În acest moment, echipa Iohannis-Cîtu si, implicit, PNL sunt perceputi de majoritatea covârsitoare a românilor, drept principalii vinovati de criza în care ne aflam. Toate calculele lor s-au dovedit eronate si azi culeg roadele. Ca imagine si încredere publica. Pentru ca dezastrul pe care în mare masura l-au provocat e suportat de ceilalti, de populatia pe care au ignorat-o pâna acum cu cinism si inconstienta. În cursul crizei politice pe care a declansat-o si care a dus la situatia de azi, PNL a pariat gresit de la cap la coada. Prima data când l-a dat Cîtu afara din guvern pe Stelian Ion, ministrul userist al Justitiei. Retrospectiv, ne dam seama ca prin aceasta miscare premierul demis si cei din spatele lui nu urmareau spargerea coalitiei, ci, cu gândul la Congresul care se apropia, vizau doar o lovitura de imagine pentru asa-zisa echipa câstigatoare. Stelian Ion nu era un ministru, precum Drula, care sa fi devenit între timp popular, dimpotriva. Îndreptatit sau nu, Ion era privit chiar si de catre o parte din cei care sustineau USR-ul drept un ministru mai degraba sub-performant. Pentru Cîtu si gasca lui, ministrul Ion era, prin urmare, exact veriga slaba pe care puteau s-o atace fara prea multa rezistenta si, implicit, fara prea multe riscuri. Dar elementul determinant în decizia de a-l executa pe Stelian Ion era acela ca ministrul userist se dovedise necooperant. Cîtu era obligat sa obtina acordul ministrului pe orice proiect de lege sau hotarâre de guvern, iar pozitia lui Ion, asimilata pozitiei USR, era destul de inflexibila. Pentru Cîtu si ai lui, Ion devenise, asadar, tinta perfecta. Fara o imagine prea buna, dar încapatânat si potrivnic intentiilor legislative ale PNL, deci numai bun de aruncat peste bord, fara sa provoace în coalitie vreo rascoala care sa duca, eventual, la scufundarea corabiei. Gresit. USR a reactionat imediat, de data asta fara sa mai întoarca si celalalt obraz, cum facuse la demiterea lui Vlad Voiculescu de la Sanatate, ci pe principiul ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Pe scurt: afara cu Cîtu din fruntea guvernului! Dar chiar si dupa anuntarea acestei decizii urmata de cea a demisiei în bloc din guvern, PNL nu a crezut ca se va ajunge la spargerea efectiva a coalitiei de guvernare. De ce? Pentru ca, au crezut liberalii lui Cîtu, USR nu va risca sa se asocieze cu PSD si AUR la darâmarea guvernului „de dreapta” din care facusera parte si se va întoarce în final la masa negocierilor. A doua greseala, asadar. N-am un raspuns la întrebarea fireasca, pe ce s-a bazat totusi echipa Cîtu când a presupus ca nu se va ajunge pâna aici. Privind din nou în urma, banuiesc ca a fost vorba (si) de un soi de orbire în masa. Exaltat din fire si deja îmbatat de putere, Cîtu a reusit probabil sa induca si în echipa din jurul lui, probabil si în Iohannis, credinta ca totul e sub control si ca nimeni nu le mai poate sta în cale. Ei bine, le-a cam stat. A venit apoi si a treia eroare majora de calcul. Chiar admitând ca USR se va alatura sau va initia o motiune de cenzura împotriva guvernului Cîtu, #echipacâstigatoare a pariat pe faptul ca electoratul „de dreapta” nu va înghiti deloc pozitia USR de asociere cu PSD si AUR si ca, indiferent ce vor decide useristii în continuare, opinia publica se va întoarce împotriva lor. N-a fost asa nici de data asta. Dimpotriva, dezastrul de imagine s-a înregistrat chiar în dreptul lor, a lui Cîtu, Iohannis si gasca. A urmat o ultima încercare, de data asta disperata, de a rezolva criza în favoarea lor prin desemnarea lui Ciolos sa formeze o majoritate guvernamentala. A fost, dupa parerea mea, si ultima mare greseala pe care o puteau face. Au crezut, naiv, ca prin aceasta miscare, îi vor atrage pe useristi într-o capcana. Neavând decât alternativa de a obtine sustinerea PSD pentru a-si trece un eventual guvern, USR se va compromite iremediabil. Numai ca nici aici nu pare sa le fi iesit pasienta. Ideea ca USR se va asocia, direct sau indirect, cu PSD si, eventual cu AUR, nu s-a confirmat. Pentru ca, pur si simplu, pentru USR miza nu a fost sa dovedeasca ca sunt în stare sa construiasca o majoritate guvernamentala, ci doar ca au curajul si responsabilitatea de a-si asuma acest rol. Ca sunt dispusi sa mearga pâna la capat, ca sunt singurii capabili sa lase de-o parte calculele politicianiste si sa ofere o posibila solutie de rezolvare a crizei, asumându-si rolul de lider. Iohannis l-a desemnat pe Ciolos sa formeze o majoritate crezând ca USR-ul se va compromite. Nu pare sa-i fi iesit. În acest moment, indiferent daca va reusi sau nu sa convinga PNL si UDMR sa i se alature în formarea unei majoritati, USR are toate sansele sa treaca drept singurul partid care mai încearca sa ofere o solutie, alta decât alegerile anticipate care, indiferent cât de rapid ar putea fi organizate, n-ar însemna decât o prelungire deja criminala a crizei. Cert e ca acum, echipa Iohannis-Cîtu si, implicit, PNL sunt perceputi de majoritatea covârsitoare a românilor, drept principalii vinovati de criza în care ne aflam. Toate calculele lor s-au dovedit eronate si azi culeg roadele. Ca imagine si încredere publica. Pentru ca dezastrul pe care în mare masura l-au provocat e suportat de ceilalti, de populatia pe care au ignorat-o pâna acum cu cinism si inconstienta.
