„Education is what remains after one has forgotten what one has learned in school.” (Educatia este ceea ce ramâne dupa ce ai uitat ce ai învatat în scoala.) Albert Einstein Ei bine, am ajuns si ziua aia. Ziua în care, fara sa ne trezeasca sentimente de vinovatie si remuscari de obraznicie, o masina, foarte comfortabil plasata în aparate comune si deja foarte comune în utilizarea zilnica, face treaba grea pentru noi. Si nu orice treaba. Poate raspunde la întrebari si poate genera eseuri bine structurate, de câteva mii de cuvinte, pe aproape orice subiect despre care este întrebat, de la teoria relativitatii, la povestirile lui Ion Creanga. Fiecare eseu pe care îl produce este unic, chiar si atunci când i se da din nou acelasi subiect, iar autorul sau este (practic) imposibil de observat. De fapt, acesta a fost un punct cheie pe care OpenAI l-a promovat când a lansat GPT-4, cea mai recenta versiune a modelului de limba mare care alimenteaza chatbot-ul, în martie. Ar putea trece examenul de barou! A luat nota 10 la bacalaureat! A trecut testele pentru biologie, istoria artei, stiinta mediului, macroeconomie, psihologie, istoria SUA si multe altele. ChatGPT, disponibil publicului printr-o aplicatie web, pare ca ar submina modul în care testam ceea ce au învatat elevii, nu-i asa, o piatra de temelie a educatiei. Prima reactie a scolii „traditionale” a fost sa interzica cu o frunte încruntata si cu un fior rece pe spate, aceasta unealta care submineaza evaluarea corecta a mintilor tinere care se hranesc în trecerea lor de la vlastari, la arbori falnici. Elevii abia asteptau sa „pacaleasca” sistemul, sa nu învete nimic si sa obtina rezultate maxime la „teste”. Tocmai li s-a oferit unealta perfecta pentru a face din acest comportament o regula si pentru ca pe usile scolii sa iasa numai hoti hi-tech. Sunt foarte multe lucruri profund gresite în afirmatiile de mai sus, însa cel mai îngrijorator este unul care nu e evident de la suprafata. Masinile au venit sa ne arate fata hâda a unui sistem de învatamânt care pâna acum a refuzat sau a esuat (în functie de situatie) sa se adapteze vremurilor si mai ales oamenilor pe care ar trebui sa îi „pastoreasca”. Si atunci, vin si va spun, nu aruncati la cos ca „periculoase” fructele evolutiei umanitatii. Aruncati la cos testele care nu sunt decât un rudimentar exercitiu de memorie. Daca o masina le poate rezolva înseamna ca nu sunt foarte valoroase. Aruncati la cos modul de a face scoala într-un mod wikipedistic (sîc!). Am tot vorbit aici ca sunt alte functii ale creierului pe care scoala trebuie sa le sprijine si sa le „creasca” în mintile tinere de care se ocupa (gândirea critica, argumentarea printre altele). Aplicatii de felul ChatGPT sunt semnul cel mai puternic ca trebuie sa schimbam felul în care facem educatie si mai ales felul în care apreciem rezultatele ei. Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi si presedinte al Asociatiei Creierului Iasi
