Cum în luna aprilie am comemorat 140 de ani de la moartea lui Vasile Conta, am dat curs invitatiei distinsei doamne profesoare Aurora Ciuca de a scrie ceva despre parcursul juridic al importantului filosof pozitivist care a fost profesor de Drept Civil al universitatii iesene, avocat al Baroului din Iasi si, la finalul carierei, judecator la Înalta Curte de Casatie si Justitie. Avocat. Avocatura a fost, si în acele vremuri, o meserie liberala aducatoare de prestigiu si de venituri substantiale astfel încât, date fiind diplomele sale europene în domeniu, era de natura evidentei ca Vasile Conta se va alatura acestei tagme destul de repede dupa revenirea sa la Iasi. Cum nu s-a facut un studiu aplicat asupra activitatii sale ca avocat, cred ca ar putea fi de interes semnalarea câtorva surse documentare de unde o astfel de cercetare ar putea porni. La fel ca si Arntz, mentorul sau belgian deja amintit, Conta va dubla activitatea didactica cu cea de avocat. În bogata sa corespondenta cu prietenul Constantinescu-Livianu, va evoca multe dintre experientele mai curând neplacute ale acestei îndeletniciri careia, din motivele medicale cunoscute, nu i se putea dedica decât rar. Desi a început activitatea de avocat pledant înca din toamna anului 1873, când s-a întors din Belgia, succesul financiar l-a ocolit. Într-o scrisoare trimisa lui Constantinescu-Livianu din Pisa, pe 1 ianuarie 1874 face o trecere în revista a acestei prime încercari: „Macar pentru aceste consideratiuni as fi meritat o clientela în profesiunea mea de avocat pentru ca sa ma pot sustine. Cu toate astea nimeni nu-mi încredinta procese. Am pledat de câteva ori (dau gratis sau pentru bagateluri) si în fiecare data primeam aplauze si felicitari de la cunoscuti si de la auditori chiar necunoscuti, dar procese nu primeam fiindca fiecare credea ca peste putin am sa mor si fiecare zicea halal avocat numai pacat ca o sa moara peste curând. În timp de 7 luni de zile n-am câstigat nimica si a trebuit sa contactez alte datorii noi pentru a ma sustine pe mine si a ajuta familia. În acelasi timp ma preparam de concurs, eram bolnav, scuipam sânge în fiecare luna si dupa fiecare pledoarie, viata mea era amenintata si din cauza asta nimeni nu mai voia sa ma împrumute cu bani fiindca nu avea nici o siguranta pe viata mea. Ajunsesem la disperare. Un bolnav de piept trebuie sa aiba linistea cea mai completa fizica si morala, altfel e pierdut; eu din contra aveam atâtea nenorociri pe capul meu încât îmi venea sa ma împusc. Dupa ce voi fi umplut pistolul în locul de furtuiala cu cele 3 diplome ale mele”. În fata acestor greutati încearca constituirea unei societati de avocati împreuna cu un alt prieten care terminase si el dreptul la Bruxelles, dar afacerea se va dovedi perdanta, iar prietenul un escroc. În aceeasi scrisoare amintita este si relatarea acestei experiente nefericite din lumea avocaturii iesene a timpului: „facui cu dânsul o asociatiune de avocati pentru care am publicat deschiderea biroului nostru de avocatura. Prin aceasta asociatiune Resu singur câstiga caci el care era înca cu totul obscur se asocia cu mine care aveam câtusi de putin renume prin Iasi. Prin mine el a intrat în relatiuni cu profesorii de la universitate, cu primii magistrati, etc. Prin urmare asociatiunea era facuta mai mult pentru amicitie. Resu era însarcinat cu alergarea cum se zice, cu contractarea cu clientii, etc. În adevar el a si contractat pentru câteva procese bune pe care si începusem a le cauta. Ce se întâmpla? Ma îmbolnavesc în septembrie si stau 6 saptamâni la pat. Îndata ce s-a raspândit vorba ca mor, nimeni n-a mai venit sa ma vada, toti amicii si cunoscutii ma parasisera crezând ca voi muri si nu voi mai avea timp sa le reprobez. Pâna si Resu a început a veni mai rar. Trebuia sa-i scriu ca sa vie sa reglam o multime de afaceri înainte de a pleca în Italia; însa el tocmai atunci avea interese pe la tara, pe la orasele învecinate, etc. de unde nu se întorcea decât dupa ziua ce [o] fixasem pentru plecare (eu am fixat mai multe zile de acestea). Ca sa nu-ti însir toate gainariile ce facea (fiindca ar trebui sa scriu 5 coli) spun atât ca el ar fi vrut sa strice asociatiunea ca sa ramâie el cu procesele contractate de dânsul, sau astepta ca sa mor sau sa plec în Italia si sa mor aici înainte de a avea explicatiuni cu dânsul si astfel el ramânea singur cu procesele fiindca între noi contractul de asociatiune era verbal. De aceea el nu venea ca sa nu aiba regulari si explicatiuni, de alta parte a suspendat tratarea pentru noua procese pâna dupa plecarea mea. Cu toate astea înainte de a pleca ne-am întâlnit (fara voia lui poate) si am reglat ca jumatate din câstigurile proceselor contractate sa mi le trimita în Italia. Cu aceasta speranta am