Nu puteam sa vorbesc în aceasta zi de 8 septembrie despre altceva decât despre Nasterea Maicii Domnului. Anul nou bisericesc debuteaza pe 1 septembrie pentru ca, potrivit vechii traditii iudaice, toamna a început istoria omului în Raiul pe care-l pregatise Dumnezeu. Iar prima sarbatoare pe care o gasim în calendar, cea de pe 8 septembrie este, deloc întâmplator, a Nasterii Maicii Domnului. Este fixata în ziua a opta, pentru a arata strânsa legatura pe care acest praznic împaratesc îl are cu mântuirea noastra. Cifra opt reprezinta, în teologie, simbolul vietii vesnice. Dupa cele sapte zile ale creatiei va veni, la sfârsitul acestei lumi, ceea ce numim ziua a opta, ziua în care omenirea va fi judecata si vom avea un cer nou si un pamânt nou. Asadar, în fiecare an prima sarbatoare este tocmai aceasta pentru ca, prin nasterea Fecioarei, se pune început mântuirii noastre. Întrucât tatal Fecioarei Maria, Ioachim, îsi tragea obârsia din Natan, fiul lui David, iar mama sa, Ana, era din neamul lui Aaron, putem spune ca Maica Domnului era, dupa tata, din neam împaratesc, iar dupa mama, din neam arhieresc. Nu este lipsit de semnificatie acest amanunt, întrucât Cel Caruia Îi va da nastere, Iisus Hristos, este numit si Împaratul împaratilor sau Marele Arhiereu. Sfântul Nicodim Aghioritul ne spune ca aceasta nastere a Maicii Domnului este cu totul deosebita si unica în întreg Vechiul Testament. Cu toate ca si alte femei au nascut dupa ce multa vreme au fost sterpe, cum ar fi Sara, Rahila sau mama lui Samson, acestea toate au nascut baieti. Prima si singura care a nascut o fata a fost Ana cea stearpa, ceea ce arata rolul unic în istorie ce se pregatea pentru Maria: acela de a-L aduce pe pamânt pe Mântuitorul. Aceasta misiune a Fecioare Maria este sintetizata astfel de catre Sfântul Fotie: „Dupa ce Dumnezeu a daruit omului bucuria Raiului si stapânirea asupra oricarui lucru din Gradina aceea, a gasit de cuviinta ca acela care fusese investit cu o atât de mare autoritate sa fie disciplinat si învatat printr-o oarecare porunca. Dar, chiar si dupa savârsirea pacatului, Ziditorul nu a trecut cu vederea fapturile Sale, desi cazusera într-o asa de mare greseala. A fost nevoie, de aceea, ca una dintre Persoanele Sfintei Treimi sa se faca Om, ca sa arate ca re-facerea, ca si facerea, a fost propria Lui lucrare. Astfel, Întruparea presupune o mama si o sarcina. Asadar, a fost nevoie ca o mama sa fie pregatita pentru a-L naste pe Ziditor, pentru re-facerea din temelii a întregii umanitati. Ea trebuia sa fie fecioara, caci asa dupa cum primul om s-a nascut din pamânt virgin, tot astfel re-facerea trebuia sa se petreaca printr-un pântece feciorelnic, iar nu dintr-o placere trecatoare, fie ea si legitima. Asa trebuia sa fie savârsita nasterea Ziditorului, caci Dumnezeu a primit sa Se nasca pentru izbavirea celui robit de placere. Cine a fost, asadar, vrednic de aceasta? Cu siguranta a fost ea, cea nascuta în acea zi, în chip neobisnuit, din Ioachim si Ana, din radacina stearpa. A fost nevoie, chiar mare nevoie, ca aceea care din leagan si-a pastrat trupul curat, sufletul curat si gândurile curate, sa fie aratata ca Maica a Ziditorului. A fost nevoie ca aceea care a fost adusa de mica la Templu, care a calcat pe locuri necalcate, sa se arate ca un templu viu pentru El, Cel care i-a dat viata. A fost nevoie ca aceea care s-a nascut în chip minunat dintr-un pântece sterp si care a înlaturat ocara parintilor ei, tot ea sa îndrepte greseala protoparintilor ei. Caci prin ea, ca urmasa, a venit biruinta asupra pacatului stramosesc, pentru ca ea a daruit trup si a dat nastere lui Hristos, Mântuitorul neamului nostru” (Viata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, Editura Doxologia, 2013, p. 38). Cinstirea Fecioarei Maria este mai presus de cea acordata oricarui om, indiferent de sfintenia acestuia, dar nu este mai presus de cea acordata lui Dumnezeu Însusi. Dincolo de argumentele scripturistice sau de cele din scrierile Sfintilor Parinti, ca temei pentru cinstirea pe care se cuvine sa o acordam Maicii Domnului este un lucru extrem de simplu si pe întelesul tuturor: daca Îl marturisim pe Iisus Hristos ca Dumnezeu si Îl slavim în rugaciunile noastre, nu putem sa nu laudam si sa nu cinstim pe Maica Sa! Caci cine poate sa desparta pe Maica de Fiul sau? Sau cum putem sa ne amagim ca Îl iubim pe Dumnezeu, vorbind despre Maica Sa ca despre o femeie oarecare?
