Au trecut însa de atunci aproape 10 ani si, în ciuda unor previziuni sumbre, pamântul a ramas înca întreg. E drept ca s-au produs si se produc unele fenomene fizice, inclusiv schimbarile climaterice, si psihice care ne dau mult de gândit. E limpede însa ca ne-am hazarda daca le-am pune pe seama particulei si a perturbatiilor câmpului Higgs. Resetarea omenirii e un proces care a început, probabil, de mult timp. Noi nu l-am simtit, fiindca ne-a obisnuit cu el, iar resetarea a avut un ambalaj frumos, fiindu-ne servita cu lingurita de argint, ca un fel de împartasanie. Unii spun ca totul a început în anul 1964, când în presa stiintifica au aparut primele stiri legate de ceea ce mai târziu a fost denumit bosonul lui Higgs sau particula lui Dumnezeu. Bosonul Higgs este important pentru definirea si întelegerea câmpului de energie invizibil care umple universul cunoscut. Fara aceasta particula nimic din ce exista nu ar avea nici masa si nici sens. Câmpul Higgs poate fi considerat suflarea sau spiritul divin ce umple vidul transformând prin miscarea sa inexistenta în existenta. Ei bine, experimentele din acceleratoarele de particule facute în perioada anilor optzeci ai secolului trecut au confirmat existenta unui astfel de câmp. Bosonul însa a fost creat, ma rog, descoperit sau captat în acceleratorul de particule mult mai târziu, la Cern, situat lânga Geneva, în Elvetia, pe 4 iulie 2012, când e posibil sa fi început adevarata resetare a omenirii. Caracteristica acestei particule este faptul ca ea este cea care fixeaza scala maselor tuturor celorlalte particule elementare, putând avea orice valoare, sa zicem de la minus infinit la plus infinit. De aici si fascinatia pe care ea o reprezinta în lumea cercetatorilor. În momentul în care a fost captata, unii specialisti au atras atentia asupra faptului ca particula reprezinta un pericol atât pentru supravietuirea omenirii, cât si a universului, pe care tocmai datorita masei sale imprevizibile si a acceleratiei cu care se misca îl poate face svaiter. Acum doua mii cinci sute de ani, filosofii Greciei antice faceau distinctia dintre forma si materie. În viziunea lor caracterizata de multi drept idealista, lumea era alcatuita dintr-o substanta care, în functie de o împrejurare sau alta, putea îmbraca diverse forme. Empedocle, de pilda, credea ca diversitatea universului putea fi redusa la patru elemente eterne, respectiv, pamântul, aerul, focul si apa, care se uneau între ele prin forta de atractie a iubirii si se distrugeau atunci când intervenea forta de respingere a dezbinarii. Mai apropiat de noile conceptii, pare sa fie Leucip, care sustinea ca lumea e alcatuita din particule materiale minuscule, indivizibile si indestructibile (atomi) si din spatiu gol. În viziunea lui, atomii nu reprezentau altceva decât caramizile din care era alcatuita lumea materiala. El considera ca substanta nu poate fi divizata pâna la infinit, caci astfel am ajunge la concluzia ca materia nu e altceva decât o forma a vidului. Si mai apropiat de legile cuantice este viziunea lui Platon privind constructia si perceptia noastra asupra universului. Platon a elaborat o teorie ce explica modul în care - în functie de structura si asezarea atomilor - elementele si formele realitatii materiale se transformau unele în altele alcatuind diverse corpuri. Perceptia noastra asupra universului pare astazi mult mai apropiata ca oricând de pestera lui Platon. Cercetând si patrunzând în tainele legilor ce leaga micro si macro cosmosul, ajungem din ce în ce mai aproape la concluzia ca materia poate fi divizata la nesfârsit, devenind aproape efemera. De fapt, caramizile din care e alcatuita substanta nu exista, ci exista doar interactiunile dintre ele, adica interactiunile dintre fantomele unor particule imateriale, imposibil de definit si de înteles, interactiuni care creeaza iluzia materiei. Or, pe astfel de teorii se bazeaza fizica moderna. În conceptia noilor teoreticieni, masa nu mai e o proprietate intrinseca a particulelor ultime din care e cladit universul. Multi dintre noii fizicieni cred ca masa nu exista si ca ea e constituita în întregime din energia interactiunilor particulelor elementare, care, dupa cum s-a constatat, nu au masa. Continuând sa divida materia, fizicienii au ajuns sa contate ca ea e alcatuita din nimic. Dar pentru ca nimicul sa fie cât mai bine definit, noii cercetatori ai fizicii cuantice au dorit cu orice pret sa defineasca si sa capteze în interiorul unui accelerator urias, cum e cel de la Geneva, bosonul lui Higgs, o particula aproape inexistenta, a carei greutate variaza de la minus la plus infinit. Nu