Exista un principiu care spune asa: „nu atribui niciodata raului ceea ce poate fi denumit ca fiind prostie”. Cunoscut drept „lama lui Hanlon”, acest principiu „filosofic” încearca sa asigure un strat protectiv pe sentimentele noastre fragile pentru a le permeabiliza împotriva ignorantei semenilor nostri. Un principiu care spune ca, de cele mai multe ori, atunci când tindem sa presupunem ca oamenii actioneaza cu intentii rautacioase, de fapt, nu e vorba de rautate, ci e vorba ori de nestiinta, ori de neatentie sau chiar de lipsa completa a intentionalitatii. Traim în epoca ignorantei, traim abundenta, rezistenta si consecintele ei si cautam, prin urmare, sa întelegem ce beneficii poate aduce ignoranta atâta vreme cât este „cultivata”. Un fost ministru al finantelor nu a stiut cât e salariul minim pe economie, un premier a aflat din presa pretul unei pâini, un general român a comentat, la un post de televiziune, imagini prezentate ca fiind din Ucraina, ele fiind, de fapt, dintr-un joc pe calculator numit ArmA 3. Trump recomanda americanilor sa bea clor diluat ca sa scape de Covid. Frederic Lefebvre, secretar de stat în guvernul Sarkozy, spunea ca singura carte care l-a impresionat a fost „Zadig & Voltaire”, confundând nuvela lui Voltaire „Zadig” (Destinul), cu celebrul brand de lux. Însusi Nicolas Sarkozy a confundat numele filosofului Roland Barthes cu cel al fotbalistului Fabien Barthez. Exista un principiu care spune asa: „nu atribui niciodata raului ceea ce poate fi denumit ca fiind prostie”. Cunoscut drept „lama lui Hanlon”, acest principiu „filosofic” încearca sa asigure un strat protectiv pe sentimentele noastre fragile pentru a le permeabiliza împotriva ignorantei semenilor nostri. Un principiu care spune ca, de cele mai multe ori, atunci când tindem sa presupunem ca oamenii actioneaza cu intentii rautacioase, de fapt, nu e vorba de rautate, ci e vorba ori de nestiinta, ori de neatentie sau chiar de lipsa completa a intentionalitatii. Traim în epoca ignorantei, traim abundenta, rezistenta si consecintele ei si cautam, prin urmare, sa întelegem ce beneficii poate aduce ignoranta atâta vreme cât este „cultivata”. Ignoranta, prin definitie, este starea de a fi fara cunostinte sau cultura: o lipsa de interes pentru studiu, experienta sau practica. Toti ne nastem ignoranti, vorba lui Benjamin Franklin, si nu doar a lui. Apatia intelectuala creeaza cu usurinta scuze pentru a justifica esecul în îndeplinirea ego-ului nostru, o „scuza” care devine, din nefericire, reteta pentru cei din jur. Ne promovam credintele si atitudinea fata de stiinta si cultura într-un mod ieftin, educând noile generatii în acelasi spirit, rezumându-se doar la cautarea pe „goagal”, generatiile mai noi devenind, în acest mod de educatie, mai ineficiente decât predecesoarele sale. Multa vreme, a existat un consens ca este necesar sa depasim ignoranta pentru a dezvolta potentialul fiecarui individ si a întari societatea. Modelul „individului dezirabil” atât în liberalismul clasic, cât si în neoliberalism, presupunea imaginea unei persoane care a depasit ignoranta pentru a putea calcula avantajele personale pe care le poate obtine din deciziile si actiunile sale. Pe scurt, ignoranta, pâna de curând, era privita ca negativitate. Chiar si cei mai ignoranti oameni au încercat sa pretinda în public, macar de ochii lumii, cunoastere sau eruditie diferentiata. Astazi, dimpotriva, ignoranta a ajuns sa fie perceputa ca o pozitivitate si tratata ca o marfa. „Omul ignorant” se redefineste si începe sa apara pe scena publica fiind tipul ideal de cetatean: acea persoana care se caracterizeaza prin saracirea ideilor, a cunostintelor, cu care marea masa se poate identifica. Educatia si cultura, la rândul lor, încep sa fie tratate ca amenintari care trebuie înlaturate, si vedem cu ochii nostri cât pret se mai pune astazi pe ele. Mesajul ignorantului ajuns, adeseori, la granita cu analfabetismul functional, aflat în functii de decizie ar putea fi tradus în urmatorii termeni: „Sunt la fel de ignorant ca tine, dar, spre deosebire de tine, am ajuns la putere, poti si tu, doar încearca sa copiezi. Nu ai nevoie de atâtea informatii sau de prea multa cultura si educatie pentru asta”. Se instituie astfel o noua forma de guvernare, nu doar la nivel înalt, ci si la nivel de institutie, departament, administratie de bloc sau relatii personale, mai eficienta si mai ieftina: guvernarea pentru si prin ignoranta. Odata cu demonizarea educatiei si culturii, prin diverse mijloace, individul pare mândru ca este ignorant, fapt demonstrat de aderarea lui la pozitiile anti-intelectualiste în voga în societate. Într-o ciudata inversare a valorilor, de la „ai carte, ai parte” la „ai bani, ai valoare”, de la „ce faci?” la „k fak?” intelectualul sau cel care se distinge printr-o cunoastere si pregatire specifica devine obiect al dezaprobarii sociale, în timp ce mass si social-media ridica ode ignorantei, culturii de silicon si steroizi, analfabetismului. Asadar, în acest context, faptul ca un premier n-a stiut cât costa o pâine sau ca un presedinte a confundat un filosof cu un fotbalist, nu revolta pe nimeni. Mentinerea, încurajarea si explorarea ignorantei au devenit, dupa cum vedem, obiective strategice ale clasei politice. Nu se investeste prea mult în educatie si cultura. Valoarea politica a ignorantei este legata de ideea de identitate. Identificarea e importanta întrucât este un proces prin care se construiesc atât identitatea personala, cât si relatiile, si statutul social. Într-un context de saracire a limbajului si de saracie intelectuala si culturala, „identificarea” duce la formarea unor indivizi care se supun manipularii celor cu care se identifica si, în acelasi timp, la excluderea tuturor celor care nu se încadreaza în acest grup. Ai carte, iata, nu mai ai parte. Individul ignorant, incapabil sa faca distinctia între discurs si realitate, între esential si superficial, crede ca el si limitarile lui sunt imaginea lumii. Crede ca oriunde va lucra, va fi slujbasul potrivit, desi nu are competente. Crede ca orice e întrebat, are un raspuns, desi raspunsurile lui nu sunt bazate pe cunostinte. E capabil sa jongleze cu saracia limbajului si a informatiei în orice împrejurare, pentru ca stie ca marea masa de ignoranti nu va riposta. Nu întâmplator, ignoranta este materia prima pentru cele mai variate forme de populism, în care emotia si sentimentele manipulate înlocuiesc reflectia critica, argumentele rationale si demonstratiile empirice. Lipsa de cunoastere a complexitatii societatii, a evolutiei ei, insecuritatea generata de aceasta ignoranta, favorizeaza aparitia unor tendinte psiho-politice si miscari de masa reactionare, care cauta într-un trecut idealizat siguranta si sensul vietii pierdute. Nu rareori auzim ca pe vremea lui Ceausescu totul era perfect. Nostalgicii trecutului cenusiu sunt exemple bune când vorbim despre ignoranti. Deci, cui s-ar datora ignoranta, rautatii sau prostiei? Rautatea, la urma urmei, este un element inerent al fiintei umane - într-o masura mai mare sau mai mica - si nu trebuie sa o trecem cu vederea în timp ce suntem absorbiti de un principiu care pare, într-o gluma cu tâlc, sa ofere mai multe variante de sofistica si raspuns. Desi oamenii au tendinte rau intentionate mult mai rar decât credem, este totusi un lucru care trebuie luat în considerare, chiar daca Hanlon nu a dorit sa vada în ignoranta un semn al rautatii. Însasi rautatea. Pentru ca toti stim ca actiunile care ar putea fi atribuite ignorantei sunt, de fapt, rau intentionate în mod constient sau inconstient. Cel putin asa sustine psihologia, nu „goagal”. Cristina Danilov este psiholog
