A impresionat discursul coerent si dens al primarului Dominic Fritz (în contrapondere cu vorbele goale, habarniste ale reprezentantei sponsorului), ce parea ca întelege perfect rolul artei contemporane în dezvoltarea unui oras care, conform afirmatiei lui Sandor, si-a propus si a devenit capitala artelor vizuale din România. Vineri, 19 mai, am mers de dimineata la conferinta de presa a Bienalei Art Encounters, care anul acesta poarta titlul My Rhino is Not a Myth. art / science / fictions. Evenimentul a avut loc într-unul din spatiile ISHO, un proiect imobiliar al lui Ovidiu Sandor, probabil cel mai important colectionar de arta contemporana român si presedintele Fundatiei Art Encounters, cea care organizeaza bienala începând din 2015. De altfel, una dintre întrebari a si fost de ce atât de multe evenimente graviteaza în jurul ISHO. Ovidiu Sandor a raspuns cu tact, argumentând alegerea prin penuria de spatii într-un an atât de încarcat si disponibilitatea unora pe care le controleaza pentru activitatile bienalei. Pe lânga mecenatul sau, incontestabil, evenimentele si institutiile culturale cresc valoarea imobiliara a zonei în care se desfasoara bienala, prin atragerea unui public educat si, uneori, elitist. A impresionat discursul coerent si dens al primarului Dominic Fritz (în contrapondere cu vorbele goale, habarniste ale reprezentantei sponsorului), ce parea ca întelege perfect rolul artei contemporane în dezvoltarea unui oras care, conform afirmatiei lui Sandor, si-a propus si a devenit capitala artelor vizuale din România. curatorul Adrian Notz În timp ce asteptam sa înceapa turul ghidat de curatorul Adrian Notz si echipa sa, am tras o fuga alaturi – tot într-o cladire ISHO – sa vad prima expozitie a lui Adrian Ghenie din tara din ultimii 14 ani, intitulata „Corpul imposibil”. Chiar daca nu face parte din programul bienalei, e curatoriata de Diana Marincu, directoarea artistica a Fundatiei, iar amplasamentul o face de neevitat în alegerea traseelor de vizitare. Daca din imaginile vazute pâna atunci parea ceva mai mare, la fata locului am constatat ca e vorba de o singura sala, în care au fost dispuse cele 15 lucrari. Cu 3 picturi si 12 desene influentate de pandemie, expozitia este o reflectie pe marginea influentei si dependentei de device-uri, schimbarilor comportamentului si posturii în comunicarea mediata de tehnologie. Apropo de echipa lui Adrian Notz, aceasta a fost selectata în 2022, si e formata din tinerele curatoare Cristina Buta, Monica Danila, Ann Mbuti, Edith Lázár si Georgia Tidorescu. Având experiente si preocupari diverse, ele participasera anterior la Autumn School of Curating din 2020, rezultat al unei colaborari dintre Fundatia Art Encounters si Centrul Cultural Clujean. Daca selectia artistilor si temele abordate sunt foarte diverse, acest lucru se datoreaza si contributiei celor 5 curatoare asistente, care au participat activ inclusiv la prezentarea catre public a unora dintre lucrari. Turul ghidat de curatori si artisti a debutat în cladirea care gazduieste sediul Fundatiei Art Encounters, o cladire de peste un secol care a fost parte a fabricii de lâna. Printre artistii care au lucrari aici se numara celebrul grup sloven IRWIN, Nora al Badri, Constantin Flondor, Anca Munteanu Rimnic, Albrecht Dürer si… Eugène Ionescu. Daca Dürer e autorul singurei reprezentari a unui rinocer (pe care nu-l vazuse) din cultura europeana vreme de mai multe secole, Ionescu a scris un text care a transformat rinocerul în reper pentru individul abrutizat, conformist, dezumanizat de un sistem caruia nu vrea si nu poate sa i se opuna. În continuare, ne-am