Tema unionismului – în mod explicit unirea României cu Republica Moldova (sau invers) – a fost destul de populara în ultimul deceniu, în mai mare masura la vest de Prut, în crestere la est de râu. Nu este de mirare ca multi politicieni de la Bucuresti sau Chisinau, activisti de diverse orientari, cetateni în cautare de notorietate s-au agatat de subiect si l-au rostogolit în media, pe retelele sociale, la manifestatii felurite, la adunari electorale, conferinte, l-au inscriptionat pe cladiri publice sau pe marginea cailor de comunicatii. Sustinatorii acestui curent aveau/au o anume educatie, dobândita înainte si/sau dupa caderea regimurilor comuniste, aveau/au un imaginar politic si nazuinte statale care se inspirau dintr-un trecut revizitat pe cai batatorite, interpretat cu instrumente vechi. Unii dintre cei care au preluat si diseminat acest discurs au fost/sunt de buna credinta, înteleg si accepta ideea de unificare în cadre geopolitice euro-atlantice, chiar daca în anumite momente au fost naivi, au avut excese discursive ori s-au asociat cu oameni cu parcurs complicat. Însa cei mai vizibili între calaretii acestui curent s-au dovedit demagogii, pescuitorii în ape tulburi, cei care s-au dat cu dosul de asfalt, s-au lovit cu piatra-n cap, s-au autovictimizat, întotdeauna când de fata erau televiziuni cu audienta sau cel putin câtiva baieti de comitet cu camere de luat vederi sau cu smartphone-uri. Despre mai multi dintre ei s-a spus ca erau fie oamenii serviciilor secrete românesti, fie ai celor rusesti. Am în vedere în textul de fata trei biografii politice, una din Republica Moldova si doua din România. Le consider ilustrative pentru genul activistului pretins unionist, în realitate goarna estica. Iurie Rosca: de la unionism la dughinism În Republica Moldova, cel mai cunoscut din aceasta extinsa galerie este Iurie Rosca. Activist frontist în 1989, acesta a sustinut declararea independentei Republicii Moldova în 1991, pentru ca la câtiva ani dupa aceea sa devina lider al unei formatiuni politice – Partidul Popular Crestin Democrat – care se pretindea proromâneasca si proeuropeana. Timp de un deceniu si jumatate, Rosca a fost deputat în Parlamentul de la Chisinau. În tot acest timp el a fost sustinut cu resurse generoase de la Bucuresti, transmise în diferite feluri, unii din politica si serviciile secrete românesti considerând ca gasisera un partener (sau o papusa) potrivit(a). Dupa ce s-a aflat în opozitie fata de Partidul Comunistilor si de Vladimir Voronin, Rosca a facut ulterior aliante cu acestia, aranjamente diverse, care i-au asigurat prosperitatea personala, dar au contribuit si la accentuarea crizei politice, sociale si economice din tara. Dupa 2009, când nu a mai intrat în Parlament, Rosca a devenit un promotor al euroscepticismului, a trecut cu arme si bagaje în tabara putinista, a sustinut ca locul Republicii Moldova nu era în Uniunea Europeana, implicit alaturi de România, ci alaturi de Rusia, în Eurasia, a sustinut ca societatea moldoveneasca avea nevoie de un lider autoritar, explicit dupa modelul Putin si Lukasenko. Tot mai frecvent el a facut propaganda antieuropeana si antiromâneasca în tara pe care mai ieri declara ca o voia unita cu România. Considerat seful de facto al Sputnik în limba româna, înainte de închiderea redactiei de la Chisinau, în 2022, Rosca a fost însotitor si traducator al lui Alexandr Dughin într-un periplu bucurestean, menit a-i întoarce pe români cu fata spre rasarit. În 2020, autoritatile române i-au interzis lui Rosca sa intre în România vreme de cinci ani. Ultimii sositi Ultimii care au încercat sa preia tema unionismului, deveniti si cei mai zgomotosi, au fost cei care au intrat în Parlamentul României, în decembrie 2020, pe listele Aliantei pentru Unirea Românilor. Fundamentele ideatice ale acestei formatiuni sunt ultranationaliste, unele cu baze autohtone, mosteniri legionare sau national-comuniste, altele preluate din Est sau Vest, intens promovate de Rusia putinista sau de grupurile trumpiste din Statele Unite ale Americii. Li se adauga suveranismul, care se regaseste si în diverse cercuri din Uniunea Europeana. Activistii AUR si simpatizantii lor s-au remarcat prin vehicularea unor idei extremiste, tendinte anarhice, promovarea neîncrederii în institutiile europene, a temelor de ruptura în societatea româneasca si prin perspectivele conspirationiste, vizibile