Poetul obisnuia sa jure credinta femeilor iubite, împodobindu-le crestetul cu flori, în padurea Ciricului sau în padurea Bârnova, fie primavara când copacii erau împodobiti cu flori, fie toamna, când mestecenii si paltinii aratau ca niste preoti îmbracati în odajdii scumpe. * Poti sa te spovedesti sau sa te cununi si în fata unui copac sau în fata unor pietre ridicate în desert, îmi spunea adesea poetul Mihai Ursachi. Eu însumi am facut-o, adauga el. Într-adevar, magistrul Ursachi nu mintea. La scurt timp dupa ce fusese mazilit de la directia Teatrului National din Iasi - asta se întâmplat în perioada restauratiei lui Ion Iliescu la începutul anilor nouazeci - Mihai Ursachi a avut o scurta aventura, din câte am înteles, cu distinsa doamna Stela Covaci, trecuta si ea prin puscariile politice, cu care, de altfel, Mihai Ursachi s-a si casatorit în taina, si asta fiindca asa îi era obiceiul si fiindca asa îi ceruse si distinsa doamna Stela. Galant din fire, autorul Poemului de purpura, nu i-a putut refuza dorinta. Desigur, cununia a avut loc într-un crâng, poetul si iubita sa „punându-si pirostriile” nu în fata unui preot, ci în fata unui paltin împodobit de toamna. A fost o nunta simbolica, un joc cosmic de-a v-ati ascunselea si de uitare a propriilor vârste si identitati. Si nu era prima data când Mihai Ursachi facuse asta. Cu Stela ceremonia s-a desfasurat când umerii poetului erau împovarati de ani. Dar alte logodne si alte mariaje avusesera la o vârsta tânara. Poetul obisnuia sa jure credinta femeilor iubite, împodobindu-le crestetul cu flori, în padurea Ciricului sau în padurea Bârnova, fie primavara când copacii erau împodobiti cu flori, fie toamna, când mestecenii si paltinii aratau ca niste preoti îmbracati în odajdii scumpe. „Mariajul” cu distinsa doamna Stela, care era mai în vârsta decât Mihai Ursachi cu 6 ani, nu a durat mult. Poetii s-au despartit pasnic, fara regrete. Probabil tot în fata unui paltin sau a unui alt copac. Dupa epoca Ursachi, pentru doamna Stela a urmat epoca Cezar Ivanescu. Ceea ce i-a apropiat pe cei doi a fost dragostea pentru poezia lui Nicolae Labis. Pentru Cezar Ivanescu, autorul Luptei cu inertia era ca un zeu. Or, pe zeu îl cunoscuse îndeaproape, în perioada studentiei sale, si distinsa doamna Stela. Cezar Ivanescu voia sa afle cât mai multe amanunte despre viata si moartea lui Nicolae Labis. Poate ca voia sa stie si cum iubea poetul din Malini. Ambii poetii, liderii generatiei lor, erau atrasi de distinsa doamna Stela, una dintre pasibilele iubiri ale lui Labis, încercând sa-si masoare talentul poetic si potenta cu idolul generatiei poetice saizeci. Cu ceva vreme înainte, probabil din aceleasi motive, o facuse si Nichita Stanescu, care se îndragostise dupa tragica moarte a autorului Primelor iubiri de Doina Ciurea, prima iubita a poetului de la Malini. Iubirea dintre cei doi s-a soldat cu casatorie oficiala, dar care a fost mai mult formala, Doina Ciurea având o atitudine sfidatoare fata de Nichita. De fiecare data când ma gândesc la idila lui Ursachi cu Stela Covaci, dar si la idila târzie a Stelei Covaci cu Cezar Ivanescu, sau la dragostea lui Nichita Stanescu fata de Doina Ciurea, îmi vine în minte poezia Nunta, scrisa de magistrul Ursachi, în vremea, dupa cum marturiseste el, era pelican: „Si iata acum ma prezint/ pentru nunta ce nu poete fi amânata./ Port semnul cel alb, pirostrii de argint/ Si sub pirostrii cele sapte stigmate./app// Stiu, stiu e foarte târziu/ dar parca n-a fost niciodata.// Am comandat pentru toti cei prezenti veselie/ la gheata, fiindca asa datorie/ ne împlinim doar odata în viata/ si pe vecie.// Ce are a face ca Preotu-i orb,/ când toti cei de fata în frunte cu nunii/ se pisca de buce si râd ac nebunii.// În fine, în fine, totul e bine,/ însa mireasa nu are corp.// Mireasa, mireasa ce fel de coasa/ E aceea la tine?” Ce oameni, ce vremuri! * „Nu am un alt trup, pentru ca trupul meu e chiar poezia”, spune foarte frumos Mihail Galatanu. Carnea lui nu e carne, ci metafora pura. Bratele sale pe care le ridica uneori spre nori încercând sa cuprinda orizontul sunt metafore. Si metafore sunt si ochii sai, pâna la ultima lacrima. Buzele sale sunt însa tacute precum mormântul, caci din ele izvorasc susurând prin lume gândurile si poezia. „In lumea de diamant” a lui Mihail Galatanu „nu exista iubire carnala” decât în aparenta. Si asta deoarece chiar si iubirea carnala nu e altceva decât iubirea pura. Când scriu aceste rânduri, ma gândesc: ce-o fi facând pe caldura asta autorul „Mortului vesnic îndragostit”, poetul Mihail Galatanu? * La