Cred ca multi dintre noi, dincolo de functii publice, am uitat sa ne cerem scuze. Ma întreb de ce le lipseste politicienilor români acel bun simt care, înaintea calculelor politice, te face sa te expui în fata alegatorilor. Sa le spui: am gresit, îmi cer scuze, ma voi descurca mai bine data viitoare. De aceea am zâmbit la postarea lui Ciprian Teleman, care a tinut sa reaminteasca tuturor ca e înca ministrul Cercetarii adormind la o conferinta de presa a USR-PLUS. Si-a cerut scuze, chiar daca a facut-o tot de pe un postament al superioritatii: ... „incidentul sestet lipsit de importanta care i se da”. O sa îmi spuneti ca bine, ce-avea sa spuna? Ca se gândea la activitatea de la minister? Daca a închis aragazul acasa? Cum arata România daca iesea Barna presedinte? În locul lui, altii poate asta ar fi facut si cred ca avem destule exemple. Cred ca multi dintre noi, dincolo de functii publice, am uitat sa ne cerem scuze. Am uitat ce efect de catharsis are asumarea responsabilitatii. Prinsi cu minciunea, adesea alegem sa ne adâncim în ea, sa continuam sa mintim, repede, improvizat, sfidând logica. Alegem aroganta în locul modestiei si cred ca suferim, individual si colectiv, de fiecare data când se întâmpla asta. Este un semn de sanatate, ca societate, sa cerem asumarea raspunderii si, evident, scuze, din partea oamenilor politici. Pe ei ar trebui sa îi valideze faptul ca asteptam asumarea raspunderii: înseamna ca îi credem capabili de mult mai mult decât pot face acum. De la PSD, spre exemplu, ca partid si ca reprezentantii din ultimii ani, nu ma astept nici la scuze, nici la vreo asumare. Sunt atât de adânc înfipti în minciunile tesute timp de zeci de ani încât scuzele n-ar fi decât o noua minciuna - asumarea raspunderii pentru multe dintre faptele lor trebuie facuta în fata legii, nu a alegatorilor. 1. Florin Cîtu Este impardonabila reactia primului ministru dupa ce au aparut în presa informatii despre cum a fost prins beat la volan acum 20 de ani în SUA. Ca un scolar îmbufnat, un bataus agresiv, si-a suflecat camasa si a ridicat pumnii la noi, în loc sa-si plece capul. Nu aveam nevoie de demisie din partea lui, cum tot cer adversarii lui politici. Aveam nevoie sa îsi ceara scuze. Sa spuna ca a fost o greseala a tineretii pe care o regreta. Ca a condamnat si va condamna cu tarie consumul stupefiantelor de orice fel si al bauturilor alcoolice în exces, cu atât mai mult înainte de a conduce un autovehicul. Ca bonus, m-as fi bucurat sa admita ca legislatia în domeniu în România este foarte subtire si ca ar fi momentul ca Parlamentul sa o revizuiasca, iar cine se urca beat la volan sa plateasca scump pentru asta. 2. Mihai Chirica Rezerv urmatoarele doua pozitii pentru doi politicieni locali care ca au produs rau iremediabil orasului nostru. În cazul primarului Mihai Chirica, nu vreau sa ma refer la acuzele legate de averea sa si a familiei, de zecile de semne de întrebare legate de dezvoltarea orasului din ultimii ani (în special în zona imobiliara) si nici de legarea la robinetul banilor publici a presei de santaj din Iasi. Pentru toate acestea va trebui sa raspunda la un moment dat. Acum vreau sa-i aduc aminte momentul 2018, când a fost dat afara din PSD. Moment în care o tara întreaga ce nu-l cunostea îl privea ca pe o voce a luciditatii, care a luat atitudine împotriva lui Liviu Dragnea, cu riscul de a fi exclus din partid. Ce parea o solutie reformatoare, care sa îsi asume toate pacatele trecutului, dar scapat de sub „jugul partidului” sa înceapa sa ridice Iasul între orasele tarii cum a fost ridicat Ciugudul între comune. Tot de un primar dat afara din PSD. Dezamagirea a fost imensa. Într-atât de mare încât toti cei care si-au pus în 2018 sperante par acum ridicoli. Daca nu vrea sa îsi asume niciun capat de acuzare din investigatiile aparute în presa sau dosarele aflate în instanta, macar pentru distrugerea încrederii acestor persoane ar trebui sa îsi asume raspunderea Mihai Chirica. 3. Cosette Chichirau Cosette Chichirau a distrus încrederea în USR-PLUS la Iasi de la victoria din alegerile europarlamentare si pâna la momentul „bugetul Iasului”. Spre deosebire de alti politicieni, nu o acuz de rea-vointa, ci de o ambitie transformata din calitate în viciu si de o aroganta pe care am întâlnit-o si la alti lideri USR-PLUS. Aroganta de tipul „dati-va la o parte ca am venit sa va salvez”. Nu a reusit sa atraga, pâna la momentul alegerilor locale si parlamentare, niciun nume relevant din Iasi spre partid. A rasplatit, cu functiile în Consiliul Local si în Parlament, diferitele aliante facute cu PLUS sau factiunea demisionara din PNL, în detrimentul atragerii unor oameni de valoare, o valoare ce lipseste din politica româneasca. Nu spun ca între ei nu sunt si oameni buni, dar pentru cât promitea partidul de nou val, reformist, trebuiau sa fie DOAR oameni buni. S-au rasplatit anii de munca „de jos” cu functii, exact ce n-ar trebui sa faca un partid care promite o altfel de politica. Iar ambitia de a se pune împotriva PNL cu orice pret în Consiliul Local, când pâna si la nivel national s-a ajuns la o alianta, a dus la situatia de astazi. Unde în loc sa avem din partea USR-PLUS un viceprimar asumat, cu atributii, avem un dezertor care nici nu avea ce sa caute pe liste si care de abia a luat bacul. 4. Sorin Cîmpeanu Puteti citi investigatiile si analizele Emiliei Sercan pentru a vedea tentativele înfurietoare ale ministrului Educatiei de a interveni la CNATDCU. Eu vreau însa sa-l arat cu degetul pe Sorin Cîmpeanu pentru ce a ajuns sa însemne România Educata (o ruina de proiect a presedintelui în functie, pentru care ar merita un capitol separat). De la 1 septembrie, mandatele directorilor de scoli se încheie, iar concursul urmator va fi în toamna, noii directori urmând a începe activitatea din semestrul al doilea, undeva în ianuarie-februarie. Prin faptul ca nu a organizat concursul la timp si nu a impus o metodologie ferma, scolile din tara trec la unul dintre cele mai politizate momente ale existentei lor. În acest vid, primari, sefuti de prin Inspectoratele scolare Judetene, prieteni ai prietenilor oamenilor de prin minister au numit politic o pleava de incompetenti la conducerea scolilor din România. Au fost numiri pe pile, pe ochi frumosi, pe prietenii. S-a facut totul pe lege, ba chiar s-au facut transferuri ca oamenii respectivi sa fie adusi titulari în scolile pe care urmeaza sa le preia. La orasele mari si mici a existat o limita a decentei, dar în scolile din mediul rural a fost prapad. Iar Gingis Han al acestei invazii a politrucilor în conducerea scolilor este doar Sorin Cîmpeanu. Singura dilema aici este daca nu cumva scuzele ar trebui sau nu sa fie urmate si de o demisie.
