Suportând de la buget salariile celor din industria apararii pe timpul lipsei comenzilor, împuscam trei iepuri dintr-un sigur foc. În primul rând, mentinem în functiune respectivul sector, care, nu se stie, la un moment dat ar trebui sa produca masiv pentru necesitati de front. Apoi, se evita riscurile asupra securitatii persoanelor, patrimoniilor si mediului, daca ne gândim ca este vorba în mare masura si despre munitii si explozibili. La fel de important este si faptul ca sunt pastrate locurile de munca si se mentin în circuitul productiv specialistii în domeniu ori ca personalul aflat în protectie, desfasurând continuu activitati specifice, garanteaza repunerea urgenta în functiune a capacitatilor, asa cum de altfel reclama o eventuala situatie de razboi. Ei bine, pentru aceasta, Executivul este îndrituit sa aprobe în fiecare an numarul mediu maxim de personal pentru companiile de profil si alocarea bugetara corespunzatoare. Pentru anul 2022, Ministerul Economiei urmeaza sa asigure 77,4 mil. lei pentru plata a 1380 salariati. Cel putin asta reiese dintr-o recenta Hotarâre de Guvern (https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/252502). Ar iesi un venit mediu brut pe cap de salariat de cca. 4500 lei. Nu e mult, dat tinde totusi catre dublul salariului minim pe economie. E adevarat, pe perioada aplicarii acestui mod de indemnizare, respectivii salariati nu stau tocmai degeaba. Adica participa la activitati de întretinere, revizii, reparatii, conservare etc. aferente dotarilor si echipamentelor uzinelor angajatoare, dar si de evidenta, inventariere, gestionare a capacitatilor de productie în cauza. Mai mult, sunt angrenati direct în paza obiectivelor arondate sectorului. Guvernul, în Nota de fundamentare a respectivei Hotarâri sintetizeaza astfel avantajele aplicarii acestei masuri: ”Din punct de vedere macroeconomic se realizeaza pastrarea în circuitul economic a unor operatori economici din industria nationala de aparare, la care se vor mentine în functiune, întretinere si/sau conservare utilajele si mijloacele fixe apartinând capacitatilor de productie speciala pe care se realizeaza produsele militare necesare la mobilizare sau razboi. În acelasi timp, personalul aflat în protectie va desfasura activitati specifice, necesare repunerii în functiune a fluxurilor de productie în timp optim.” (https://www.ces.ro/newlib/PDF/proiecte/2022/HG-industria-de-aparare.pdf). Evident, totul are la baza un act normativ cu rang de lege (Legea nr. 232/2016 privind industria nationala de aparare), fiind justificat de importanta strategica a industriei nationale de aparare si de asigurarea necesarului fortelor sistemului national de aparare la mobilizare. Companiile în discutie sunt Romarm, Romaero, Avioane Craiova, Societatea IOR si Santierul Naval Mangalia (https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/252502). Angajatorul cel mai mare este Romarm, cu 1083 salariati aflati sub incidenta regimului amintit, în timp ce Santierul Naval Mangalia are doar cinci salariati în acest regim. De mentionat ca, Executivul poate veni cu o hotarâre de acest fel, dupa aprobarea legii bugetului de stat, conditia necesara fiind ca operatorii economici cu capital integral si/sau majoritar de stat din industria nationala de aparare sa nu aiba, în anul respectiv, suficient volum de comenzi din partea beneficiarilor interni consacrati (MApN, MAI etc.).
