Articolul din aceasta saptamâna, scris chiar în Sfânta sarbatoare a Craciunului, petrecuta în orasul natal - Husi, dupa participarea la Praznicul Nasterii Domnului Iisus liturghisita de Parintele Episcop Ignatie, se doreste a fi o recenzie a cartii Libertatea religioasa între politica si politici semnata de Catalin Raiu, lector doctor la Universitatea Bucuresti, expert în domeniul libertatii religioase la OSCE, presedinte FoRB (Freedom of Religion or Belief) România. Lansarea cartii domnului Catalin Raiu s-a desfasurat în ambientul Librariei Doxologia din Iasi, pe data de 20 decembrie, în compania unui public avizat, cu participarea prof.univ.dr. Nicu Gavriluta de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iasi, cercetatorului stiintific Stefan Dascalu de la Universitatea Oxford, teologului Catalin Jeckel, directorul Editurii Doxologia a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Prima mea participare la o slujba bisericeasca s-a petrecut în perioada scolii primare, când, de mânuta cu mama, am trecut pragul Bisericii istorice „Sfintii Voievozi” din Husi, construita între anii 1849-1955, unde slujea parintele Vasile Tofan, un apropiat al arhimandritului Mina Dobzeu. Pentru cei mai tineri, reamintesc ca parintele Mina Dobzeu l-a convertit la credinta ortodoxa pe carturarul Nicolae Steinhardt, pe când se aflau în închisoarea de la Jilava (15 martie 1960). Dupa iesirea din închisoarea comunista (1964), parintele Mina Dobzeu a fost staret al Manastirii „Sf. Ap. Petru si Pavel” din Husi, în perioada 1978-1988. De mic copil am participat la toate slujbele de Înviere, chiar daca spre orele diminetii somnul ma prindea printre stranele din biserica. Pe vremea aceea, militia patrula pe strazi pentru a preveni producerea unor fapte reprobabile, fara sa intre în perimetrul bisericilor sau sa se amestece în desfasurarea ritualului religios. Chiar si atunci când am fost student-beneficiar al unei burse de studiu Erasmus la Universitatea Utrecht din Olanda (1999), am participat la slujba de Înviere la o biserica ortodoxa din Lille, oras situat în nordul Frantei, la invitatia unor colegi bursieri de acolo. Într-un singur an nu am participat la Praznicul Învierii: 19 aprilie 2020. Atunci am coborât în fata blocului, cu masca pe figura, emotionat, cu lacrimi în ochi, si am primit lumina si o prescura de la parintele protopop Toma, parohul de la biserica de cartier. De atunci ma tot gândesc daca chiar era nevoie de o restrictionare atât de drastica a libertatii religioase, de interdictia participarii la slujba de Sfintele Pasti, de ingerinta statului în administrarea împartasaniei pe timp de pandemie printr-o reglementare legala (lingurita si pahar de unica folosinta), pentru a combate pandemia de COVID-19? Participând la discutia prilejuita de lansarea cartii Libertatea religioasa între politica si politici scrisa de Catalin Raiu, expert OSCE în libertate religioasa, am aflat raspunsuri la framântarea mea. Pe buna dreptate, Catalin Raiu scrie ca, pâna la pandemia de COVID-19, problematica libertatii religioase nu a fost o tema de dezbatere, fie din lipsa de oameni care se pricep în acest domeniu, fie din motive care tin de pozitionarea strategica/ timida a cultelor religioase fata de una din libertatile fundamentale ale omului. Autorul precizeaza ca manifestarea libertatii religoase este reglementata expres în Art. 29 din Constitutia României, unde scrie în clar ca „libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi îngradite sub nici o forma”; cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, ca acestea sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia, „inclusiv prin înlesnirea asistentei religioase în armata, în spitale, în penitenciare, în azile si în orfelinate”. Un capitol întreg din cartea domnului Catalin Raiu este dedicat statutului libertatii religioase „confruntat cu abordarea stângace a autoritatilor”, mai ales în perioada pandemiei. Tot în acest capitol, cititorul este familiarizat cu prevederile privind garantarea manifestarii libertatii religioase în Declaratia Universala a Drepturilor Omului, în Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, prioritatile OSCE si abordarile Departamentului de Stat al SUA privind libertatea religioasa. În art. 9, alin. (2) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului se mentioneaza ca „Libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevazute de lege care, într-o societate democratica, constituie masuri necesare pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii, a moralei publice, a drepturilor si libertatilor altora”. În lumina reglementarilor internationale si nationale în materie de libertate religioasa, expertul OSCE procedeaza la o analiza sistematica, comparativa, constructiv-critica a modului în care statul român a actionat pentru prevenirea si combaterea infectiei cu COVID-19, inclusiv prin restrângerea libertatii religioase în România, cu precadere cea a credinciosilor ortodocsi. Astfel, autoritatile statului au hotarât ca prin completarile aduse Ordonantei Militare (OM) nr. 1 din 18 martie 2020 de catre OM nr. 2 din 21 martie 2020 ca lacasurile de cult sa fie accesibile la momentele religioase doar clericilor. Aceasta prevedere care va ramâne în amintirea multor credinciosi drept o agresiune la adresa libertatii religioase a fost în mod clar abuziva deoarece nu s-a preocupat de asigurarea unor masuri sanitare de preventie (distantarea fizica, purtarea mastii s.a.), ci pur si simplu printr-o interdictie, formulata într-„un limbaj juridico-politic centrat pe restrictii vizând în primul rând Biserica Ortodoxa Româna” a interzis un drept fundamental al omului. Accesul credinciosilor în biserici a fost interzis pe motiv de folosire a linguritei pentru împartasanie. În loc sa initieze o consultare într-un cadru democratic-participativ cu toate cultele religioase cu privire la masurile sanitare de prevenire si combatere a pandemiei, autoritatile responsabile pentru elaborarea si implementarea textelor Ordonantelor Militare s-au substituit Bisericii, legiferând discretionar, netransparent, partinitor restrictionarea libertatii religioase. Cum bine remarca autorul, în toata perioada pandemiei, politica a fost preferata în locul politicilor publice bazate pe consultarea societatii civile, într-un cadru democratic, pentru a reglementa un domeniu sensibil - manifestarea libertatii religioase. Fata de restrictionarea libertatii religioase, reprezentantii Bisericii au reactionat lansându-se în abordari teologice, în loc sa faca apel la prevederile legale internationale si nationale care garanteaza manifestarea unui drept fundamental al omului. Autorul constata ca în democratia originala din România, Biserica este prea putin asociata cu drepturile si libertatile religioase - „din motive de lipsa de cultura si mai ales de vointa politica”. În perioada de pandemie, statul român a abdicat de la rolul sau neutru, stipulat în Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa, utilizând un referential teologic în elaborarea politicilor publice. În carte este analizat si raportul OSCE Human Dimension Commitments and State Responses to the COVID-19 Pandemic (2020), care mentioneaza ca România face parte din grupul tarilor care au luat cele mai dure masuri de restrictionare a libertatii religioase înca de la începutul pandemiei - raport care vizeaza doar natura, nu si modalitatea în care au fost impuse restructiile, tine sa ne lamureaza Catalin Raiu. Lucrarea sa va ramâne o marturie peste timp privind modul în care statul, societatea civila si cetatenii români au actionat în timpul pandemiei fata de un drept fundamental al omului - libertatea religioasa. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
