Daca va exista si o singura tara NATO sau partenera a Aliantei care va accepta ca Rusia sa scape nepedepsita pe termen scurt, mediu si lung dupa acest razboi, Putin va iesi învingator. Impunitatea Rusiei echivaleaza cu dizolvarea de facto a NATO, adica obiectivul principal al Kremlinului. La cum arata în linii mari acordul negociat de ucraineni si rusi, în baza declaratiilor facute de cele doua parti dupa întâlnirea de marti de la Istanbul, pare ca ne pregatim pentru semnarea unei capitulari a Rusiei, nicidecum a unui act de încetare a focului. Practic, singura concesie majora în dreptul Kievului ar fi renuntarea de a adera la NATO, un proiect trecut în constitutia ucraineana, dar iluzoriu pe termen mediu. Chiar si fara invazia rusa, Ucraina nu ar fi fost primita în Alianta Nord-Atlantica în timpul vietii lui Putin, presupunând rezonabil ca „macelarul” nu va face umbra pamântului 100 de ani. În schimb, Ucraina va putea adera la UE si ar trebui sa primeasca garantii de securitate din partea unor mari puteri occidentale - SUA, Marea Britanie, Franta etc. - care sa functioneze aidoma articolului 5 din tratatul NATO. Cu alte cuvinte, sa fie aparata de marile puteri NATO, fara sa fie membru NATO, adica tot pe acolo. În definitiv, si România, membra a Aliantei, daca ar fi atacata de o putere straina n-ar astepta salvarea de la bulgari si unguri, tot americanii, britanicii sau francezii ne-ar scoate din rahat. Pe de alta parte, Rusia pare sa fi renuntat în cadrul negocierilor la toate aberatiile propagandistice invocate pentru a justifica invazia. Nu mai e interesata de „denazificarea” si demilitarizarea Ucrainei, de schimbarea regimului de la Kiev, pe care-l considera acum legitim, nimic despre statutul limbii ruse. Pare o cedare majora, parca prea frumos sa fie adevarat. E drept ca ramâne de lamurit statutul teritoriilor ucrainene anexate ilegal de Rusia în 2014, negocieri care ar urma sa fie purtate fata în fata de Zelenski si Putin. În acest stadiu al acordului, Moscova arata umilita, pare ca se retrage cu coada-ntre picioare dupa ce nu si-a atins niciun obiectiv dintre cele propuse la momentul invaziei. Dar stim ca Putin nu va accepta în veci aceste coordonate pe care sa se cladeasca pacea, e clar ca pentru Kremlin negocierile sunt o perdea de fum si o tragere de timp. Ce urmareste Moscova? În primul rând, dupa cum a anuntat ministerul rus al apararii, îsi reduce activitatea militara din nordul Ucrainei, zona Kievului, pentru a-si concentra atacurile pe sudul si estul tarii. Pentru o armata ca cea a Rusiei e si asta o înfrângere umilitoare în sine, sa nu fii în stare sa te bati pe doua fronturi cu niste amarâti pe care trebuia sa-i neutralizezi în trei zile. Dar, faptul ca Moscova începe sa-si vada lungul nasului si sa accepte realitatea din teren nu e tocmai o veste buna. Generalul american David Petraeus, fost director al CIA, apreciaza ca punctul cel mai fierbinte al razboiului ramâne Mariupolul. Cucerirea acestui port strategic va permite Rusiei sa îsi aprovizioneze tot frontul sud-estic si sa îsi securizeze avantajul militar din Donbas. Din acest punct, scenariul avansat de serviciul ucrainean de informatii militare capata sens. Putin încearca sa puna bocancul pe un teritoriu cât mai mare din sudul si estul Ucrainei pentru a împarti tara pe modelul coreean. În plus, fiecare metru patrat de pamânt ucrainean cucerit îi va oferi un spatiu mai larg de manevra în negocierile reale care vor urma si un pic de validare pe plan intern pentru cei câtiva sceptici ramasi în tara, carevasazica armata Rusiei a ramas o imensa forta intergalactica si chiar mai mult. Ca daca voiau sa ia Kievul îl luau, dar de fapt ei i-au pacalit pe ucraineni ca vizeaza capitala, au sacrificat câteva tancuri acolo - în realitate mii de militari - si de fapt scopul a fost mereu securizarea regiunilor rusofile din sud si est (desi naiba a mai ramas rusofil în Ucraina dupa 24 februarie). Din pacate, si acei putini rusi nedumeriti ca Ucraina nu s-a întors înca în URSS, vor accepta scenariul livrat de la Kremlin. Nu în ultimul rând, când se mai usuca noroiul, de prin mai încolo, e de presupus ca Rusia va relua ofensiva spre Kiev, poate chiar mai devreme daca îl îndupleca si pe Lukansenko. Dincolo de strategia militara din teren, foarte flexibila de altfel, principalul obiectiv al lui Putin a ramas acelasi dinaintea invaziei. Divizarea puterilor occidentale. Nu i-a mers când a înconjurat cu trupe Ucraina, n-a cedat atunci nimeni, dar acum pare sa aiba un avantaj. Dupa cum observati, „macelarul” are un pic de sufletel, se retrage, face compromisuri, accepta ca nu-i toata Ucraina a lui, a ucis „doar” câteva mii de femei si copii, desi putea sa rada orase întregi. Apoi, pacea e sfânta (iar gazul sacru). Asa ca se vor gasi - spera Kremlinul - câteva cancelarii NATO, care, sub presiunea unor multinationale si a propagandistilor rusi transformati în porumbei ai pacii, sa accepte ca oprirea focului în orice conditii e mai importanta decât tragerea la raspundere a criminalului. În esenta, spre deosebire de februarie, când folosea amenintarea razboiului, acum Rusia joaca atuul pacii pentru a fisura unitatea blocului occidental. Daca va exista si o singura tara NATO sau partenera a Aliantei care va accepta ca Rusia sa scape nepedepsita pe termen scurt, mediu si lung dupa acest razboi, Putin va iesi învingator. Impunitatea Rusiei echivaleaza cu dizolvarea de facto a NATO, adica obiectivul principal al Kremlinului.
