Venita în România pentru a munci, o bengaleza a ajuns în situatia de a se cere expulzarea ei sub escorta. „Vina” femeii a fost aceea ca angajatorul iesean a trimis-o temporar sa munceasca în alta parte si pe alta pozitie decât cea contractata. Faptul ca Serviciul de Imigrari a scos-o responsabila pe bengaleza în loc sa se îndrepte împotriva firmei care o angajare i-a surprins si pe judecatori. Fara a cunoaste limba româna, cu atât mai putin legislatia noastra, femeia semnase ce i se pusese în fata. B.K. a ajuns în Iasi în mai anul trecut, în baza unui contract de munca ce prevedea angajarea ei ca muncitor necalificat în spargerea si taierea materialelor de constructii. În februarie însa, angajatorul a trimis-o sa lucreze la o alta firma, ca ajutor de bucatar, din cauza întârzierii unor acte. Femeia nu a comentat, mai ales ca salariul era acelasi. Aici au gasit-o, dupa trei luni, angajatii Inspectoratului Teritorial de Munca, ce verificau tocmai legalitatea angajarii lucratorilor straini. Conform legii, lucratorii straini trebuie sa lucreze la firma care i-a angajat pe parcursul întregii durate a contractului de munca. Locul de munca poate fi schimbat doar în baza unui aviz special, obtinut de noul angajator. Firma care o preluase „la mâna a doua” nu-si batuse capul cu formalitatile. Semnase cu angajatorul initial, Styrka SRL un contract de prestari servicii, iar B.K. trecuse de la spart piatra la curatenie si debarasare spatii. Raportul ITM a fost înaintat Serviciului Imigrari de pe lânga Inspectoratul Politiei Judetene. Angajatii acestuia i-au luat femeii o declaratie si i-au întocmit formele legale pentru expulzare. Articolul invocat de Serviciul Imigrari mentiona ca dreptul de sedere temporara se revoca atunci când „se constata ca strainul a trecut sau a încercat sa treaca ilegal frontiera de stat ori a încalcat reglementarile referitoare la angajarea în munca a strainilor”. Cazul a ajuns în analiza magistratilor Curtii de Apel. În fata instantei, aparatorul femeii a cerut sa nu se ia în considerare declaratia data de femeie în fata politistilor. Femeia nu cunostea limba româna. Discutia avusese loc în engleza, limba pe care de asemenea, B.K. nu o stapânea. Scrisese dupa dictare si semnase fara a avea habar despre ce e vorba. „Reclamanta nu a beneficiat de traducator, aceasta necunoscând limba engleza. Prin urmare, declaratia este viciata. Mai mult, chiar scrisul acesteia pare a fi al unui copil de clasa a II-a. Declaranta se afla într-o tara straina, iar un ofiter de politie îi spune sa scrie si sa declare ceva, într-o limba neinteligibila pentru reclamanta. Nu se cunoaste nici daca inspectorul din cadrul serviciului pentru imigrari are competente în a vorbi limba engleza sau daca i-a explicat consecinta înscrisurilor pe care aceasta le-a semnat”, a aratat avocatul. În plus, motivarea legala a deciziei de expulzare era cel putin discutabila. Femeia nu intrase ilegal în tara. Nici nu se putea spune ca ar fi încalcat vreo reglementare referitoare la angajarea în munca. Avizele necesare se elibereaza firmelor, la solicitarea acestora. Legea nu acorda muncitorului strain posibilitatea de a face el demersurile pentru obtinerea avizului de munca. Prin urmare, nici sa fi vrut nu se putea gasi în situatia de a încalca legea. De altfel, inspectorii ITM nu aplicasera nicio actiune în urma controlului, nici firmei angajatoare, nici celei de-a doua societati, la care femeia ajunsese în cele din urma sa lucreze. „Or, daca ar fi fost încalcate normele muncii, ar fi trebuit ca acestia sa fie sanctionati de catre Inspectoratul Teritorial de Munca. Strainul nu poate fi sanctionat pentru culpa unei alte persoane”, a aratat aparatorul. Parcurgând legislatia referitoare la dreptul de munca al strainilor în România, judecatorii au ajuns la aceleasi concluzii. Angajarea strainului sau schimbarea locului de munca al acestuia se face în baza unui aviz obtinut de angajator. Politistii Serviciului Imigrari întelesesera gresit tocmai legea pe care erau chemati sa o aplice. „Obtinerea unui aviz în vederea schimbarii locului de munca nu reprezinta o obligatie legala în sarcina strainului, fiind obligatia si atributul exclusiv al angajatorului în favoarea caruia se presteaza munca. În acest context, nu se poate retine în sarcina reclamantei ca a încalcat reglementarile legale referitoare la încadrarea în munca. Atât timp cât strainul angajat în munca nu are dreptul legal de a solicita emiterea avizului de munca pentru schimbarea locului de munca sau al angajatorului, revocarea dreptului de sedere nu poate avea ca suport cazul de revocare retinut de catre pârât, decizia de returnare fiind emisa cu aplicarea gresita a dispozitiilor legale anterior referite, motiv pentru care se va dispune anularea acesteia”, au hotarât magistratii. Sentinta Curtii de Apel este definitiva.
