Kim Ung-Yong, supranumit "copilul-minune" si "omul cu cel mai ridicat coeficient de inteligenta de pe pamânt", fost cercetator la NASA, a ales sa se retraga, înca tânar fiind, în tara sa natala, Coreea de Sud, la o facultate din provincie, ca profesor. Edificator este modul în care îsi justifica gestul neasteptat pentru un om ce avea o cariera extrem de promitatoare în fata: "Poti avea o capacitate intelectuala mare, poti fi genial la matematica si sa ai abilitati lingvistice de necontestat, daca esuezi la capitolul inteligenta emotionala, daca nu iubesti si nu te iubeste nimeni, nimic nu mai conteaza. Am fost sus, acolo unde majoritatea oamenilor vor sa ajunga. Nu e nimic acolo. E pustiu. Întoarceti-va la lucrurile simple". Aceasta declaratie, alaturi de anumite gesturi si decizii ale unor celebritati m-au determinat sa scriu si despre aceasta chemare a firescului din fiecare. Prin fire, întelegând ceea ce a sadit Dumnezeu în om, iar nu ceea ce aleg oamenii sa faca în virtutea "firii cazute" - cea de dupa pacatul savârsit de protoparintii Adam si Eva. Primul caz la care ma opresc este Metallica, un grup de heavy-metal din SUA, o adevarata legenda printre rockeri. La sugestia cuiva, am urmarit pe Netflix documentarul "Metallica: Some Kind of Monster" ("Metallica: un fel de monstru"), lansat în 2004. N-am regretat, desi nu l-as recomand oricui, sunt si imagini care pot sminti. Dar eu, personal, am cautat sa gasesc în imaginile surprinse din viata intima a membrilor trupei acele framântari si cautari de ordin spiritual. Sau, pur si simplu, de factura umana. Toti se asteptau sa vada ca si în sfera privata aceste "legende ale rock-ului" sunt niste tipi duri, teribilisti, "cool". Documentarul surprinde însa aspecte care au cam socat pe fanii Metallica si pe toti cei care cunosteau muzica lor. Un lucru surprinzator, de exemplu, este faptul ca membrii trupei angajasera, înca de la începutul anului 2001, pe Phil Towle, un psihoterapeut care sa-i ajute sa gestioneze relatiile tensionate dintre ei. Si, cu destule poticneli, ce-i drept, chiar fac terapie, desi prezenta camerelor de filmat constituie si o ispita ca "sa ne certam si sa ne dam mari". Probleme au doar nu doar în componenta relationala, ci si în viata personala. Dar si aici aleg sa lucreze. Dupa un timp, James Hetfield, solistul trupei, "s-a internat la un centru de dezintoxicare pentru a-si trata dependenta de alcool si alte vicii nedeclarate". Colegul sau, Lars Ulrich, comenteaza gestul: "Din cauza depresiei provocate de alcool îi era foarte greu sa vorbeasca sincer, fara sa se ascunda în spatele unei scuze precum alcoolul care îi da o falsa impresie de putere, o confirmare a faptului ca e solistul Metallica". Si Kirk Hammett, chitaristul, apare în anumite secvente vorbind despre lupta cu diferite vicii: "Se împlinesc doi ani de când fac surf. Mi-a înlocuit multe obiceiuri negative. Am încetat sa ma mai droghez si am început sa beau mai putin alcool". În rezolvarea problemelor, la sfatul psihoterapeutului, Lars este îndemnat sa discute si cu cei doi fosti membri ai trupei, Dave Mustaine (fondatorul trupei Megadeth) si Jason Newsted (fondatorul trupei Echobrain). "Daca ma simt vinovat? Da, ma simt (...) Am fost constient de faptul ca te-am ranit" - îi spune Ulrich lui Dave Mustaine. Iar acesta din urma vine cu o replica si mai neasteptata: "(Ma întrebi daca) As vrea sa fie iar 1982, iar voi sa-mi spuneti: Dave, trebuie sa te duci la Alcoolicii Anonimi? Da. As da orice pentru aceasta sansa". Va asteptati la un astfel de dialog între doua vedete care au scris istorie în muzica heavy-metal? (Va urma)