mutat tot într-o cladire ISHO, într-un spatiu cu acces direct din strada, unde o parte dintre artistii expozanti si-au prezentat lucrarile. Foarte spectaculoase sunt lucrarile Floriamei Cândea (o instalatie din 15 elemente activate de citirea ritmului cardiac si al nivelului de oxigen) si ale bulgarului Vitto Valentinov (fiind interactive si necesitând actiune mecanica, doua dintre ele au fost usor avariate de folosirea unor forte disproportionate pe parcursul primelor 2 zile de vizitare). Instalatie semnata de Floriamei Cândea Instalatie semnata de Vitto Valentinov Dupa prânz, m-am întors la Cazarma U, unde-mi ramasesera de vazut câteva lucrari. M-am bucurat de faptul ca nu mai era asa de multa lume si am putut sa vizitez spatiile într-un ritm mai propice contemplarii si crearii de noi conexiuni, ocazie cu care am facut aceeasi asociere cu senzatia (la o alta scara, evident) pe care o ai când te pierzi printre culoarele nesfârsite de la Arsenale din Venetia, una dintre cele doua locatii ale bienalei. În curte par a fi gazduite tot felul de evenimente de cei care organizeaza festivalul Codru, dar n-am avut timp sa întreb mai multe. Am plecat apoi catre un alt spatiu al bienalei de la Timisoara, tot o cladire cu trecut cazon, Comandamentul Garnizoanei (foto). Poate si pentru ca e recent redata în folosinta, a trebuit sa întreb ceva lume pâna am nimerit intrarea, indicatiile de pe Google Maps fiind, cel mult, aproximative. Merita facut efortul de a o vizita, au fost câteva lucrari care mi-au amintit de spatii similare din Berlin. De acolo am încercat sa intram – împreuna cu alti doritori dintr-un grup de presa – în spatiul Indecis, care, din pacate, era închis în acel moment, spre stupefactia voluntarei care ne ghida. Am facut cale întoarsa spre Castelul Huneide, unde mi-am gasit lucrarile preferate, ambele bazate pe folosirea Inteligentei Artificiale. Prima, apartinând colectivului artistic Crosslucid, intitutala „Vise ascunse”, presupune generarea unor lucrari video de catre IA, amplasate sub forma de triptic pe ecrane de dimensiuni mari, ca un totem. A doua, numita „Sfârsitul indivizilor”, este realizata de sârboaica stabilita în Olanda Katarina Petrović. Lucrarea are ca scop negarea textului din Originea speciilor a lui Darwin, efectuata pe 3 ecrane tot de IA prin software-ul Negative Poetry. Prin cele peste 28 de milioane de variante de negare rezultate, artista supune unor teste limitele întelegerii si imaginatiei masinilor. Probabil lucrarile de la Huneide sunt cel mai usor de promovat si catre un public mai larg, fiind suficient de spectaculoase si, în acelasi timp, accesibile prin lecturarea textului explicativ, în asa fel încât sa nu apara frustrarea unei întâlniri nesatisfacatoare cu arta contemporana. „Vise ascunse” - Crosslucid În aceeasi seara, de la ora 19, în acelasi timp cu receptia organizata în curtea Institutului Francez pentru deschiderea bienalei, a avut loc spectacolul de teatru social Cargo Berlin. Multi dintre cei cu care m-am întâlnit si-ar fi dorit sa-l vada, dar biletele fusesera demult epuizate pentru toate reprezentatiile din luna mai. Spectacolul, o docu-fictiune, este o coproductie Rimini Protokoll si Basca si are loc într-un tir modificat pentru a acomoda 46 de persoane în timpul unui periplu prin oras. Ca suport vizual se deruleaza pe ecrane imagini video preînregistrate sau live din cabina tirului si drona care zboara deasupra, precum si de pe traseu. Merita mentionat ca coordonatoarea Teatrului Basca este absolventa Facultatii de Teatru din Iasi, Ana-Maria Ursu. George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
