De multe ori am spus-o, dar repet: la noi, politica este facuta dupa ureche, inclusiv guvernarea tarii. Primeaza interesul strain, cel de gasca si personal, mai putin (spre deloc) nevoile celor care i-au trimis pe politicieni în functii generos platite. Nu le pasa ca românii care chiar nu au bani de niciunele, nu le pasa ca deja acestia se îngrozesc de iarna ce se apropie. Nu-i doare niciunde ca bietii oameni stau în frig si fac foame, pentru a salva câtiva leuti pentru caldura si apa de la bloc. Ei stiu doar ca vor sa privatizeze sistemul de sanatate, ca pot sa împumute bani, cu camioanele, de la straini evident, fara a da socoteala despre cum se vor cheltui si ca trebuie sa-si vânda tara pâna la ultimul metru patrat. N-au nimic de-a face cu românii, cu tara care i-a nascut. Sunt cei mai buni prieteni, un timp, dar atât cât sa nu le mai permita oponentilor sa ocupe un loc la masa. Apoi, încep sa se spurce ca la usa cortului. Puteam sa jur ca ceea ce s-a întâmplat trebuia sa se întâmple, pentru ca întotdeauna deznodamântul este acelasi când avem de-a face cu o coalitie, dar în realitate o adunatura de asa-zisi politicieni, mai ales când multi dintre ei apar cu CV-uri închipuite, dar pompoase, cu multe bife continând nume de institutii cu rezonanta occidentala menite sa i-a ochii omului simplu. Sunt facute în asa fel încât sa fie cât mai dificil de deslusit adevarul din ele. Într-o coalitie, se vor genera mereu crize politice, pentru simplul motiv ca al’ majoritar (care, obligatoriu, va tinde sa fie jupân pe tort) îi va îndesa un calus în gura celui mititel care-si doreste si el, ca tot omu’, o bucata din ciolan, musai cu ceva carnita pe ea. Între timp, au cam disparut multi de pe scena flamânzilor de bani, desi erau adânc înradacinati în istoria acestor meleaguri. Tare mi-e ca si astia de acum, care au pus mâna pe manivela, fara voia poporului, vor cam disparea din vederile nepermis de înguste ale alegatorilor. Daca nu definitiv, cum s-a întâmplat cu taranistii, de exemplu, macar vreo câteva mandate bune, suficient cât sa se astearna peste ei praful uitarii. Ideal ar fi ca niste români de isprava, cu respect fata de popor si tara, sa aiba curajul si putinta de a recupera din banii furati de pripasitii din “capul trebii”. Dar nu ca în cazul „blondei de la drept”, jucatoare în „gala lui Bute” si buna prietena cu Solitaire, care acum ne face în ciuda de pe tarmurile însorite ale lumii, unde numai un pahar cu apa si lamâie costa cât hrana pe o saptamâna a unui pensionar român. Acum problema este ca nu prea mai exista optiuni de guvernare, nu prea mai sunt variante credibile care sa preia în administrare tara. Deocamdata! Eu înca mai cred ca adevaratii români nu au plecat în strainatate. Stiu ca a guverna responsabil este greu si înseamna sacrificii personale si foarte multa munca, dar adevaratii români – specialisti în diverse domenii – trebuie sa iasa în fata, caci deja este prea târziu.
