Este binecunoscut episodul petrecut în duminica Învierii, când Mântuitorul Se alatura, incognito, celor doi apostoli aflati în drum spre Emaus, Luca si Cleopa. Se preface ca nu întelege despre ce vorbesc cei doi, ceea ce determina reactia lui Cleopa: „Tu singur esti strain în Ierusalim si nu stii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea?” (Matei 24, 18). În traducerile mai vechi ale Bibliei, vom gasi un alt termen în loc de „strain”: „Tu sîngur nemernicesti în Ierusalim...” (Biblia de la 1688), respectiv „Tu singur esti nemernic în Ierusalim” (Biblia de la 1914). Asadar, la început, cuvântul nemernic nu avea conotatia negativa de astazi. Împrumutat din limba slava (veche), el desemna un om „strain, pribeag, pripasit” (din namerinu, literal: „care vine”). În limbile greaca si latina, gasim în acest loc scripturistic termenii „paroikeis”, respectiv „peregrinus” (de unde s-a nascut în limba româna cuvântul pelerin). Un vechi si drag prieten, Cosmin Olinici, un pasionat al limbilor clasice si al etimologiilor cuvintelor, evidentiaza, într-o postare din 3 aprilie 2023 de pe contul sau de Facebook, ca aici regasim originea cuvântului parohie (paroikia). Paroikeis vine din paroikeo (para – „pe lânga” si oikeo – „a locui în casa”). În „Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Române”, parohia este definita drept „comunitatea crestinilor ortodocsi, clerici si mireni, situata pe un anume teritoriu si subordonata Centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ si patrimonial, condusa de un preot paroh numit de chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) eparhiei respective”. Aceasta definitie „institutionala” îsi primeste cuvenita completare prin recurs la originea etimologica a cuvântului: parohia ar desemna, totodata, pe cei care se situeaza spatial „pe lânga casa” – evident, e vorba aici de „Casa Domnului”, biserica parohiala –, dar, eshatologic vorbind, vizeaza comunitatea celor ce sunt straini pe acest pamânt, împreuna calatori spre Cer. Cele doua aspecte – a fi strain si a fi calator (pelerin) – sunt evidentiate, de altfel, si în alte locuri ale Noului Testament. Cum e cazul cu scrierile celor doi mari sfinti apostoli, Petru si Pavel: „Iubitilor, va îndemn ca pe niste straini ce sunteti si calatori aici pe pamânt” (I Petru 2, 11); „Caci nu avem aici cetate statatoare, ci o cautam pe aceea ce va sa fie” (Evrei 13, 14). De unde si admirabila descriere a conditiei crestinilor în lume din „Epistola catre Diognet”, lucrare datata în jurul anului 200: „Locuiesc în tarile în care s-au nascut, dar ca strainii; iau parte la toate ca cetateni, dar pe toate le rabda ca straini; orice tara straina le e patrie si orice patrie le e tara straina” (cap. V, v. 5). Cât de departe suntem noi, crestinii de astazi, de aceasta gândire? Câti dintre noi avem aceasta constiinta a vremelniciei pe acest pamânt si câti dintre noi ne ghidam viata având în inima nu atât locul în care ne aflam, cât directia spre care suntem chemati sa mergem? Am reflectat mult în ultima perioada la ce (mai) înseamna a fi crestin în aceasta lume si a fi preot într-o parohie. Si dintr-un motiv mai practic: am primit propunerea de a fi paroh la o alta parohie din Iasi decât Biserica Talpalari, unde am fost numit pe 8 iunie 2008. În cei aproape 15 ani m-am legat foarte mult sufleteste, cum e si firesc, si de biserica, si de oamenii (minunati!) de pe „aria canonica” a acesteia. Nu as fi plecat pentru nimic în lume daca nu as fi avut, finalmente – dupa multe framântari launtrice –, alaturi de chemarea ierarhului, si binecuvântarea duhovnicului, si încredintarea faptului ca Dumnezeu este Cel ce ma cheama la o noua lucrare (sau, mai bine spus, la a prelungi, într-o alta parohie, ceea ce s-a împlinit la Talpalari). La Talpalari va ramâne sa continue ceea ce s-a început în 2008 (inclusiv prin jertfa si rugaciunile Maicii Siluana Vlad, Domnul sa o odihneasca alaturi de cei bineplacuti Lui!), Parintele Vladislav Nedelcu, cel care mi-a fost alaturi în ultimii ani. Duminica ce vine, pe 7 mai, voi fi prezentat pentru prima data credinciosilor din Parohia „Sfântul Apostol Andrei” din Iasi, preluând stafeta de la Parintele profesor universitar Vasile Nechita, care a trecut de granita celor sapte decenii de viata. Biserica parohiala este situata cam la 7-8 minute de mers pe jos de la Mitropolie. În directia cealalta, tot la 7-8 minute de mers, este situata si Biserica Talpalari. Încât, tot reflectând înainte de a lua o decizie, mi s-a parut ca vad în aceasta „mutare” spatiala si un fapt simbolic pentru mine, în termenii duhovnicesti ai „razboiului nevazut”. Ca unul ce voi continua sa-mi desfasor, ca si pâna acum, activitatea de la Mitropolie, mi-e dat sa ma mut dintr-un turn de aparare în altul, dintr-o parte în alta a „cetatii Sfintei Parascheva”. Oriunde ne-am afla sau oriunde ne cheama Dumnezeu sa mergem, esential este doar atât: sa lepadam orice calcul sau gândire omeneasca, sa nu ne mâhnim sau sa ne înfricosam de ceva, ci sa ne straduim a împlini cu pace, cu râvna maxima si constiinta vie ceea ce El ne rânduieste ca ascultare (lucrare) pe drumul catre Cer.
