Rezumând, am saracit aceasta carte care aduna o sumedenie de destine si de întâmplari dramatice. Cristian Mungiu si-a notat amintirile bunicii Tania la începutul anilor ’90 si le-a dat acum o forma, ca sa zic asa, literara. Naratiunea ramâne însa de o naturalete impecabila. Cartea lui Cristian Mungiu Tania Ionascu, bunica mea. O biografie basarabeana (Humanitas, 2023) va fi o surpriza doar pentru cei care ignora ca multipremiatul cineast este si un prozator cu „vechime” în bransa: a fost, în perioada cât a urmat Literele la Iasi, un condei activ la revista Opinia studenteasca, a scris ulterior – dupa ce s-a consacrat filmului – multe scenarii, parte din ele reunindu-le în volum sub un titlu, 7 povestiri, care tradeaza – din nou – vocatia de prozator. Cartea aparuta acum se prezinta drept transcrierea amintirilor pe care le deapana bunica autorului, stimulata (discret) de nepot. Rezultatul e pasionant si ne impresioneaza atât prin dramatismul unor destine, cât si prin convulsiile epocii. Familia bunicii, asadar, este din Cahul, un orasel din sudul Basarabiei. Acesti oameni, alaturi de multi altii, vor fi victimele schimbarilor istorice, ajungând ba sub stapânire româneasca, ba sub stapânire ruseasca. În ciuda nesigurantei zilei de mâine, viata merge mai departe – oamenii se casatoresc, fac copii, aduna bunuri (covoare, plapumi, asternuturi etc.). Bunica Tania povesteste ca mama ei avusese nefericita idee ca înainte de revolutia bolsevica sa schimbe aurul pe care îl detinea în ruble, hârtii ce nu au mai avut dupa aceea nici o valoare, dar pe care ea le ascundea, împreuna cu alte economii, printre cearsafuri. Tot ea tinea pe dulap o trusa de calatorie, desi bineînteles nu calatorea niciodata. Relativ înstarita, familia pierde tot când vin comunistii la putere. Tania se casatoreste cu Petre, un tânar ofiter, iar lucrurile devin extrem de complicate dupa cedarea Basarabiei si izbucnirea celui de al doilea razboi mondial. O parte din familie se refugiaza în România, în trenuri murdare si pline de tot felul de insecte. La Iasi sunt repartizati sa mearga, cu un vagon de marfa, la Calafat; drumul dureaza doua zile si o noapte, se fac doua opriri, una la Focsani pentru baie, alta la Marasesti pentru… vizitarea mausoleului. În 1942 se naste Maria (Mioara), mama lui Cristian Mungiu. Pierd toate bunurile cu care plecasera din Cahul si pe care le strânsese cu atâta sârg mama Taniei, ramasa în Basarabia si care – asa cum familia va afla mai târziu – va ajunge în Siberia si apoi în Kazahstan. Sfârsitul razboiului îi obliga sa o ia de la capat. Tania si Petre se instalasera la Iasi, cumparasera teren si o casa la Miroslava, reusisera sa înjghebe o noua gospodarie. Când se întorc din refugiu, totul e distrus. Petre vazuse, la propriu, moartea cu ochii, la 23 august armata româna întorsese armele, dar rusii continuau sa-i vâneze pe români si sa-i împuste sau sa-i faca prizonieri. Instalarea regimului comunist le reteaza sotilor Ionascu visul de a avea o viata normala. La Miroslava platesc pentru teren niste taxe uriase, încât renunta la proprietate. Cumpara un teren si o casa pe strada Sararie, casa nu e într-o stare prea buna, dar, în timp, o vor repara. Terenul nu e mare, dar suficient pentru ca Petre sa se dedice pasiunii sale, gradinaritul. Fusese dat afara din armata, facuse facultatea de istorie, profesase o perioada, trebuia sa fie în „câmpul muncii” si sa-si întretina familia. Ultima secventa a cartii este un „Post-scriptum” intitulat „O copilarie alaturi de bunici”. Naratorul e aici Cristian Mungiu însusi, iar evocarea bunicilor si a copilariei este de o autenticitate cuceritoare. Rezumând, am saracit aceasta carte care aduna o sumedenie de destine si de întâmplari dramatice. Cristian Mungiu si-a notat amintirile bunicii Tania la începutul anilor ’90 si le-a dat acum o forma, ca sa zic asa, literara. Naratiunea ramâne însa de o naturalete impecabila. „O vreme – zice Mungiu într-un Cuvânt înainte – mi-am închipuit ca am consemnat amintirile Bunicii ca sa-i dau ei sentimentul ca nu si-a trait viata degeaba, ca intereseaza pe cineva, ca ar putea interesa chiar si pe unii care nu sunt din familie, ca vietile traite nefericit, odata povestite, capata, magic, un fel de sens. Ca lucrurile capata în general un altfel de rost daca le povestesti, oricât de lipsite de rost vor fi parut când le-ai trait.” Impresionanta prin bogatia faptelor de viata, cartea lui Cristian Mungiu este totodata, gratie acelei „magii” al carei secret putini îl detin, literatura de cel mai bun nivel. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
