Traim într-o lume în care misterele, tainele nu-si mai au locul. Totul e sub lumina: parcurile de distractii, cetatea Neamtului (s-ar speria maritul Stefan s-o vada pentru turisti) reconstruita si luminata intens, a Fagarasului si toate mândrele cetati rrromânesti, vitrinele uriase, torturile festive însotite de zâmbete cu toti dintii la vedere, decorurile de rasini sintetice, actorii anonimi agitându-se în costume de epoca. Gata, fiti fericiti! Nu mai avem alternative negative la democratie, la drepturile omului. Ticalosii aia de pastuni sunt ticalosi si gata, vaccinarile acusi-acusi vor fi obligatorii (boborul o cere), toti vor milita pentru solidaritate, pace. Îndoiala va fi catalogata drept boala, o boala crunta, care trebuie sa dispara. Ironia mea de aici e musai sa dispara, s-a chircit de tot. În loc concentrati-va asupra corpului - body building! Gimnastica în fiecare dimineata, la amiaza si seara, la serviciu si acasa. Daca citesti regulat stirile si mai esti si slab de înger, risti sa vezi totul în negru. Negru ca o cioara, ca un stol de ciori, care croncane pe cerul constiintei tale: ca se prabuseste, ma rog, cade, zic agentiile, cascada Bigar, poa' sa cada guvernul, zic analistii fara retinere, iar Patrick Ekeng a cazut pe teren, ca si sarmanul Ericksen, cade parul dupa covid, a cazut Bastilia, a cazut comunismul, dar vine corectitudinea politica si alte alea si cad apoi, desigur, ca faci cadere de calciu, mai nasol e ca, dupa ce-a cazut Afganistanul, si Simona a cazut pe 14, iar pesimistii natiei îi prevad mereu cazaturi si... Asa ca toate cad si ramânem fara: cafeaua fara zahar, fara ness, berea fara alcool, pâinea si dietele fara gluten, sosul de soia fara lactoza, iar glumele-s tot mai fara haz si fetele fara rusîni, zic babele eterne (si florile-s fara miros, zic tot babele si nu ma mira), astfel ca toti ramânem fara scapare. Dupa cum vedeti, cadem în havuzul stenahoriei: cade cerul pe noi, cadem din lac în put, cadem în ispita si pe urma „beneficiem” de aspectele moralicesti ale acesteia. Bine, sunt si lucruri care nu cad, de exemplu preturile, dar cade puterea de cumparare. Conform agentiilor de presa, totul în lume cade: Kabulul a cazut în mâinile talibanilor, un barbat a cazut din telescaun, Simona a mai cazut o pozitie, Biden (s)cade în sondaje, cum a cazut pe scara avionului, pâna si meteorologii ne avertizeaza: cad ploi. Emisiunile tv cad si ele, nu mai ai ce vedea. Ca sa nu mai spun ca orice minut de televiziune e filtrat, scopit, epurat, vizat de comitete si comitii de inepti si grijulii sa nu atinga bunul nostru simt, adevarurile general-acceptate, binele popular. Asa încât nimeni nu mai gândeste cu mintea lui, toti cugeta (e un fel de-a spune) conform cu spusele teleastilor. Asa încât se spunea pe bune în Demonii: „Ma întreb pe buna dreptate cui trebuie sa-i multumim ca a lucrat atât de dibaci asupra mintilor noastre, ca nimeni nu mai gândeste cu mintea lui”. Si în aceasta lipsa de gândire generala se instaleaza o tacere generala a lasitatii, a îndobitocirii sau a consimtirii generale. Un fel de Cântarea României planetara. Un fel de inconstienta ca la betie. Caci singurul frumos la betie, când te simti ca un asternut ravasit, zic unii, e inconstienta, tabula rasa. Ah, ce bine e! Prost ca noaptea, dar bun. Dar în aceasta tacere generala se lupta, fratioare. Se inventeaza lupte si probleme inexistente. Grupuri de oameni dusi cu pluta devin specialisti în lupte, manifesteaza, cum altadata tot boborul - va amintiti - luptam pentru pace: la sedinte, în adunari, membrii de partid, elevii, muncitorii sprijiniti pe strunguri sedintau si condamnau razboiul imperialist din Libia, din Afganistan si de nu mai stiu pe unde, ca pe o mâta batuta fiindca ne-a furat slanina. Asemanarea comunismului ceausist cu noul comunism mondial (dar nu-i spune, vai, asa) este izbitoare. Lipseste saracia. Asta mai nou e un comunism ghiftuit al masei manevrate, fara cauze, care lupta si dai aiurea: contra toxicitatii azbestului, contra fumatului cancerigen, contra homofobiei, a xenofobiei. Contra subjugarii constiintelor - nu. Marile lupte de odinioasa, în special de secol XIX, când chiar se murea pentru o cauza, s-au dus pe apa Sâmbetei. În fine, totul e negativ, descurajator si, pâna la urma, prost-prost: Biden e mai prost ca Trump, pesedistii spun ca liberalii sunt mai prosti ca ei, iar liberalii - invers, Ana Morodan spune ca traim prost, fara o viata social media, iar pentru Cîtu lucrurile stau al dracului de prost - s-a gasit al doilea dosar din SUA de acum 21 de ani, deci si pe atunci lucrurile stateau prost-prost. Iar pentru capitanul echipei Tonga lucrurile stau tare prost - s-a accidentat grav dupa un jaf. Stirile acestea sunt luate din ziare, caci si mass-media e cea care raspândeste 90- stiri proaste. Altele: niste tipi au gândit prost si au montat o banca pe vârful Caltun. Chiar si Dinamo sta prost - a fost învinsa de Mioveni, ca, vorba olteneasca, e prosti unii, da' se descurca. În concluzie, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, si eu ma simt tare prost în ultima vreme. Nici vechea vorba, pe care oamenii de bine o scot din dictionarele de proverbe si zicatori, „Prost sa fii, noroc sa ai”, nu-si mai face efectul. În fine, zicala are si o corectie: „Prost sa fii, dar sa-ti revii”. Vorba asta parca e facuta pentru revenirea lui Trumpetel - dar nu mai spun nimic, la putere. În orice caz, traiasca prostia si marii prostovani! Radu Parpauta este scriitor, traducator si publicist
