Politehnica Iasi a cedat vineri seara, 2-3 în Giulesti, în fata Rapid Bucuresti, în etapa a XII-a a Ligii I de fotbal. Succesul a fost logic dupa aspectul partidei, care a avut doua parti distincte. Primul act, care a curs într-un ritm nebun, s-a încheiat la egalitate, dupa ce Poli a facut cea mai buna repriza din actualul sezon. Iasi, care a avut însa un dram de sansa pentru a intra la odihna pe picior de egalitate cu gazdele, (bucurestenii au ratat mai mult, inclusiv un penalty), a cazut în startul celei de-a doua jumatati a duelului, în care Rapid a dominat net si a punctat. Oaspetii si-au revenit târziu, Moldovan parând în prelungiri egalarea, care ar fi fost nedreapta dupa aspectul general al partidei. În cele ce urmeaza, vom analiza lucrurile pozitive si cele negative din jocul Politehnicii. Bile albe: 1. Atitudine - Iesenii nu s-au speriat deloc de atmosfera fierbinte din Giulesti, acolo unde presiunea publicului este fantastica. Lucru, pe de o parte, firesc, daca luam în calcul vârsta majoritatii fotbalistilor de la Poli, multi (Bordeianu, Ilie, Samayoa, Bus, Roman, Marchioni, Jatoba) cu sute de meciuri oficiale disputate în cariera. Iesenii au pus serios osul, au jucat în multe perioade rapid, dezinvolt, punctând si la capitolul agresivitate pozitiva. 2. Mobilitate tactica - Antrenorul Leo Grozavu a surprins în start, prin revenirea la modulul pe care l-a preferat în startul sezonului, 4-4-2, cu romb la mijloc. Antrenorul a schimbat dupa ce a început vijelia rapidistilor din prima repriza, care s-a soldat cu întoarcerea rezultatului, de la 0-1 la 2-1. Trecerea la 4-2-3-1 a echilibrat a doua parte a actului întâi, în care Poli a egalat la 2. Betonarea mijlocului era absolut necesara, mai ales ca pe faza defensiva Marchioni si Jatoba nu au excelat, iar Roman a punctat doar la cornerele în urma carora Poli a înscris. 3. Inspiratie la faze fixe, specularea punctelor slabe ale adversarilor - Politehnica a speculat din plin punctele slabe ale adversarilor. Iasi a înscris ambele goluri în urma unor cornere tratate aproape identic (centrare Roman, din dreapta, spre mijlocul careului, deviere cu capul spre linia de 6 metri), semn clar ca fazele au fost lucrate. Apoi, Iasi a insistat în zonele vulnerabile ale gazdelor (de pilda, flancul stâng, unde Borza e necopt) si a profitat de dispunerea extrem de avansata a trupei lui Bergodi, care uneori rula într-un modul al anilor 70, 4-2-4, doar cu Oaida si Albu la mijloc, cu Funsho si Petrila în extreme, si cu Ionita aproape de Rrahmani. Bile negre: 1. Strategia lui Grozavu pe banda dreapta - Poli a pierdut meciul si ca urmare a modului în care Grozavu a gândit sa se apere pe flancul drept. Acesta nu a mizat pe jucatorii de meserie pe care-i are la dispozitie (Martac a fost lasat în afara lotului, iar Belu a fost rezerva), preferând sa apeleze din nou la improvizatia Bordeianu. Dar, daca acesta s-a descurcat onorabil cu jucatori de la Voluntari ori Petrolul, în Giulesti fost ridiculizat de explozivul Petrila. 2. Gestionarea pauzei - Asa cum s-a întâmplat si în (multe) alte meciuri, pauza a dus la caderea totala a Politehnicii, semn clar ca sunt probleme mari la acest capitol. Dupa o repriza foarte buna, terminata peste adversar, în primul sfert de ora al actului secund pe teren a fost o singura formatie, Rapid, care a avut cinci suturi, cinci cornere, un gol si doua ocazii mari de a înscrie. Nici dupa ce gazdele s-au relaxat, la 3-2, lucrurile nu au functionat la Poli, care a tras cu adevarat pe poarta abia în prelungiri. Asta desi schimbarile gazdelor nu au adus nimic bun. 3. Gafe individuale, probleme la tranzitia negativa - Poli a fost învinsa vineri si ca urmare a faptului ca dupa ce a pierdut foarte usor mingea la mijlocul terenului, în urma unor gafe individuale, la primul si al treilea gol, tranzitia negativa nu a functionat. Astfel, vitezistul Petrila s-a distrat cu Ilie la golul egalizator si l-a servit lejer pe Ionita la reusita decisiva. Tragând linie, un meci în care Iasi a avut o exprimare net superioara fata de alte partide, chiar câstigate, dar în care Poli nu a profitat de evolutia sub asteptari a gazdelor, care au oferit extrem de multe culoare si au avut destule piese de baza „gripate”, Funsho, Rrahmani sau Albu fiind câteva dintre exemple.
