Însemnari mai mult sau mai putin (ne)însemnate Si alte inexactitati Stire RRA. Ceva cu un gio (grup infractional organizat) pe la Buzau, care se ocupa de procurat si vândut „canabis si alte droguri de mare risc”. Cum adica? De când e si canabisul drog de „mare risc”, frate? Înteleg sa combati consumul de droguri, dar fa-o respectând realitatea. Canabisul e „drog de risc”: „Din categoria droguri de risc fac parte: produsele perturbatoare sau halucinogene, care altereaza starea de constienta (canabis, LSD, psilocibina, mescalina, DMT, ecstasy, phenciclidina, peyote, psilocyna etc).” (Wikipedia) Dar asa se pare: mai nou, totul trebuie exagerat, asa ca trecem un drog de risc la droguri de mare risc, ca, de, cauza (combaterea consumului de droguri) e nobila si merita sa îngrosam tusele, nu? Ehei, pe vremea comunismului... ...ursii care coborau la Busteni, de pilda, erau pusi la munca! Cel putin asta am dedus zilele trecute, când, cautând niscaiva hârtie de scris, am dat peste un caiet de 48 de file (1,45 lei) produs de I. H. Busteni, iar pe coperta patru se afla si logoul întreprinderii de pe Valea Prahovei care arata un urs împingând un sul mare de hârtie! Mai exista fabrica? Parca nu. Deci nici ursii nu mai au ce face si cotrobaie prin tomberoane si containere de gunoi... Pilda cu raiul Înainte de toate, trebuie sa marturisesc: nu cred în existenta raiului (deci, nici în cea a iadului). Dar tare mi-a placut o pilda povestita de un invitat de-al lui Remus Radulescu la emisiunea lui de pe RRA de duminica dimineata, „Lumea credintei”. Spunea invitatul ca oricine ajunge în rai, va avea trei mari mirari: ca a ajuns si el acolo, ca nu-i vede pe cei de care era sigur ca o sa-i vada si ca-i va vedea pe altii, de care era sigur ca nu vor ajunge în rai... De ce-mi place pilda? Pentru ca spune multe despre felul cum se judeca oamenii unii pe altii aici, pe pamânt. Hopa, stai asa: cum adica aici? Alarmism soft Cica ne asteapta, se spune la radio, un sezon rece cu covid, pneumonii si gripa! Iar vine „lupul”, da. Dar si când va veni! Caralaba si mielul Maori La Deva. La Grizzly. Precum ursul american, si preturile. Dar clientii, cica, nu lipsesc. Ma uit pe meniu. Caut supe&ciorbe. Îmi sare în ochi, la „Supe nobile” (30 de lei toate, indiferent de cantitate, care e de 250, 300 sau 400 gr): „Supa pe rata cu caralaba”. Cum? „Pe rata”? Ce? „Caralaba”? Un fel de gulie, îmi explica un comesean din Deva. Aha, Kohlrabi, deci! Iau o „ciorba de galbiori si ghebe”. Avea sa fie buna, asemanatoare cu ciorba de burta, doar ca în loc de burta avea bureti. Si, de, sa zicem ca din întâmplare, am cam cautat galbiorii. Deja ma gândeam sa-i spun chelneritei ca, totusi, n-ar fi fost rau sa aiba si galbiori, când, poftim, am gasit unul! La felul doi n-am mai riscat (ori de câte ori am luat ceva nou, nemaigustat de mine, am cam luat teapa) si am luat ficatei de pui la grill cu piure de cartofi si castravete murat (40 lei). Mda, ficateii au fost okay, piureul parea din fulgi ori cartofi vechi, iar castravetele era dulce (deci în otet, poate muratura bulgareasca). Asa-mi trebuie daca nu m-am aruncat la un „Ciolan de miel Maori cu piure de cartofi” (90 lei). Auzi, „miel Maori”! Or fi crescând si pe la noi sau pretul se justifica prin aducerea mielului din Noua Zeelanda? Dar mielul Carpatin ce are, oameni buni? „Acum începe!”… ... vorba lui Dan Alexandru, cel cu emisiuni de muzica de la RRA. Marcel Ciolacu, premierul României: „Începem sa devenim o echipa. Am început sa avem un plan.” Hai ca m-am linistit! Un nou sindrom Sindromul ADC (amprenta de carbon) O noua vorba veche M-am ales cu o noua vorba, auzita de la un cumnat, pe care n-o stiam: Pune sare si dispare! Michael Astner este poet, traducator si publicist
