Recunosc: rar mi se întâmpla sa nu stiu despre ce sa scriu în preziua rubricii mele din ziar. Chiar de am avut parte de cea mai lunga noapte de sâmbata pe duminica, nici ea nu mi-a fost un sfetnic bun. M-am sculat pe la 6 (ora noua, deci pe la 5!), am pus de cafea, am facut focul în soba si m-am frasuit cu aceeasi întrebare: despre ce naiba sa scriu eu azi? Despre muncile-mi de tot felul de aici, de pe la tara? Despre scumpirea preturilor, vorba lui Alexandru Mironov („se scumpeste pretul alimentelor în întreaga lume”, marti seara, pe RRA)? Despre limbajul „cataligat” al multora care, în loc sa spuna simplu „vreau sa ma refer si eu la…”, zic asa: „vreau sa fac si eu o referire la…” (Simona Cojocaru, secretar de stat în Ministerul Apararii, la Euroatlantica de miercuri seara pe RRA)? Despre maratoane si nopti albe (ale vaccinarii)? Ei, iaca, acusi am deja o juma' de pagina… Într-un târziu, mi-am amintit de doua, trei caiete de jurnal de prin 1987, aduse aici ca sa le „culeg”. Ia, ce chestie, unul e chiar din perioada 03.09.87-31.10.87. No, hai sa vad ce-am notat eu pe atunci în jurnal. Rasfoiesc caietul, hm, putine lucruri demne atentie, dar, totusi, ceva-ceva tot ar fi de transcris si dat la lume. Iata-mi selectia. Productia de poezie Productia de poezie a anului 1986 depaseste cea a anului 1985 cu 15-, iar planul a fost depasit cu 5-. În prima jumatate a anului 1987 a fost de asemenea înregistrata o crestere cu 15- (comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut). Poetii din orasele si din satele tarii sunt ferm hotarâti sa obtina pâna la sfârsitul anului cea mai mare productie de lirica care sa fi fost înregistrat a vreodata la noi. (04.09.1987, scris în germana.) 06.09.87 Nu vezi poezia din cauza cuvintelor. Aliniere - alienare. Sa nu facem din viziunile noastre vizuini. Sa simti ritmul realitatii si pulsul prezentului. Cosmarul cosarului: încalzirea centrala. Despre Venetia// Tin mortis sa scriu si eu despre Venetia/ Se pare ca toti marii poeziei/ Au scris despre Venetia/ Dar cum n-am fost înca acolo/ Asta-i tot ce pot sa scriu/ Despre Venetia (Prima varianta a, daca nu ma însel, primului meu poem scris în limba româna.) Ramâne sa te întrebi daca vidul nu se potriveste de minune în orice forma… (În germana, în caiet) Unii viseaza goluri în tramvai, altii tramvaie goale… Sta un om în strada si vrea sa traverseze. Nu poate. Masini dupa masini trec prin fata lui. Pe cealalta parte sta alt om si primul îi striga: - Cum ati ajuns pe partea cealalta? - Foarte simplu, raspunde acesta, m-am nascut aici! (Daca bine tin minte, pescuita dintr-o revista din RFG.) A vedea oboseste. A privi odihneste. 11.09.87 Sufletele noastre/ Învelite-n vata 17.09.87, Jassy „Hamlet nu putea fi solidar cu nimeni.” (S. Lupascu) 22.09.87 Obsesia/ A. Blandiana (urmeaza transcrierea poemului aparut în România literara, nr.38/ 1987) 27.09.87 Întâi relatiile, apoi munca 03.10.87 „Libertate, slava Domnului, aveti destula!” (d-ul Bobica) „Vom uza de ea cu masura, ca sa nu…” (d-na S.) (Vai, da' rau îmi mai pare ca n-am avut curajul sa notez contextul… Si cine-i dna S…) 09.10.87, Sucevita Punctul culminant absolut va ramâne calugarul care ne-a aratat muzeul de la Putna! Absolut punctul culminant. Bineînteles ca a ajuns pe diferite planuri la toti. Dar întrebarea care se pune este daca si ceilalti iau si ei fie si doar în gând decizia, cum am facut-o eu, de-a încerca din nou si din nou sa traiesc altfel, mai adevarat, mai esential. Prezentarea lui a atins în punctele ei dure(roase) cel putin cinci planuri: politic, social, economic, cultural si religios… (în germana, în caiet; urmeaza câteva sintagme, frânturi din discursul sau, în româna:) barbarii stiintifici contra intelectualilor corupti; lupta orasului contra satului; comuna primitiva; altii urla, eu constat; când oameni de nimic ajung în frunte; pe toate drumurile, buldozerele românesti; trenuri de grâu/ sageata spre… dincolo/; Lenin, ajuns mare… 20.10.87 Exista doua feluri de ruine: frumoase si urâte. Bucurestiul este una urâta. Ambasadorii (diplomatii) occidentali, daca fac greseli, sunt pedepsiti prin a fi trimisi la Bucuresti… (Notari în germana) Zau daca tin minte cu ce ocazie ajunsesem la Bucuresti. Parca prin revista Dialog... Oricum, nicio vorba despre context. De, ma feream si eu sa retin lucruri foarte concrete, caci toate nu puteau decât sa reprezinte o oglinda nemiloasa a mâlului cotidian din anii comunismului târziu, anii 1980. În rest, cam asta mi-a fost selectia. Selectie la sânge. Michael Astner este poet, traducator si publicist
