Înca de când oamenii s-au strâns în cete, acestia nu au încetat sa se bata permanent, nu conteaza pentru ce motive, reale sau nu! De la pumni, au trecut la pietre, ciomege, bâte, apoi la sabii, gloante si altele asemenea. Aceasta cursa a perfectionarii formelor de agresiune umana a continuat, în ciuda faptului ca lumea s-a dezvoltat si a evoluat exponential, confirmându-se principiul emis de Alexandru Paleologu, care spunea ca Oamenii inteligenti ating cote de prostie pe masura inteligentei lor. Bineînteles ca s-au luat si masuri de aparare, utilizându-se coifuri, platose, armuri, blindaje etc. Si asa ajungem la vestele antiglont din Kevlar. Adica un material textil mai rezistent de cinci ori decât otelul, la aceeasi greutate. Kevlarul se pare ca are aprox. 200 de utilizari: anvelope, vele pentru vase de curse, veste antiglont, tobe de mars, conurile de la difuzoare, cabluri si frânghii, blindaje, casti de lupta, uniforme de pompieri, echipament pentru scrima, învelisul care protejeaza caii picadorilor din arenele cu tauri, linii de suspensie pentru parapante, palete de tenis de masa, rachete de tenis de câmp, fibre optice, instrumente muzicale cu corzi, cabluri pentru poduri suspendate, caroserii de masini de curse, bordul de atac al profilelor aerodinamice, telefoane mobile, turbine eoliene etc. Ce face kevlarul atât de versatil, atât de omniprezent? Este vorba de capacitatea sa de a rezista la strapungere, taiere, abraziune si caldura. Kevlar este înrudit cu Nomex, acestea fiind poliamide aromatice, care se numesc aramide. Numele chimic complet al Nomex este poli (m-fenilendiamina izoftalamida), în timp ce Kevlar este poli (p-fenilendiamina tereftalamida); Nomex este un polimer meta-aramid (m-aramid), în timp ce Kevlar este un polimer para-aramid (p-aramid) (... liniste acolo, în spatele clasei, s-a înteles, nu?). Când un glont sau un alt proiectil de mare viteza loveste tesatura din Kevlar, fibrele „prind” practic proiectilul în timp ce absorb si disipa energia acestuia. Datorita lanturilor moleculare complet extinse si perfect aliniate din fibra Kevlar, materialul ofera o bariera de protectie puternica împotriva perforarii. Kevlar a fost inventat de catre Stephanie Louise Kwolek în 1964 si a fost folosit din 1971. Kwolek era de origine poloneza si s-a nascut în 1923 în suburbia Pittsburgh din New Kensington, Pennsylvania. Tatal ei, care era naturalist si pe care l-a pierdut când avea zece ani, i-a transmis interesul pentru stiinta, iar mamei, care era croitoreasa, îi datora interesul pentru designul vestimentar, cariera pe care nu a urmat-o, deoarece, dupa cum îi spunea mama sa, era prea perfectionista, asa ca a decis sa devina medic! În 1946, la 21 de ani, Stephanie a obtinut o diploma de licenta în chimie la Colegiul Margaret Morrison Carnegie de la Universitatea Carnegie Mellon. A hotarât sa se angajeze temporar pentru a strânge bani pentru viitoarele studii de medicina, astfel încât a aplicat pentru un post de chimista la DuPont, unde a dat un interviu cu directorul de cercetare, William Hale Charch (1898-1958), fiind angajata la unitatea DuPont din Buffalo, New York. Caracterul temporar al angajarii a capatat un statut definitiv, Kwolek lucrând pentru DuPont 40 de ani, mutându-se la sediul central al firmei, în Wilmington, Delaware. În 1964 lucra la un proiect care urmarea înlocuirea firelor din otel din structura anvelopelor cu altele mai usoare si cel putin la fel de puternice. În urma experimentelor s-a obtinut un material „subtire, opac si laptos”, care, în mod normal ajungea direct la canal. Intuitia a facut-o pe Kwolek sa insiste pe lânga tehnicianul Charles Smullen sa finalizeze procesul de prelucrare si sa testeze fibra obtinuta, care s-a dovedit a fi extrem de rezistenta. Astfel, Kevlarul se nascuse, cam ca un copil nedorit! Kwolek a obtinut în 1966, brevetul american 3.287.323 pentru inventia ei, împreuna cu Paul Morgan (1911-1992, doctor în chimie organica la Ohio State University). A mai fost implicata în obtinerea de produse precum Spandex, Lycra, Nomex si Kapton. S-a pensionat în 1986, dupa care a tinut ore cu elevii de liceu, unde, printre altele, desfasura celebrul experiment, pe care ea îl inventase, cu firul de nailon care putea fi extras dintr-un pahar, la temperatura camerei. S-a concentrat pe încurajarea tinerelor femei în stiinte, spunând într-un interviu: „Recomand ca parintii sa-si încurajeze fiicele sa urmeze cariere stiintifice, daca au astfel de înclinatii, în acelasi mod în care ar face-o pentru fiii lor. Oportunitatile pentru ambele sexe sunt mult mai mari acum”. Într-un interviu acordat Chemical Heritage Foundation, ea spune: „Când ma uit înapoi la cariera mea, sunt fericita pentru ca am avut norocul sa fac ceva care a fost de folos omenirii [...]. Nu cred ca exista ceva precum salvarea vietii oamenilor, care sa-ti aduca o mai mare satisfactie si fericire”. Nu a fost casatorita niciodata si nu a câstigat nimic în mod direct de pe urma Kevlar, deoarece brevetele au apartinut firmei DuPont, a carei angajata era. A murit la Wilmington, în 2014, la 91 de ani. Kevlarul, ca si Nomexul, reactioneaza atunci când apar pericolele externe, adica focul si proiectilele, în rest comportându-se ca niste materiale aproape normale. Este ca si cum aceste produse textile ar avea viata! Judecând acum într-o cheie umana, nu avem cum sa nu ne gândim la ceea ce spunea odata acelasi Alexandru Paleologu, care constata ca trebuie sa fim destepti din când în când, atunci când trebuie, în rest fiind oameni obisnuiti! Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin este cadru didactic si prorector responsabil cu activitatea didactica la Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi
