Suntem rezultatul a 3,8 miliarde de ani de succes evolutiv. Sa ne comportam ca atare. (Anonim) Suntem apogeul evolutiei, cea mai evoluata si mai de succes specie care a trait pe pamânt. Asta ne da voie sa ne manifestam tirania asupra tuturor celorlalte specii si asupra pamântului care are marele privilegiu de a ne purta într-o miscare ciclica prin univers. |sta este gândul majoritatii oamenilor, daca ajung la nevoia unui argument definitiv pentru un comportament indolent si complet arogant fata de tot ce e în jurul lor. Si totusi, cel putin câteva date asupra carora nu mai exista nici cel mai mic dubiu ar trebui sa ne dea de gândit. Extrem de serios! Fiecare dintre noi suntem, din nou fara putinta de tagada, o combinatie a unui numar de atomi (multi, enorm de multi) care exista de la facerea universului (de la Big Bang daca vreti). Nu suntem nici cei mai noi, nici cei mai dibaci în supravietuire. Practic, daca am putea sa ne ascultam particulele componente am putea auzi zgomotul asurzitor al mega-vulcanilor din copilaria pamântului sau ragetul de sânge-înghetator al unui T-rex. Atomii nostri au fost pe rând fie în bacteriile care colonizau oceanul primordial, fie într-un mamut, fie într-una din speciile de crocodili care s-au perindat pe suprafata pamântului de sutele de milioane de ani pe care au reusit sa le traverseze nestingheriti. In al doilea rând nu avem voie sa ne asumam vreun merit pentru prezenta noastra aici. Nu stiu daca te-ai gândit vreodata însa faptul ca suntem si ca eu pot sa scriu rândurile astea si ca tu poti sa le citesti este rezultatul unui sir naucitor de lung de întâmplari guvernate de un noroc aproape imposibil. De la faptul ca fortele primordiale ale universului au exact puterea pe care o au (o modificare de o miime în orice sens si universul asa cum îl stim nu ar fi existat) pâna la supravietuirea formelor initiale de viata în fata cataclismelor care au conformat pamântul pâna la faptul ca de la aparitia primului om, a fost nevoie ca în fiecare generatie sa existe cel putin doi indivizi care sa fie sanatosi, sa traiasca suficient de mult (daca ne gândim ca vârsta de 30 de ani era atinsa extrem de rar pâna foarte curând în istoria noastra), sa se întâlneasca, sa poata duce o sarcina la capat, sa nasca un copil sanatos care, la rândul sau, sa traiasca suficient încât sa fie capabil sa reia acelasi ciclu pentru o noua generatie. Când privesti întregul film al istoriei vietii pe pamânt si vezi de câte ori am fost la o distanta infima de anihilare si de disparitia oricarei sanse sa existam, nu poti sa nu te înclini în fata fortei inexorabile a vietii si în fata planetei care a facut-o posibila. Si nu mai poti sa îti asumi aronganta vreunui merit care sa ne ridice deasupra oricarei alte forme de viata. Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi si presedinte al Asociatiei Creierului Iasi
