Ca o confirmare a relatiei lui Asachi cu banii, trebuie remarcata urmatoarea consemnare: …Vineri 17 iulie 1864, Casa de fer din Vistierie s-a furat noaptea !!!! Diaristul nu ne spune însa daca respectiva casa de bani era plina sau goala în momentul furtului! Dupa lectura jurnalului avem toate motivele sa credem ca hotii s-au ales cu mai nimic! Cu toate ca aceasta era principala destinatie a jurnalului, nu abunda însemnarile despre astfel de preocupari ale lui Asachi. Oricum, multe fapte sunt consemnate foarte lapidar, fiind greu de înteles. De exemplu, apar mai multe informatii (de regula neinteligibile) legate de cumpararea de diverse materiale si produse, pentru efectuarea de renovari, reparatii s.a. La 12 nov. 1862 cumpara cherestea pentru repararea gârliciului (intrarea în pivnita) si a bucatariei, iar în ziua urmatoare jurnalul contine, printre altele, referiri la 11 litere pentru frontispiciul casei, pe care era înscrisa celebra deviza – Lucrul si al meu repaos. Repara mai tot timpul câte ceva, de la casuta de la poarta la ochelarii pe care îi are de la Viena. Cumpara des lemne de foc, câteva carute sau sanii odata. Angajeaza personal pentru casa: o bucatareasa polona, gradinari si salahori pentru lucrari de primavara, dulgher pentru crama, un nou servitor etc. Este preocupat de cultura vitei-de-vie, notând, la 16 sept. 1863, slaba productie de must, care a fost mai gios de asteptare, deoarece …rapitorii au fost la cules via mai înainte de mine. Dar, la 18 oct 1869, apreciaza ca este vin din belsug, motiv pentru care la Husi (unde avea o vie) se simte lipsa vaselor. Miercuri 25 septembrie 1863 noteaza ca în noaptea de marti au luat foc niste case ale unor vecini, în apropierea caselor sale. Arata ca a avut noroc deoarece vântul, care batuse toata ziua, tocmai ce încetase. Noteaza cu speranta ...Dee Domnul se ne fereasca de vreo nenorocire. Toaste! Îngrijorarea lui Asachi era întemeiata, deoarece pericolul de incendiu era mare la acea vreme, el pierzând o mare parte din carti, lucrari, planse, documente etc. în marele foc de la 19 iulie 1827, atunci când locuia la Scoala Domneasca de la Trei Ierarhi, în niste încaperi de la etaj. Mai consemneaza diverse plângeri la Politie, în legatura cu disparitia unor obiecte. Unele însemnari sunt eliptice, astfel încât nu se poate întelege sensul acestora, ca de exemplu: Duminica 11 febr. 1868, falsa predictie !!! Pax! stire nefavorabila de la Petrodava!!! Bani Banii sunt o constanta în jurnalul lui Asachi. Noteaza când îi soseste pensia, noteaza ce are de dat, ce are de primit, ce cheltuieli face. Plateste personalul din casa (1 ian. 1863, Smaranda 1 galben, alta persoana 21 lei, curierul 28 lei, feciorului 14 lei, Darie 14, vizitiului 14, bucataresei 14), asa cum plateste tipografii de la InstitutulAlbinei (Vineri 5 iulie 1863, Alex. 37, Foca 37, Costica 28, Georghi 24. Total 126 lei). Pensia nu are o valoare fixa, Asachi primind între 1200 si 1800 lei. Eugen Lovinescu ne spune ca, la încheierea activitatii sale de referendar ...domnitorul îi apreciaza în rezolutie „vajnicile sale slujbe facute statului într-un sir de ani necurmati” si considera pentru aceasta „a i se harazi o pensie pe viata de 8.000 de lei pe an” cu începere „de la 1 ianuarie 1850”. Oricum, Asachi nu traia numai din pensie având si alte venituri, asa cum avea si multe cheltuieli. Legat de pensia lui Asachi, la Biblioteca Academiei Române se pastreaza o scrisoare din anul 1866, de la 8/20 februarie, prin care Asachi îi scrie Domnitorului Al. I. Cuza, aratându-i ca Ion Heliade Radulescu (omologul sau din Muntenia ca fondator de institutii de cultura) primeste o renta viagera de 24.000 lei pe an, pe când lui nu i se acorda acest drept banesc, în conditiile în care Senatul României îi aprobase lui Asachi aceeasi suma, în unanimitate, în sedinta din 12 februarie 1865. Bineînteles ca situatia nu putea fi rezolvata de Cuza, care peste putin timp va abdica. Ne lamureste George Sorescu, în lucrarea sa dedicata lui Asachi în 1970 (citând pe N. C. Enescu si pe Ion Nicola), asupra finalitatii demersului, aratând ca …O adresa a Ministerului de finante, cu nr. 7733, din 21 februarie 1869, semnata de Grigore Bengescu, facea cunoscut ca […] „i se acorda lui Gh. Asachi o recompensa nationala de 8888 lei noi, sau 24 000 lei vechi pe an, pentru însemnatele servicii ce-a adus tarii de la 1813 pîna la 1862” (recompensa tardiva, Asachi murind în noiembie 1869). Din jurnal rezulta ca este atent si la ceea ce fac cu banii membrii familiei. Astfel, duminica, 14 oct. 1862, consemneaza faptul ca Alecu, fiul sau, a aflat ca un anume Catargiu, care îi datora bani, a vândut în secret mosia pe care o amanetase pentru datoria respectiva. La 18 oct. arata ca Alecu a dat casele sale pe chirie cu mobile la dl Catargiu. De asemenea, luni 29 iunie 1864, consemneaza ca Eufrosina (nora sa, pe care nu o agrea din cale-afara) a încaput …pe mana escamatorilor care îi vându cu 16.000 galbeni o mosie care face 9000 galbeni. De câteva ori face referite la diverse bilete de loterie, de la Viena, consemnând seriile acestora si unele sume câstigate, de regula, de altii (inclusiv de catre sotia sa), Asachi neavând, se pare, în general, noroc la bani. De multe ori noteaza …La Vistierie=0. Este nevoit sa împrumute bani! Neobositul prof. Mircea Ciubotaru ne spune, într-o lucrare dedicata casei lui Asachi (din 1976 aici îsi desfasoara activitatea Institutul de Filologie Româna „A. Philipidde” si Institutul de Cercetari Economice si Sociale „Gh. Zane” ale Academiei Române), cum ca respectiva locuinta ...în anul 1862,a fost scoasa la vânzare prin licitatie pentru „îndestularea” creditorului Solomon Theiler, dar datoria a putut fi platita la timp si procedura a fost oprita. Oricum, familia va pierde casa la câtiva ani dupa moartea lui Asachi, în contul datoriilor acumulate. Ca o confirmare a relatiei lui Asachi cu banii, trebuie remarcata urmatoarea consemnare: …Vineri 17 iulie 1864, Casa de fer din Vistierie s-a furat noaptea !!!! Diaristul nu ne spune însa daca respectiva casa de bani era plina sau goala în momentul furtului! Dupa lectura jurnalului avem toate motivele sa credem ca hotii s-au ales cu mai nimic! Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic si prorector responsabil cu activitatea didactica la Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi
