Între noi si o tara dezvoltata din Occident nu mai e nicio diferenta azi. De aceea, dragi cetateni, nu s-au mai facut constructii megalomanice specifice doar dictatorilor si regimurilor totalitare, de aceea poate unele lucruri se mai strica, pentru ca voi sunteti mai importanti decât obiectele, fericirea si multumirea voastra de zi cu zi e mai valoroasa în ochii nostri. Statul român e mai interesat de bunastarea fiecarui membru al lui si mai putin, mult mai putin, aproape deloc de „realizari marete”. Persista azi în toate domeniile un sentiment de fragilitate, de lipsa de siguranta, de treaba facuta de mântuiala, care sa dureze doar pentru o perioada scurta de timp. Nu stiu daca asta se manifesta si în alte tari, dar la noi pur si simplu planeaza pretutindeni. Desi multi sustin ca România de azi este cu mult superioara celei din trecut, ca nivelul de trai este mult mai ridicat, ca omul e mai fericit decât atunci, nu îmi explic de ce totusi aproape nimic nu sta prea mult în picioare chiar atunci când este nou. Totul se strica repede, se subrezeste, se destrama aproape peste noapte. Strazile nou asfaltate crapa, se surpa, cladirile se degradeaza dupa putin timp, masinile se defecteaza dupa iesirea din fabrica. Cum este posibil asa ceva într-o epoca în care tehnica este incomparabil mai dezvoltata decât acum 50 de ani, sa zicem? Ma uitam la cum arata interiorul unui vehicul spatial din misiunile Apollo si ma crucesc. Atâtea butoane rudimentare, atâtea ecrane din sticla groasa, atâtea chestii facute manual, oare cum de era posibil chiar sa zboare asa ceva? Pâna si eu am în casa acum aparatura mai performanta decât aceea de atunci. Si totusi ei au ajuns pe Luna în acele conditii, iar noi acum parca suntem tematori, parca nu mai avem încredere sa mergem acolo. Erau ei mai inconstienti sau aveau mai multa încredere în tehnologia lor decât avem noi în a noastra? Eu înclin sa cred ca era a doua varianta. Acum teama ca ceva sa se strice e mult mai mare, si pe buna dreptate, asta chiar se întâmpla mai frecvent ca înainte. Sunt avioane fara nicio defectiune care se prabusesc pentru ca a luat-o razna computerul de bord. Avionul functiona normal, fuselajul era perfect, dar ceva, un virus, un punct de pe ecran a dus la o catastrofa. Înainte de tehnologia asta atât de avansata un avion cadea doar din defectiuni pur mecanice sau din erori de pilotaj. Acum pericolul vine din ceva misterios, dintr-un spatiu infinit pe care înca nu îl cunoastem, dar de care depindem din ce în ce mai mult. Pe 15 septembrie 1895 a fost inaugurat Podul „Carol I” peste Dunare, de la Cernavoda, care si-a schimbat ulterior denumirea în „Anghel Saligny”. Lungimea lui a fost de 4480 de metri, reprezentând cel mai lung pod din Europa la acea data. A fost construit între anii 1890 si 1895 pentru a asigura legatura feroviara dintre Bucuresti si Constanta. Costul total a fost de 35 milioane de lei în aur, incluzându-se si costul liniilor de cale ferata si al statiilor. În banii de azi ar fi, dupa calculele mele, aproximativ 3 miliarde de euro. A fost construit la 30 de metri deasupra Dunarii, pentru a permite vaselor cu catarge înalte sa treaca pe sub el. Are o deschidere centrala de 190 metri si 4 deschideri de 140 metri, alaturi de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Anul acesta, pe 6 iulie 2023 a fost inaugurat podul peste Dunare de la Braila. Lucrarile au durat tot 5 ani, are o lungime totala de 2.194 m si o distanta fata de apa de 38 m. Costul a fost de 500 milioane de euro. Podul lui Traian peste Dunare, de la Drobeta-Turnu Severin a fost construit de Apolodor din Damasc, arhitectul Columnei, în doar doi ani (103-105 d.C.) si nu zic mare lucru, dar cu siguranta, daca nu ar fi fost darâmat tot de romani din motive strategice, ar fi fost valabil si azi, macar ca piesa de muzeu. Dupa 128 de ani de la inaugurare, podul Anghel Saligny este înca perfect practicabil, dar dupa numai doua luni, podul de la Braila are deja denivelari în asfalt si o multime de suruburi s-au desfacut. Si apropo de bani, din 1867 de când a fost introdus leul românesc si pâna azi, acesta a ajuns de 461 de ori mai slab ca valoare. Ce s-a întâmplat între timp în România sau în lume, daca lucrurile merg înspre mai rau? De ce nu s-au mentinut la acelasi nivel de valoare, rezistenta si fiabilitate, sau de ce nu au devenit mai bune? Cum este posibil ca toate produsele sa fie facute atât de prost în zilele noastre? Cum pot exista atât de multe obiecte noi prost facute ori gata stricate? Îti este frica sa cumperi ceva nou ca nu cumva sa se strice înainte sau imediat dupa expirarea garantiei. În acest moment, în România exista un pic peste 500 de kilometri construiti de autostrada si drum expres. Anul acesta se preconizeaza ca o sa se ajunga la 900 kilometri dati în folosinta efectiv, va fi un pas mare! Dar, având în vedere totala nesiguranta ce domina marile realizari actuale, eu as astepta macar un an pâna sa fiu sigur ca nu îmi distrug masina ori sufar vreun accident din pricina defectiunilor „neprevazute” de pe traseu. Pentru ca senzatia e ca toata România este asezata pe o structura de unica folosinta made în China. În peste 30 de ani de la schimbarea regimului totalitar comunist si trecerea la cel mai bun regim posibil, cel democratic, la care se adauga dezvoltarea fulminanta a tehnologiei pe toate planurile, tehnologie care face de o mie de ori munca mai usoara, s-au realizat doar 500 km de autostrazi, un pod subred peste Dunare si mai ce? Unde s-au dus toti banii? Unde s-a folosit toata tehnologia? Pentru ce au muncit efectiv toti românii în acesti ani? S-a dat totul cetatenilor! ar spune probabil un candidat la alegerile de anul viitor. Cetatenii o duc incomparabil mai bine decât în epocile trecute, vietile lor sunt mult mai usoare, sunt mai fericiti. Priviti câte magazine au aparut, câti cumparatori le frecventeaza, ce vacante de vis petrec compatriotii nostri în cele mai exotice locuri. Nivelul de viata este cu mult, mult mai înalt decât în trecut. Nimeni nu mai sufera de foame, e miros de gratar în fiecare zi în aer, toti banii s-au dus în vile particulare pentru românii muncitori, în blocuri de locuinte, în masini, în excursii, în accesorii, în haine si alimente, în dotari pentru scoli si institutii care sa vina în sprijinul omului de rând, obisnuit, care a devenit adevaratul conducator al acestei tari... Banii si tehnologia le apartin tuturor, nu doar elitelor, liderilor comunisti, si nimeni nu mai este urmarit de serviciile secrete, asuprit, amenintat cu închisoarea, torturat. Economia, asta o spun toate cifrele, merge de 800 de ori mai bine ca înainte, chiar daca e sustinuta doar de multinationale. Între noi si o tara dezvoltata din Occident nu mai e nicio diferenta azi. De aceea, dragi cetateni, nu s-au mai facut constructii megalomanice specifice doar dictatorilor si regimurilor totalitare, de aceea poate unele lucruri se mai strica, pentru ca voi sunteti mai importanti decât obiectele, fericirea si multumirea voastra de zi cu zi e mai valoroasa în ochii nostri. Statul român e mai interesat de bunastarea fiecarui membru al lui si mai putin, mult mai putin, aproape deloc de „realizari marete”. Tot înainte! Briscan Zara este scriitor si publicist
