Pentru cei mai tineri, aflati la început de drum, voi da în cele ce urmeaza câteva sfaturi, ce rezulta din analizarea practicilor mai experimentatilor lor confrati. Aceste sfaturi vizeaza îndeosebi tehnica postarilor pe Facebook. Ca viata literara de astazi nu mai seamana, în multe puncte, cu cea de dinainte de 1989, se vede cu ochiul liber. Existau atunci o serie de reviste literare, în numar limitat, si orice tentativa de a înfiinta o publicatie noua, independenta, era imposibila. N-avea importanta câte exemplare se vindeau dintr-o carte (doar tirajele foarte mari contau), gratie organismului numit Fondul Literar fiecare autor era remunerat, pe baza unor criterii ce ignorau complet principiul rentabilitatii. Cum capata notorietate un scriitor tânar? Gratie cronicilor literare, si asta fiindca mai multi critici beneficiau de o autoritate indiscutabila. Iata de ce viata literara era daca vreti, întrucâtva previzibila, iar cariera unui scriitor era jalonata de câteva etape obligatorii (cronici, premii etc.). Ce s-a schimbat dupa 1990? În primul rând revistele literare sunt puzderie, pe lânga cele câteva publicatii „de top” apar reviste într-o multime de orase si orasele, cu o difuzare confidentiala, dar prezente, cele mai multe, pe internet. Apoi, Fondul Literar nu mai exista, autorii nu mai primesc nimic, nu ca odinioara poetii, spre exemplu, ar fi putut trai din drepturile de autor, dar acum au disparut si acele sume simbolice. Înmultirea revistelor a pus sub semnul întrebarii si autoritatea criticilor literari, chiar daca acestia refuza sa accepte ca statutul lor a suferit modificari. În aceste conditii, este evident ca altele sunt caile si mijloacele prin care scriitorii încearca sa devina cunoscuti. Or, dintru început trebuie sa spunem ca este remarcabila capacitatea de adaptare a scriitorilor români, mai tineri sau mai putin tineri. Ei au descoperit si au fructificat avantajele auto-promovarii, operatiune facilitata de retelele de socializare. Unii autori au atins realmente perfectiunea si îsi asigura astfel posteritatea. Pentru cei mai tineri, aflati la început de drum, voi da în cele ce urmeaza câteva sfaturi, ce rezulta din analizarea practicilor mai experimentatilor lor confrati. Aceste sfaturi vizeaza îndeosebi tehnica postarilor pe Facebook. 1) Mizati pe importanta cuvintelor empatic, empatica, empatie. Exemplu: „Icsulescu a scris o cronica plina de empatie la volumul meu de versuri”. Nu va multumiti cu o fraza simpla, dezvoltati ideea: „Icsulescu a scris o cronica fina (subtila, patrunzatoare etc.) si plina de empatie la volumul meu de versuri”. Înca si mai bine este sa va prefaceti ca nu v-ati asteptat la aceasta cronica: „Icsulescu mi-a facut placuta surpriza sa scrie o cronica fina etc., etc.”. 2) Sfaturile acestea se adreseaza în special poetilor (cu prozatorii si cu dramaturgii e mai complicat). Asadar, nu ezitati sa postati poezii, fie din volumul respectiv, fie altele, care atesta ca sunteti în continuare activ si inspirat. De asemenea, puteti posta poezii mai vechi, din volume anterioare, dovada ca filonul creator are radacini adânci. 3) Fotografiile joaca si ele un rol important. Ele pot fi individuale (niste selfie-uri expresive) sau de grup. Fotografiati-va cu niste scriitori importanti si nu uitati sa precizati ca va sunt prieteni. Fotografiile de la lansari de carte sunt mana cereasca. 4) Poetii sa participe la cât mai multe festivaluri de poezie, mai ales ca acum ele sunt nenumarate. Veti ajunge în localitati pe care nu v-ati gândit niciodata ca le veti vizita. Nu veti pleca de la aceste festivaluri cu mâna goala: aveti toate sansele sa obtineti un premiu de excelenta. 5) Sunt o multime de alte premii la care puteti aspira. Plecati de la ideea ca nu exista premii mari si premii mici. Ba chiar aratati ca desconsiderati premiile mari, care au ajuns sa fie acaparate de niste grupuri de interese. Manifestati, în schimb, entuziasm pentru un premiu obtinut la Bârlad, la Caracal sau la Urziceni. Asta înseamna ca poezia de valoare patrunde în toate colturile tarii si ca aveti cititori fideli. 6) Nu conteaza numele criticului care scrie despre dumneavoastra si nu conteaza revista în care apare recenzia respectiva. Fotografiati textul, puneti fotografia pe Facebook si urmati indicatiile de la punctul 1. 7) Daca perseverati, e posibil ca într-o zi un cenaclu, din tara sau chiar din strainatate, sa va propuna pentru premiul Nobel. Nu refuzati propunerea, acceptati-o cu calm si popularizati-o, cu modestie, dar cu fermitate. Este exclus ca unele persoane sa nu fie impresionate la aflarea acestei vesti. Lista ramâne deschisa. Orice propunere este binevenita. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