o întâlnire cu elevii, Nichita Stanescu (care a scris o poezie superba, Adolescenti pe mare) a spus ca nu-i plac adolescentii, pentru ca colcaie de sperma si hormoni. N-a pomenit nimic de adolescente. Probabil ca acestea îi placeau. Asta pe de o parte. Pe de alta, poetul Emil Brumaru, pe vremea când împarteam postul de corector pe din doua la Convorbiri literare, iesind dupa câteva ore de crosetat textele din paginile revistei sa ne mai aerisim la minte, intra într-un adevarat delir erotic atunci când vedea elevele plimbându-se pe strada. Se lasa, de multe ori, demonstrativ, în patru labe si, ridicându-si simbolic mâna dreapta înarmata cu un buchet de trandafiri presarat cu fire de marar, si dilatându-si narile, Emil Brumaru se îmbata cu mirosul pe care trupurile mladioase ale adolescentelor le lasau în aer. „Sunt superbe, zicea el, e o adevarata cima sa le lasi libere pe strada.” Emil nu avea nimic din aerul unui Don Juan. Înfatisarea lui era destul de umila. Apoi mai era si Tamara, careia Brumaru îi scria adevarate ode, si care-l domina. Daca ar fi fost un cuceritor, nu ar fi pierdut atâta timp prin crâsme, ci ar fi fost un oaspete râvnit în multe alcovuri. Teama inspirata de Tamara i-a taiat, în perioada convorbirista, orice avânt erotic. Daca l-a mai practicat, l-a practicat accidental, dupa niste betii crunte, si cu dezlegare de la Tamara, careia Brumaru îi marturisea cam tot ce facea. * Nu ai impresia, m-a întrebat vecinul meu de scara, ca pe zi ce trece Raed Arafat semana din ce în ce mai mult cu Lavrenti Beria, seful NKVD-ului lui Stalin? Ei, nici chiar asa… Ba chiar asa, spuse omul, bagând o bancnota în bancomat. Nu vreau sa te enervez si nici sa-ti schimb parerea, ci doar sa-ti spun opinia mea. Dupa ce ma asculti, singur îti vei da seama daca am avut dreptate sau nu. Vorbesc în primul rând de asemanarea fizica. Dar mai e si una de natura intelectuala. Multi au impresia ca Beria a fost bruta. O simpla bruta si atât. Desigur ca Beria a fost o bruta. O canalie. Un criminal. Asta nu încape nici o îndoiala. Personalitatea lui e însa mult mai complexa decât apare la prima vedere. Baria era o capacitate. Un intelectual. Chiar un intelectual rasat. Era si cel mai inteligent si cel mai bine pregatit membru al Biroului Politic stalinist. Inteligent si cult. Serviciile sale devenisera indispensabile. Stalin nu putea misca un deget fara el.. Omul era, desigur, o canalie si un obsedat sexual, dar un obsedat si o canalie ce poseda un IQ foarte ridicat. În plina epoca kaghebista, seful NKGB-ului era un prooccidental. Un germanofil. Poate singurul om prooccidental din aparatul diabolic al lui Stalin. Închipuie-ti, ca la începutul anilor cincizeci, el era adeptul reunificarii Germaniei. Planul pe care l-a facut în acest sens Lavrenti Beria si a avut curajul sa-l înainteze lui Stalin a fost pus în aplicare, mult mai târziu, la sfârsitul anilor optzeci de catre Gorbaciov. Tot Beria a fost însarcinat sa supravegheze fabricarea bombei atomice, ducându-si misiunea la bun sfârsit. Bine, bine, am zis, întrerupându-mi interlocutorul, am înteles ca dincolo de apucaturile sale bestiale, Beria era o capacitate. Dar, scuza-ma, am continuat, nu înteleg însa ce legatura au planul de reunificare a Germaniei si fabricarea bombei atomice de catre Beria cu Raed Arafat? Pai, nu au nici o legatura, mi-a spus necunoscutul. Singura legatura, dincolo de asemanarea fizica evidenta dupa parerea mea, asemanarea care ma obsedeaza de ceva timp ramâne faptul ca Beria s-a ocupat de bomba atomica si de epurari, iar dl. Arafat se ocupa de Covid… Beria era un om foarte inteligent, Raed Arafat e si el un om foarte inteligent. Fara Beria, Stalin nu misca un deget, nici fara Arafat nimeni din guvernul României nu misca în deget. Am facut, pur si simplu, o paralela. Nu m-am atins de obsesiile lui Arafat. Nu le cunosc si nici nu vreau sa le cunosc. Într-adevar, spre deosebire de Beria, care dincolo de capacitatea sa intelectuala, era un descreierat, Raed Arafat pare a fi un om echilibrat. Scuza-ma daca te-am enervat. Am vrut pur si simplu sa fac o paralela. Atâta tot. De altfel, fata de Raed Arafat am toata stima. Mai, ce om sucit si ce logica anapoda! mi-am zis. Nu stiu cum face si cum o întoarce, dar cade mereu în picioare. Mi-am cumparat ziarul de la chiosc, l-am salutat nervos si am plecat. Si-apoi de o buna bucata de vreme, Arafat a disparut din viata publica, am bombanit... Stai fara grija, l-am auzit strigând pe vecinul meu din urma. Vine alt val de pandemie, si Arafat o sa apara... Nichita Danilov este scriitor si publicist
