Accidentele rutiere au devenit o afacere banoasa pentru firmele specilizate în recuperarea daunelor pe seama asiguratorilor RCA. Pe termen scurt, soferul implicat iese în avantaj: scapa de alergaturasi batai de cap, beneficiind totodata de o masina de înlocuire cât timp cea avariata se afla în service. Firma de daune si asiguratorul îsi regleaza între ele chestiunile financiare. Asiguratorii reclama însa preturi de service umflate si tarife de închiriere mai mult decât exagerate. Judecatorii oscileaza: ambiguitatea legilor permite orice interpretare. În final însa, fiecare leu pierdut de asiguratori se va regasi în tarifele viitoare ale RCA. Pe 1 octombrie 2019, un sofer nu s-a asigurat suficient la o parcare cu spatele, lovind o masina parcata. Proprietarul autoturismului pagubit s-a adresat societatii SOS Daune SRL pentru a-l reprezenta în vederea repararii masinii si a obtinerii despagubirilor. Pe 6 octombrie, Omniasig SA a fost notificata pentru deschiderea dosarului de dauna, fiind depusasi cererea de despagubire. Asiguratorul a efectuat constatarea daunelor pe 8 octombrie, data la care si masina a fost introdusa în service. Reparatiile au durat trei zile, timp în care soferul pagubit a beneficiat de o masina de înlocuire. Soferul si-a rezolvat problema, iar între SOS Daune SRL si Omniasig Vienna SA a început un conflict care s-a prelungit pe holurile instantelor iesene. Asiguratorul a primit o factura pentru reparatii în valoare de 4.921 lei. A acceptat sa plateasca doar jumatate. A refuzat si sa achite întreaga suma solicitata drept contravaloare a serviciilor de închiriere a masinii de înlocuire. A platit doar 2.856 lei, cu 2.646 lei mai putin decât i se ceruse. Cazul a ajuns pe masa judecatorilor ieseni. De o parte, SOS Daune SRL cerea plata întregilor sume pretinse. „Legislatia asigurarilor nu prevede dreptul asiguratorului de refuzare sau limitare a sumei pe care trebuie sa o achite cu titlu de lipsa de folosintasi nici criterii pentru aceasta”, au aratat reprezentantii SOS Daune. De cealalta parte, reprezentantii Omniasig au afirmat ca nu pot fi obligati sa plateasca orice suma imputata. „Tarifele practicate pentru închiriere nu pot fi discretionare, ci trebuie sa se faca dovada ca valoarea solicitata este cea afisata, adica utilizata în raport cu toti clientii reclamantei, indiferent de calitatea acestora si indiferent daca închirierea a fost suportatasi achitata direct de catre client sau de catre un asigurator RCA. Tariful de închiriere solicitat de reclamanta este excesiv si nerezonabil, depasind cu 400- valoarea preturilor de referinta din piata”, au apreciat acestia. Cei 5.502 lei pretinsi drept chirie pentru doar trei zile reprezentau practic echivalentul a 367 euro pe zi.Pe piata, un autoturism decent poate fi închiriat si cu sume de 30-50 euro/zi, dar Omniasig SA nu facuse decât o critica generala. În privinta costurilor reprezentând reparatiile, magistratii Judecatoriei nu au ezitat mult. Omniasig SA efectuase propriile investigatii, dar procesul-verbal nu cuprindea decât semnatura reprezentantului sau, nu si cele ale soferilor implicati în accident. Legea impunea întocmirea unui raport de expertiza care sa fie comunicat în decurs de trei zile, ceea ce nu se întâmplase. Prin urmare, Omniasig SA nu putea sa cenzureze cu de la sine putere factura emisa de service. Capatul de cerere referitor la plata si a celeilalte jumatati din factura a fost astfel acceptat. În plus, Omniasig SA a fost obligatasi la plata penalitatilor de întârziere, în suma de 3.550 lei. În privinta masinii de înlocuire, legea prevede doar ca aceasta trebuie sa fie de aceeasi clasa sau de o clasa inferioara. Soferul putea apela la orice firma specializata ar fi dorit, nefiind obligat sa caute una ieftina. Câta vreme serviciile de închiriere fusesera efectiv prestate, fiind emisa o factura fiscala cu suma aferenta, asiguratorul nu avea dreptul sa refuze plata. „Desi pârâta a invocat existenta unei diferente dintre tariful pietei si tariful facturat de catre reclamanta, aceasta nu a indicat niciun temei legal concret în baza caruia poate refuza achitarea diferentei de despagubire. Simpla invocare a unei diferente dintre pretul practicat de reclamantasi alti operatori economici, în lipsa tuturor elementelor ce conduc la stabilirea pretului de închiriere, nu poate constitui, în lipsa coroborarii cu alte probe, o dovada a fraudei la lege, în sensul invocat de pârâta”, au apreciat judecatorii. Ca urmare, Omniasig SA a fost obligatasi la plata diferentei de factura pentru masina închiriata. Pe coordonate similare s-a desfasurat si un alt caz arbitrat de judecatorii ieseni, plecat de la un accident petrecut pe 19 august 2019. Aflata la volanul unui Opel Vectra, Daniela A. nu a observat un indicator si nu a acordat prioritate unui Hyundai Tucson care vira la dreapta. Din nou, dosarul a ajuns în instanta, cu aceiasi combatanti. De o parte, SOS Daune SRL a solicitat plata sumei de 3.808 lei pentru chiria automobilului de înlocuire, plus penalitati în suma de 5.768 lei. Din costul reparatiilor, de 11.753 lei, Omniasig SA platise doar 5.359 lei. SOS Daune SRL cerea diferenta, plus penalitati de 9.529 lei. În instanta, reprezentantii Omniasig SA au afirmat ca achitasera factura de reparatii doar partial întrucât era vorba de un caz de culpa comuna. Soferul Hyundai-ului nu se încadrase pe prima banda înainte de a vira, cu cel putin 50 de metri înainte de intersectie, asa cum prevede legea. În privinta tarifului de închiriere, Omniasig SA l-a apreciat ca fiind „excesiv si nerezonabil, stabilit în considerarea faptului ca asiguratorul va suporta în final despagubirea, fara legatura cu mecanismul cererii si ofertei, ales fara nicio minima diligentasi prudenta în diminuarea prejudiciului, depasind valoarea preturilor de referinta din piata practicate de ceilalti prestatori de servicii”. Concret, era vorba de un tarif de 952 lei/zi. Conform extraselor de pe site-ul Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din România depuse la dosar, tariful mediu de închiriere era de 175 lei pe zi. Omniasig SA platise pentru masina de înlocuire 485,42 lei si refuza sa dea fie si un singur leu în plus. În privinta costurilor reparatiilor, judecatorii nu au contestat suma ceruta de SOS Daune SRL. Chiar daca Omniasig SA invocase culpa comuna, raportul de expertiza tehnica arata caDaniela A. era singura vinovata. Prin urma, asiguratorul era bun de plata pentru diferenta neachitata din factura. Magistratii nu au aprobat însa plata vreunei penalitati decât dupa scurgerea unui termen de 10 zile de la ramânerea definitiva a hotarârii. În schimb, judecatorii au apreciat altfel tariful de închiriere solicitat de SOS Daune SRL. Ei au remarcat faptul casoferul nu platise efectiv serviciul de închiriere, plata urmând sa se faca prin decontare de la asigurator. Ca urmare, se putea presupune fie ca masina de înlocuire nu fusese efectiv oferita, fie ca pretul nu era unul real. Câta vreme soferul oricum nu platea direct pentru închiriere, el putea accepta un pret oricât de mare, câta vreme firma se obliga sa-si recupereze banii de la asigurator. „Aceasta concluzie este întaritasi de pretul de 800 lei pe zi fara TVA, respectiv 170 euro pe zi prevazut în contractul de închiriere, pret care este superior tarifului mediu aplicabil clasei de autovehicule similare. Desi dispozitiile legale în vigoare nu prevad o modalitate concreta de stabilire a pretului pentru închirierea unui autovehicul, daca pretul mentionat în contract depaseste în mod semnificativ pretul mediu practicat pe piata, este necesar sa se facasi dovada achitarii acestuia de catre persoana pagubita. Faptul ca despagubirea urma sa fie achitata de catre societatea de asigurari nu trebuie sa reprezinte un motiv care sa conduca la îmbogatirea fara justa cauza a societatii reclamante, prin inserarea în contractul de închiriere a unor tarife care depasesc media pietei si pe care niciun client, persoana fizica, nu le-ar plati în mod obisnuit”, au precizat magistratii Judecatoriei. Acestia au apreciat ca tariful, de trei ori mai mare decât cel mediu de pe piata, fusese stipulat în acest cuantum „doar ca urmare a faptului ca platitorul final va fi societatea de asigurari”. Acceptând orice pret, soferul pagubit contribuia la majorarea artificiala a prejudiciului pe care asiguratorul urma sa îl achite. Judecatorii au remarcat si faptul ca masina de înlocuire fusese condusa doar cale de 81 km. Aceasta însemna un pret de 47 lei/km, mult peste pretul de taximetrie si nerealist pentru serviciul rent-a-car. „Pretul convenit nu este unul pe care societatile de profil îl practica pe piata, drept pentru care instanta retine faptul ca suma ceruta este fictivasi solicitata cu scopul sporirii artificiale a sumei solicitate cu titlu de despagubire”, au conchis judecatorii.
