De cinci ani, un iesean încearca sa-si recupereze banii împrumutati unor prieteni. La rugamintea acestora, le-a împrumutat toate economiile. Apoi, s-a împrumutat la rându-i, pentru a-i mai putea ajuta o data. Pâna la urma, nici macar nu i-au mai raspuns la telefon, iar în fata judecatorilor au afirmat ca împrumutul nu-i priveste. Conform plângerii depuse la Judecatorie de M.M., era vechi prieten cu G.M.C. si fiul acesteia, D.Z. Petreceau împreuna zilele festive, aniversarile, onomasticile sau sarbatorile religioase, iar într-o vreme ieseau aproape zilnic la un gratar. În februarie 2017, G.M.C. si D.Z. l-au rugat sa le împrumute niste bani, de care aveau nevoie în desfasurarea activitatii întreprinderii individuale detinute de G.M.C. Ieseanul avea în casa economii de 25.000 lei si le-a dat banii cu placere, întelegându-se sa-i primeasca înapoi în decurs de o luna. În martie însa, departe de a-i înapoia banii, G.M.C. si D.Z. i-au cerut alt împrumut, plângându-se ca au probleme financiare cu întreprinderea individuala si nu au destui bani pentru lucrarile agricole. M.M. i-a mai ajutat o data. Nu mai avea bani, dar a împrumutat de la un apropiat 56.000 lei si 2.640 euro, dându-le banii celor doi. De aceasta data, au stabilit un termen de 6 luni pentru returnarea banilor. Si acest termen a trecut, fara ca M.M. sa-si vada banii înapoi. Prietenii l-au tot amânat, i-au promis ca îi vor rambursa împrumutul în rate, dar pâna la urma au ajuns sa nu-i mai raspunda nici la telefon ori la mesaje. Ramas fara solutii, în februarie 2020, M.M. s-a adresat instantei. Aveau contract scris Ieseanul fusese inspirat sa nu dea banii doar pe vorbe, el încheind cu întreprinderea individuala a lui G.M.C. mai multe contracte de împrumut pentru totalul de 81.000 lei si 2.640 euro. Conform legii, pretentiile financiare mai mari de 250 de lei nu pot fi dovedite exclusiv cu martori, fiind necesare înscrisuri. M.M. si-a chemat în judecata prietenii, dar si întreprinderea individuala administrata de G.M.C. În instanta, D.Z. a afirmat ca împrumuturile nu-l privesc, fiind strain de ele. Fusesera acordate întreprinderii individuale. De asemenea, cum întreprinderea individuala nu are personalitate juridica, ea nu putea fi chemata în judecata, raspunderea apartinând administratorului. G.M.C. nu s-a prezentat deloc în instanta. Acest fapt a fost considerat de judecatori, conform Codului de Procedura Civila, drept un început de dovada în favoarea lui M.M. Declaratiile martorilor chemati în instanta i-au convins pe magistratii Judecatoriei la fel de mult ca textul contractelor. Ei au apreciat ca certa datoria contractata de G.M.C., constatând totodata ca nu s-a facut dovada rambursarii vreunei sume. Prin urmare, G.M.C. si D.Z. au fost obligati sa-i achite lui M.M. 81.000 lei si 2.640 euro. Au atacat sentinta cu apel Sentinta Judecatoriei a fost atacata în fata Tribunalului de cei doi. În cererea de apel, G.M.C. si D.Z. au afirmat din nou ca împrumuturile fusesera acordate întreprinderii individuale, nu lor, ca persoane fizice. Nu se putea dovedi ca G.M.C. si D.Z. ar fi beneficiat personal de pe urma banilor. Concluzia magistratilor Tribunalului a fost similara celei a judecatorilor instantei inferioare: banii fusesera dati persoanelor fizice pentru a le ajuta la activitatea întreprinderii individuale. Cei doi erau buni de plata. Dupa apel, a urmat recursul, în fata Curtii de Apel. Aici, procesul a durat putin. Magistratii acestei instante au decis ieri, la primul termen de judecata, respingerea recursului. G.M.C. si D.Z. vor trebui sa-i returneze banii lui M.M., plus cheltuielile de judecata.
