E un moment tulbure în viata politica româneasca: PNL a dat, sub obladuirea lui Iohannis, mâna cu PSD, USR e în criza, un partid extremist, AUR, e în plina ofensiva si recurge la manifestari violente etc. Toate astea pe fondul unei situatii economice grave, care conduce la scumpiri în serie. Ce fac televiziunile de partid (sau, ma rog, televiziunile USL)? Simplu: dau vina pe USR, care a fost la guvernare si a luat numai decizii eronate (în paranteza fie spus, cât a functionat alianta USR-PNL, tot USR era tap ispasitor). Ni se sugereaza, insidios, ca de la pesedisti ne poate veni salvarea. Am scris în mai multe rânduri despre rolul toxic pe care îl joaca niste televiziuni ce pretind a fi „de stiri” si nu o data unii cititori, dându-mi dreptate, adaugau ca nu e cazul sa ne îngrijoram prea tare, întrucât „cine se mai uita astazi la televizor”, sau „tinerii nu se uita niciodata la televizor” si oricum nu-i intereseaza stirile si talk-show-rile etc. Obiectiile sunt, în parte, justificate. În parte doar, pentru ca exista înca un public numeros care soarbe programele de pe Antena 3 si RTV, ca sa nu mai spun ca celelalte televiziuni cu acelasi profil nu exceleaza nici ele prin profesionalism si corectitudine. Mi s-a mai spus, de asemenea, ca în ciuda unor campanii de presa violente, desantate, Ponta a pierdut alegerile, USR a avut un scor foarte bun la europarlamentare etc. Si acest lucru e adevarat, numai ca asaltul mediatic a continuat la fel de intens (sau poate si mai intens) încât ceea ce s-a câstigat într-o etapa s-a pierdut curând dupa aceea. Sa nu se creada ca, din irepresibile placeri masochiste, ma uit constant la cele doua posturi amintite mai sus. Nici vorba. Îmi place însa sa fac un „tur” cu telecomanda si sa prind bucati din diatribele lui Gâdea, din panseurile invitatilor lui Ciutacu, din expozeurile debitate cu o solemnitate ridicola de „analistul” Radu Tudor. Sunt si la Realitatea niste moderatoare de tot hazul, care fac ce fac si „modereaza” în asa fel încât telespectatorului i se servesc aberatii cu pretentii de adevaruri incontestabile. Aceste mici „excursii” pe la diferite televiziuni îmi confirma (daca mai era nevoie) convingerea ca, departe de a dori sa informeze publicul, ele fac pura propaganda si servesc, în continuare, acelasi stapân. E un moment tulbure în viata politica româneasca: PNL a dat, sub obladuirea lui Iohannis, mâna cu PSD, USR e în criza, un partid extremist, AUR, e în plina ofensiva si recurge la manifestari violente etc. Toate astea pe fondul unei situatii economice grave, care conduce la scumpiri în serie. Ce fac televiziunile de partid (sau, ma rog, televiziunile USL)? Simplu: dau vina pe USR, care a fost la guvernare si a luat numai decizii eronate (în paranteza fie spus, cât a functionat alianta USR-PNL, tot USR era tap ispasitor). Ni se sugereaza, insidios, ca de la pesedisti ne poate veni salvarea: „O noua lovitura pentru românii falimentati de scumpiri; ce se întâmpla cu preturile la alimente - liderul PSD face anuntul”, titra daunezi, România TV; îi tinea hangul Realitatea: „Ciolacu: Pensiile si salariile vor trebui marite la vara”. Situatia internationala este un minunat prilej de a crea panica si confuzie. Cine citeste acest titlu de la B1TV: „Razboi! Refugiatii români si criza economica!” îsi poate imagina ca razboiul a început, ca mii de refugiati fug din fata rusilor si ca astfel nu va mai avea nimeni ce mânca, nici refugiatii, nici cei (înca) neocupati. Astfel de „artificii” jurnalistice sunt produsul unor minti iresponsabile, tâmpizate de obsesia - indusa de catre sefi - cresterii audientei. Noua formula de guvernare a obligat aceste televiziuni sa modifice directia tirului si sa revizuiasca imaginea unor politicieni. Marele beneficiar este aici Iohannis, prezentat drept un lider lucid, ferm, vertical. Abunda, prin urmare, titlurile de genul: „Iohannis a decis”, „Iohannis anunta”, „Iohannis l-a demis pe”, „Iohannis l-a numit pe” etc. E modul (ma rog, una dintre modalitatile) prin care PSD îsi exprima recunostinta ca a fost readus la guvernare. De un tratament preferential se bucura si premierul Ciuca. S-a putut observa ca problema plagiatului a fost daca nu ignorata cu totul, atunci minimalizata, iar de la dezvaluirea facuta de Emilia Sercan subiectul e trecut sub tacere. Lui Ciuca, în schimb, i se iau interviuri la Antena3, se pune accent pe experienta lui de militar, subîntelegând ca ea este binevenita acum, în aceasta perioada de încordare internationala. O promovare poate si mai ticaloasa este aceea de care beneficiaza AUR si liderul ei, George Simion. Simplul fapt ca sunt difuzate insistent manifestarile paranoice ale acestui individ este scandalos. Mai mult, Simion intervine mai tot timpul, la RTV si la Antena 3, dându-si cu parerea pe cele mai variate subiecte. Strategia lui e transparenta: cu cât este mai mediatizat, cu atât se plânge ca presa îl marginalizeaza si ca mesajul sau nu poate ajunge la români. La urma urmei, el aplica modelul rusesc: Rusia trimite masiv trupe la granita occidentala, ocupa teritorii din Ucraina si Moldova, dar se plânge ca e victima politicii expansioniste a SUA si a NATO. Sunt multi, în Rusia, cei care cred acest discurs; sunt multi, în România, cei care vad în Simion un martir al luptei pentru libertate si o tinta a „dictaturii”. Nu întâmplator am propus acest paralelism care, sigur, poate parea fortat. Elemente comune exista totusi: minciuna institutionalizata, demagogia, isteria nationalista. Si o presa care manipuleaza si raspândeste, potentându-le, neadevarurile. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