plecat. Însa îndata ce am plecat eu, toti clientii si-au retras procesele de la Resu zicând ca i le dadusera în consideratiunea mea crezând ca le vom apara amândoi”. Chiar daca a fost razbunat (amicul escroc fiind obligat sa se lase de avocatura si sa intre procuror!) Conta nu va intra în breasla decât doi ani mai târziu. Va depune jurâmîntul la Baroul de avocati Iasi pe data de 17 august 1876, asa cum este el pastrat si astazi la Arhivele Nationale Iasii. Iata transcrierea lui: Fóe de Jurumantu Jur în numile lui D[umne]zeu si declaru pe onóre si constiintia meu Credintia Domnitorului Romaniei Carol I si Constitutiei tierei mele De a-mi îndeplini cu sfintienie datoria ce-mi impune profesiunia mea, de a aplica legile întru tóte si pentru toti, fara ura, fara favóre, fara nici un interes directu sau indirectu. Asa sami ajute D[umne]zeu! B. Conta Proces – Verbal Sa constatatu ca Dlu. V. Conta au depusu aste-zi sapte-spre-dzece Augustu [18]76 jurumantulu pentru profesiunea de advocatu./ Prim Presedinte /ss.indescifrabil/ Proc[uror] General /ss.indescifrabil/ În lipsa unui studiu aplecat asupra Baroului din Iasi din acea perioada nu avem prea multe date despre activitatea efectiva a lui Conta în calitate de avocat. Tot în corespondenta pastrata de Constantinescu-Livianu mai gasim ecouri, precum acela din scrisoarea trimisa acestuia, care intrase si el în avocatura, cuprinzând sfaturi pornite din experienta proprie: „Spune-mi daca ai intrat în functiune sau esti avocat. Daca de voie sau de nevoie ai ramas avocat, atunci te sfatuiesc sa te porti ca acel tânar avocat din Iasi (Bejan) despre care îti vorbeam la Roma. Adica sa colindezi tribunalele de dimineata pâna seara si sa cauti a apara pe fiecare zi macar un proces, fie si gratis pentru ca astfel lumea sa se deprinda repede a te cunoaste ca avocat cu clientela si cu credit de avocat. Tu esti sanatos si poti s-o faci aceasta. Eu nu pot s-o fac din multe consideratiuni”. Totusi, activitatea sa profesionala ca avocat ar putea fi sesizata si prin intermediul unei scrisori trimisa lui Petru Gorovei, pe 23 ianuarie 1879, în care îl sfatuieste ce sa faca în cazul unui dosar pe rol: „În afacerea Stroiu, locotenentul Frunza a facut apel contra hotarârii Trib[unalului] si s-a pus termenul la Curte pentru ziua de 1 (una) februarie. Sunt citat eu ca procurator al lui Manoliu si Dimitriu, si mai este citat Avram. Eu unul voi cere scoaterea mea din proces ca unul ce nu m-am judecat la întâia instanta cu Frunza ca adversar. Procesul trebuie continuat la Curte numai contra lui Avram precum s-a început. În locul lui Avram se întelege trebuie sa se prezinte Stroiu care e cesionarul sau. Însa eu nu pot sa ma înfatisez ca aparator al lui Stroiu, de vreme ce la înfatisarea din urma eu am pledat din partea mostenitorilor alaturi cu avocatul lui Frunza si contra lui Avram. De aceea Stroiu va trebui sa angajeze un alt avocat. Eu cred ca ar fi bine ca D[umnea]voastra sa aparati pe Stroiu, si când veti veni la Iasi ne vom întelege împreuna asupra apararii. Daca D[umnea]voastra veti fi împiedicat, atunci Stroiu va putea angaja chiar pe Avram care cunoaste afacerea (daca însa putem avea în el toata încrederea?!). Vorbiti cu Stroiu despre aceasta si spuneti-i sa vie numaidecât împreuna cu D[umnea]voastra sau macar singur pentru 1 februarie”. Om inteligent si scolit, cu experienta de vorbit în public, apreciat în elita lumii iesene a timpului, Vasile Conta avea toate datele necesare pentru a fi un avocat stralucit. Din nefericire, boala îl obliga sa plece departe de climea rece a Iasului, din noiembrie pâna în aprilie, iar structura lui de om moral si onest îl facea victima sigura pentru escrocii timpului. Desi se pare ca a lasat în urma amintirea unor pledoarii exceptionale - care îl vor recomanda, de altfel, si pentru politica - imaginea care ne ramâne astazi despre succesele lui ca avocat e una fatalmente tributara autoironiei sale si a pataniilor povestite epistolar cu prietenul sau. Precum aceasta: „ Ieri aveam nadejde sa ma duc vacanta asta pe la bai pentru cârpirea sanatatii; dar am fost din nenorocire înselat cumplit de doi clienti de la care aveam de luat câteva sute de galbeni, si care dupa ce le-am câstigat procesele mi-au propus sa-mi deie numai a patra parte din suma convenita, si fiindca eu n-am primit ei s-au razbunat cu aceea ca nu mi-au dat nimica. Eu ma îndoiesc ca mai este vreo tara civilizata în lume unde sa fie asa de multi necinstiti ca la noi. Cel putin eu, în carierea mea de avocat, n-am întâlnit decât de acestia; asa ca nu am fost platit decât atunci când am luat mai dinainte bune masuri de siguranta si de executare.” i ANI, Fond „Baroul de Avocati Iasi”, Doc. Nr. 120 / 1876 Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor
