Ce argumente crezi ca poti avea în fata unui om care e mult mai citit decât tine? Cât de mult crezi ca poti simplifica dialogul în asa fel încât amândoi sa va întelegeti? Singura solutie este ca partenerul de discutie mai cult sa coboare la nivelul tau pentru a te întelege, dar cum crezi ca ai sa poti tu sa întelegi argumentele lui daca nu stii despre ce vorbeste? Ma batea gândul la începutul articolului sa intru pe net si sa caut statistici despre cât mai citesc copiii/tinerii de azi în comparatie cu cât se uita la televizor, se joaca pe telefon, citesc postari sau vad clipuri video pe retele de socializare, dar mi-am dat seama ca ar fi fost un timp pierdut pentru ca situatia este mai mult decât evidenta, nu e nevoie de nicio confirmare de statistica. Copiii si tinerii nu mai pun mâna pe carti, ei doar vizioneaza actiuni. Nu mai lectureaza, ci doar citesc postari si mesaje scurte si concise. A lectura înseamna a citi un timp îndelungat, a intra în starea de lectura. Postarile si mesajele scurte însotite de poze ori bucati video nu te aduc în starea de lectura, ci doar te informeaza, într-o oarecare masura, una foarte fragila. Informarea frugala domina net cultivarea, din aceasta cauza apar la orice pas diverse probleme ridicate de acesti robotei diletanti care înmagazineaza din mediul virtual zi de zi tot felul de informatii din toate domeniile, fara cap si fara coada. Probleme pe care ei, în nestiinta lor, le considera importante si pentru care se considera avizati, pozând în luptatori. Si astfel apare o mare pacaleala, poate cea mai mare din zilele noastre: pentru ca se considera „informat”, oricine capata subit o opinie vehementa. Toti stiu cum merge treaba în razboi, în politica, în justitie, în medicina etc. Lumea e plina de asi în domeniu. Asist uneori la o controversa între un om cultivat, citit pâna în maduva oaselor si unul care citeste doar de pe Facebook si ramân de fiecare data consternat. Mi se pare o nedreptate absoluta ca doi oameni atât de disproportionati în cultura sa poarte o discutie ca de la egal la egal. Si totusi asa ceva are frecvent loc pentru ca exista libertate de opinie, cel „informat” considerând în mod eronat ca are dreptul sa deschida gura. Adevarul fiind însa ca acela nu are din aproape niciun punct de vedere dreptul sa vorbeasca înainte de a se documenta în detaliu si divers, de a se cultiva. Nu ai drept de a exprima o opinie despre cuie, sa zicem, ca produs final, daca nu stii nimic despre procesul de fabricatie, despre rezistenta materialelor, ceva fizica, mecanica, istorie etc. Înteleg, ai nemultumiri, ti se pare aberant, strigator la cer ca nu exista un partid al cuielor, ca nu au si ele dreptul la o viata decenta, dar informeaza-te mai întâi din cât mai multe surse, domnul meu, si apoi prezinta-te pregatit la un dialog cu cineva care e cu o suta de clase deasupra ta. Si asta pentru simplul fapt ca voi doi nu veti putea gasi niciodata un limbaj comun, iar fara limbaj nu poate exista comunicare, ci doar cearta. Vorbiti limbi diferite. Este imposibil ca un om cu doctorat, carti scrise, traduse, cu experienta imensa în domeniul cuielor sa vorbeasca aceeasi limba cu un individ care a citit ultima carte acum 20 de ani, dar care mai bate si el câte un cui din când în când. E limba româna, cuvintele curg, aspectul lor, felul cum sunt însiruite dau impresia ca omul nu e analfabet, stie sa le aranjeze, dar totusi nu spune cu adevarat nimic, pentru ca nu stie... Sunt fara numar cei din generatiile mai tinere care se pun în gura cu lupi batrâni ai culturii, care stârnesc valuri uriase sustinute de altii ca ei, în mediul online preponderent, pe diverse teme care le-au stârnit consternarea sau le-au incitat spiritul. Da, fiecare poate sa aiba o opinie, dar hai sa fim corecti, ramâi în bula ta. Scriam într-un articol anterior despre cum „ataca” unii elevi contemporani anumite aspecte sociale din literatura româna sau universala. Dadeam atunci un exemplu despre romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade care a fost catalogat de unii liceeni drept o carte care cuprinde aventurile unui pedofil de 24 de ani care a sedus si violat o biata fata indianca de numai 15 anisori, sau despre Morometii, un roman care promoveaza violenta pentru ca Ilie îsi bate cu salbaticie baietii. Atentie, vorbim despre niste copii care nu mai citesc carti, unii dintre ei nici nu citisera cartile despre care vorbeau, se legau doar de ideile acelea care li se pareau aberante, le-au prins, cu alte cuvinte, din zbor si au pornit un razboi împotriva lor. Fie si la „caterinca”. Alt exemplu. Saptamâna trecuta, dupa o întâlnire în care doi oameni de cultura, toba de carte, au avut un dialog despre liberalism si conservatorism, unul dintre ei a fost pur si simplu asaltat de niste elevi de liceu care voiau sa îl certe pentru opiniile sale împotriva unor aspecte, culmea, sociale. Voiau sa incite la o discutie pe respectiva tema pentru ca pur si simplu li se parea ceva nedrept, fara sa aiba minime cunostinte în materie, de istorie, de sociologie, de politica, de morala sau macar artistice. Voiau doar sa lupte pentru o cauza, dar fara nicio arma, fara nicio strategie, fara niciun limbaj, doar cu un scop. Cred ca imaginea si întâmplarea sunt definitorii pentru ce se întâmpla azi în lume. Oameni care nu stiu aproape nimic, trag la raspundere pe alti care stiu enorm. Asta e nedreptatea care are loc, ca un individ cu gura mare si tupeu sa stârneasca o revolutie împotriva altuia care are o minte mare si cunostinte pe masura. Comunismul asta a facut, a dat jos si a omorât asa-zisii „chiaburi”, multi dintre ei intelectuali, oameni de cultura, si a adus în locul lor muncitori care nu puteau vedea niciodata lucrurile nuantat, ci doar din topor. Cu totii stim unde s-a ajuns. Ce argumente crezi ca poti avea în fata unui om care e mult mai citit decât tine? Cât de mult crezi ca poti simplifica dialogul în asa fel încât amândoi sa va întelegeti? Singura solutie este ca partenerul de discutie mai cult sa coboare la nivelul tau pentru a te întelege, dar cum crezi ca ai sa poti tu sa întelegi argumentele lui daca nu stii despre ce vorbeste? Deci, vedeti, dumneavoastra, doamnelor si domnilor revolutionari mileniali, o astfel de discutie nu poate fi niciodata posibila, ea nu poate avea niciodata o concluzie, niciuna dintre parti nu o va putea convinge vreodata pe cealalta de ceva, una pentru ca e prea limitata în bagajul de cunostinte, cealalta pentru ca e prea evoluata în comparatie cu prima. Dreptul la dialog se dobândeste dupa însusirea unei bibliografii si trecerea unor probe eliminatorii, ca în orice competitie. Iar copiii si tinerii continua sa nu citeasca. Si cu cât incultura lor e mai mare, cu atât încrederea ca pot face orice e mai covârsitoare neavând termene de comparatie si autocenzura, pâna într-un punct când vor considera, în nestiinta lor, ca se pot lua în piept cu oricine pentru simplul fapt ca stiu, la modul general, sa citeasca si sa vorbeasca româneste, au un telefon mobil conectat la Internet si câtiva bani în buzunar, si ca sunt multi. Cu asemenea atuuri ei cred ca se pot bate cu oricine, dupa vorba unui taran din Rascoala lui Rebreanu: „Da ce, noi am venit sa ne probozesti matale ori sa te probozim noi pe mata?”... Briscan Zara este scriitor si publicist
