N-ai cum sa spui ca nu stii sau n-ai vazut: de la reportajul celor de la recorder cu imagini din interiorul sectiilor supraaglomerate, titlul inspirat din Adevarul (România - între viata si moaste), pâna la materialele aparute în presa internationala, care prezinta situatiile disperate de la portile spitalelor din Bucuresti si Iasi. Statisticile arata ca în fiecare zi mor mai multi români (am ajuns primii din lume, din pacate, la statistici negre) decât au murit în cea mai sângeroasa zi a razboiului din estul Ucrainei. E clar ca am pierdut de ceva vreme razboiul cu pandemia, însa autoritatile ar trebui sa ne ajute sa limitam pierderile, macar în ceasul al 12-lea. În acest timp, pelerinajul religios continua nestingherit. Scenele cu cei care saruta racla, în ciuda asigurarilor ca se încearca mentinerea masurilor de precautie, sunt aplaudate de reprezentantii Bisericii, care lauda credinta puternica. Daca primarul Londrei a anuntat ca renunta, pentru al doilea an la rând, la focurile de artificii de Revelion, primarul Chirica se asigura ca nu pierde nimeni interesat spectacolul multimii, publicând într-un document oficial strazile prevazute sa se închida. Despre înghesuiala de la tarabele care transforma centrul Iasului într-un târg mai rasarit de provincie, un fel de capitala a kitsch-ului, unde nimeni nu respecta nicio regula, n-are rost sa mai spun ceva. Pentru a nu lovi prea tare cifra de afaceri a celui mai important business din România si intereselor conexe, un oras a fost sacrificat si e locul unui experiment de proportii cu locuitorii sai. Iar cei care au fost alesi sa reprezinte comunitatea închid ochii si lasa Noaptea Neagra sa învaluie Iasul. Ei dorm linistiti, si-au facut datoria. Ma doare inima ca anulez, pentru prima data în ultimii 5 ani, Noaptea Alba a Galeriilor din Iasi. Unde aveam zeci de voluntari vaccinati, acces cu bilet online (gratuit) doar cu prezentarea certificatului verde si masuri de siguranta care au functionat anul trecut. Însa nu pot sa-mi asum ca mii de persoane (chiar vaccinate) în plus fata de ce se întâmpla oricum sa se plimbe timp de un week-end. Varianta Delta este extrem de contagioasa: peste un sfert dintre îmbolnavirile de Covid din septembrie au fost la vaccinati. Saptamânile urmatoare vom citi, sub forma unor statistici reci, despre cei care n-au avut sansa sa supravietuiasca Noptii Negre a Iasului, festivalul binecuvântat de Biserica si sustinut de primar si acolitii sai, în care continuitatea e mai importanta decât sufletele celor care vor plati pentru încapatânarea de a-l tine cu orice pret. Din Iasi scapa cine poate. George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