stim ce au simtit savantii când au captat particula, daca au fost cuprinsi de bucurie sau daca, patrunsi pâna-n strafundul sufletului de teama ca s-au apropiat de acest mister, au rostit o rugaciune, caci particula lui Dumnezeu le conferea posibilitatea sa defineasca mai bine atât începutul lumii, cât si sa întrevada sfârsitul ei. Nu cunoastem din pacate starea de care au fost cuprinsi si nici gândurile ce le-au bântuit constiinta tulburata. Au trecut însa de atunci aproape 10 ani si, în ciuda unor previziuni sumbre, pamântul a ramas înca întreg. E drept ca s-au produs si se produc unele fenomene fizice, inclusiv schimbarile climaterice, si psihice care ne dau mult de gândit. E limpede însa ca ne-am hazarda daca le-am pune pe seama particulei si a perturbatiilor câmpului Higgs. Construit la Centrul European de Cercetari Nucleare CERN, într-un loc asezat între Muntii Alpi si Muntii Jura, în apropiere de Geneva, acceleratorul de particule (LHC) a fost pus functiune în luna mai 2008, costând trei miliarde de lire sterline, fiind considerat cel mai performant accelerator de particule din lume. LHC e construit în forma de cerc, cu circumferinta de 27 de km, fiind situat la 100 de metri sub pamânt. Scopul sau fiind captarea bosonului lui Higgs. LHC pare coborât parca de pe alta lume, dintr-un viitor care, iata se apropie de noi. Vorbeam însa de resetare si de manipulare, de faptul ca aceasta resetare ne e servita cu lingurita, picatura cu picatura. Astfel, zilele acestea, în plin marasm stârnit de pandemie, a aparut o stire mai mult decât alarmanta venita din partea unei tari demne de încredere cum e Austria. Stirea suna ca o previziune sumbra sau ca o profetie apocaliptica din partea Ministerului Apararii austriac. O citesti si îti vine sa te ascunzi de pe acum sub plapuma. Cica în urmatorii cinci ani, Europa trebuie sa se pregateasca pentru un colaps energetic ce va tine circa doua saptamâni, când curentul va fi întrerupt si nu vom putea accesa nici un fel de aparatura. E vorba, deci, de colapsul unui întreg continent. Ce se va întâmpla atunci? Vom avea parte practic de o paralizie generala, intrând într-un fel de înghet cosmic, care va tine în loc omenirea timp de 14 zile. Cum se va putea produce aceasta „pana de curent”? Înteleg ca pana sa afecteze un oras, o provincie, o tara, dar un continent întreg? Stirea e legata cumva de anumite experimente ce se fac în apropierea noastra sau undeva în spatiul cosmic? Va trece pamântul cumva dintr-o anumita dimensiune în alta dimensiune printr-un coridor care va absorbi toata energia pe care o degaja continentul nostru atât de încercat? Va fi afectata doar Europa, nu si celelalte continente? În America, în Asia, în Africa, în Australia nu se vor produce nici un fel de perturbatii? Aici guvernul austriac ar trebui sa vina cu niste precizari pentru ca sa putem întelege cât de cât fenomenul si sa nu cautam explicatii în sfera imposibilului sau în povestile legate de întâlnirile cu extraterestri... Cum trebuie sa digeram o astfel de informatie si cum trebuie sa ne pregatim pentru a înfrunta eventuala realitate ce se va abate asupra noastra? Pana de curent e cumva legata de particula lui Dumnezeu, despre care astazi nu mai vorbeste nimeni sau despre un alt câmp sau despre impactul iminent al noii tehnologii si inteligentie artificiale asupra mediului? Are cumva nevoie particula sau realitatea virtuala de energie în plus? Citind astfel de stiri, nu ai cum sa nu te gândesti la tot felul de teorii conspirationiste si la tot felul de experimente legate de noua ordine ce urmeaza sa fie impusa de guvernul mondial. Si nu ai cum sa te gândesti, observând îndeaproape realitatea de zi cu zi, ca ne aflam în centrul unui ciclon de manipulare mediatic a carui forta de persuasiune a îmbracat forme cosmice. Si nu ai cum sa nu te gândesti ca aici, în biata noastra Românie, viata a devenit un cosmar. Si nu poti sa nu te gândesti ce efect va avea asupra noastra viitorul accelerator de particule FCC - Future Circular Collider - ce urmeaza a fi construit tot la Cern a carui putere si eficienta în captarea particulelor va fi de sapte ori mai mare decât cea a actualului accelerator. Conform datelor aparute în presa de specialitate, FCC va fi dotat cu o noua generatii de magneti oferind o gama vasta de noi oportunitati în fizica atomica, „precum obtinerea unei energii de 100 TeV” si studierea modului cum particulele lui Dumnezeu interactioneaza cu alte particule (bosonul lui Lucifer, de pilda) ce vor fi captate în accelerator. Nu aveti impresia ca cineva se joaca de-a Diavolul cu noi. Nichita Danilov este scriitor si publicist
