Fascinatia lui Nabokov pentru Poe reprezinta, în fond, fascinatia pentru viata artistica eliberata din prizonieratul normelor morale si mentalitare. Toti eroii bântuiti de fiorii iubirilor interzise sunt introspectivi, consemnându-si trairile, acribic, în jurnale, memorii sau scurte notatii autoscopice. Pentru ei, existenta impulsului „bolnav” în sine pare mai importanta decât eliberarea de sub presiunea sa, mai semnificativa decât însasi tratarea lui, daca aceasta ar fi posibila. În opera lui Vladimir Nabokov exista o parte „întunecata”, cum ar numi-o Georges Bataille, o latura obscura, cu porniri subliminale greu de descifrat. Pe cuprinsul acestei „parti” - asa-zicând - s-au articulat câteva dintre romanele cele mai complexe ale autorului, printre care si capodopera Lolita/Lolita (1955). Tot aici trebuie cautat, în termeni psihanalitici, un impuls sublimat al lui Nabokov devenit arta pura. Vorbim despre tensiunea erosului interzis, despre presiunea ireductibila a sexualitatii nepermise. Volumele care au dus o astfel de „stare” auctoriala la apogeu literar sunt amintita Lolita si chiar mai tulburatoarea, din unghiul tematicii ne-canonice, Ada or Ardor: A Family Chronicle/Ada sau Ardoare: O cronica de familie (1968). Capodopera din 1955 are un protagonist descompus identitar de apasarea propriilor instincte erotice necontrolabile. Humbert Humbert traieste cu obsesia „nimfetelor” („nymphets”), a caror materializare sublima o gaseste în fetita de 12 ani, Dolores (Dolly, Lola, Lolita) Haze. Nebun de pasiune, el se casatoreste cu mama acesteia - Charlotte - numai pentru a avea acces, pervers, la obiectul obsesional al reveriilor sale. Cu disciplina autoscopica, eroul îsi descrie iubirea patologica, amanuntit, într-un jurnal, asteptând, masochistic parca, sa fie descoperit. De fapt, nevoia de a-si proiecta subliminalul „în afara”, catre alteritate, ramâne organica în cazul personajului. Reprimate constant, aceste impulsuri ar sfârsi prin a-l epuiza fizic si psihic. De aceea, Lolita trebuie sa fie vizibila, sa dea dinamism vietii confuze a lui Humbert. Ea va însemna însa si sfârsitul barbatului (Humbert îl ucide pe amantul Lolitei, Clare Quilty, care încercase sa o transforme pe fata în star porno). Eroul cartii va fi arestat si condamnat pentru crima, nu înainte de a lasa, cu limba de moarte, dorinta ca romanul iubirii lui interzise sa fie publicat dupa moartea sa si a Lolitei. Excesul de pasiune presupus de final contrabalanseaza, salvator, esecul existential propriu-zis al lui Humbert. Intentia initiala a lui Nabokov a fost sa intituleze romanul Lolita A Kingdom by the Sea/Un regat de lânga mare, aluzie la celebrul poem al lui Edgar Allan Poe - Annabel Lee/Annabel Lee. Mai mult, pe prima iubita a lui Humbert Humbert o chema Annabel Leigh, iar numele sau redundant trimite la William Wilson, protagonistul povestirii omonime a aceluiasi Poe (unde, coincidenta stranie, personajul principal îsi ucide „dublul”, propria sa constiinta, la fel cum face si Humbert Humbert cu Quilty - „quilty”/„guilty”/„vinovat”, o trimitere simbolica asadar la aceeasi idee de vinovatie). Al doilea roman cu încarcatura erotica, scris de Nabokov în anii saizeci, Ada, împinge morbidul sexual mai departe, trimiterile indirecte la Poe fiind aici si mai intense. Povestea - relatata fie neutru, fie sub forma memoriilor protagonistului (psihologul de renume Van Veen), memorii intersectate cu notele Adei sau cele ale unui editor necunoscut - se fixeaza pe legatura incestuoasa, de o viata, dintre doi frati. Personajele sunt mentionatii Van si Ada care se întâlnesc pentru prima oara atunci când el are 14, iar ea 11 ani. Ei cred ca sunt veri îndepartati si încep o relatie torida. Peste un timp, afla însa ca sunt frati. Legatura lor va continua totusi, cu scurte întreruperi, pe parcursul întregii vieti. În roman, decorul e poesc în totalitate, amintind de peisajele primordiale - cele din Annabel Lee. Problema esentiala devine aici imposibilitatea individului de a trai sub constrângerea conventiei si a stereotipului. Unei asemenea vieti preferabila îi este disolutia personalitatii (ca în Lolita) ori iesirea din „istoria lumii” si autoproiectia într-un spatiu mitologic reinventat, idee recurenta si în scrierile lui Poe. Pâna si ultimul roman al lui Nabokov, The Original of Laura/Originalul Laurei, publicat, dupa multe discutii, post mortem, în 2009, reia cumva motivul, în ciuda faptului ca textul nu a fost terminat. Savantul Phillip Wild este însurat cu o femeie cu comportament sordid - Flora - numai pentru ca ea îi trezeste anumite amintiri despre o fosta iubita, Aurora Lee, acum moarta. Tema iubitei decedate, ca si sonoritatea reîncarcata a numelui Annabel Lee trimit, din nou, la Poe. Fascinatia lui Nabokov pentru Poe reprezinta, în fond, fascinatia pentru viata artistica eliberata din prizonieratul normelor morale si mentalitare. Toti eroii bântuiti de fiorii iubirilor interzise - Humbert Humbert, Van Veen si Phillip Wild - sunt introspectivi, consemnându-si trairile, acribic, în jurnale, memorii sau scurte notatii autoscopice. Pentru ei, existenta impulsului „bolnav” în sine pare mai importanta decât eliberarea de sub presiunea sa, mai semnificativa decât însasi tratarea lui, daca aceasta ar fi posibila. Fiecare se hraneste din propria-i maladie spirituala, nedorind sa o exorcizeze... Traducerile românesti ale tuturor acestor texte au fost publicate de Polirom. Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