în perioada pandemiei sau dupa invazia rusa în Ucraina. Cei mai vizibili purtatori de mesaj s-au dovedit a fi George Simion si Diana Sosoaca. George Simion: „revolutia” galeriei George Simion s-a prezentat ani de zile ca un luptator pentru unirea Republicii Moldova cu România. Dupa ce a exersat radicalismul într-o galerie de fotbal, Simion a initiat manifestatii la Bucuresti si Chisinau, a batut la usile multor politicieni, multi dintre ei controversati, a fost sustinut entuziast de jurnalisti, academici si activisti civici pentru care doar utilizarea cuvântului „unionism” însemna punerea între paranteze a oricarui exercitiu critic, a obtinut resurse din penumbra. Expulzat în câteva rânduri din Republica Moldova, pentru încalcarea legii, eroul salvator s-a autovictimizat, considerându-se si fiind prezentat de retelele sale de propaganda drept simbol si lider al cauzei unioniste. Dupa ani de spectacol mediatic si o candidatura ratata la europarlamentarele din 2019, în acelasi an Simion a construit, împreuna cu altii, un vehicul politic, Alianta pentru Unirea Românilor. Profitând de pandemie, având o campanie tintita pe retelele sociale si beneficiind de sustinere din medii aflate în penumbra, partidul a devenit parlamentar. Aruncarea în aer a stabilitatii europene si mondiale de catre Vladimir Putin, prin invadarea la scara larga a Ucrainei, la 24 februarie 2022, i-a dat ocazia lui Simion, dupa o ezitare initiala, de a avea pozitii publice împotriva Ucrainei si a sprijinirii acesteia sau a refugiatilor ucraineni ajunsi în România, de a se pretinde avocatul românilor din regiunile Cernauti, Odesa etc. „Unionist” înflacarat, deputatul a cerut, în decembrie 2022, încetarea ajutarii de catre România a Republicii Moldova. Adica aceasta din urma sa fie lasata singura, sa nu mai primeasca niciun fel de ajutor, sa fie pedepsita pentru ca presedintele, guvernul, parlamentul si populatia nu jucau cum cânta liderul AUR. Exact asa gândeau si actionau bolsevicii pe vremuri: cu cât e mai rau într-o tara, cu atât se coc conditiile pentru „revolutie”, pentru revolte, pentru lovituri de stat, pentru invazii, pentru preluarea controlului asupra unor teritorii râvnite, cu tot cu populatie si resurse. Desi spune ca a fost preocupat doar de soarta românilor si de unirea lor într-un singur stat, Simion a fost acuzat în repetate rânduri ca face jocul Moscovei. Anatol Salaru, fost parlamentar si fost ministru al Apararii în Republica Moldova, cândva admirator si sustinator al lui Simion, a spus recent ca potrivit unor surse moldovenesti si ucrainene, liderul AUR ar fi avut cândva legaturi cu rezidentul FSB-ului (ex KGB) la Cernauti si cu agenti de influenta ai Moscovei la Chisinau. Aici s-ar afla si explicatia uneia dintre expulzarile sale din Republica Moldova. Nu avem confirmari din surse independente, dar nici nu putem trece cu vederea o acuzatie atât de grava. Diana Sosoaca: ofensiva bâlciului Diana Sosoaca a avut o cariera publica obscura (consilier) în preajma unui lider PSD, Eugen Dijmarescu, ministru al Comertului în guvernul Adrian Nastase, în urma cu doua decenii. Însa ea a devenit cunoscuta în 2020, în timpul campaniei pentru alegerile parlamentare. S-a evidentiat prin mesajele conspirationiste, prin agresivitate si încalcarea masurilor pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de Covid-19. A intrat în Parlament pe listele AUR, venind însa din Partidul Neamul Românesc, un grupuscul politic fondat de un fost pesedist nationalist, Ninel Peia. La doar doua luni dupa ce a devenit parlamentar, Sosoaca a fost exclusa din AUR, din cauza frictiunilor cu liderii formatiunii. Nu a mai avut acces nici la televiziunile care o invitasera o vreme în studiouri. Încrezatoare în steaua ei politica, utilizând tricolorul pe post de esarfa, Sosoaca a continuat sa-si promoveze ideile, în acelasi stil suburban, pe retelele sociale sau la tribuna Senatului. Si-a facut chiar si un partid, intitulat S.O.S. România. Dupa ce Putin a început „operatiunea speciala” în Ucraina, senatoarea a început sa aiba explicit pozitii proruse si antiucrainene, a participat la manifestari ale Ambasadei ruse la Bucuresti, s-a afisat cu ambsadorul Valery Kuzmin. Recent, Sosoaca a depus un proiect de lege în Parlamentul de la Bucuresti, în care se prevede ca România ar urma sa anexeze „teritoriile istorice care i-au apartinut”, fiind mentionate nordul Bucovinei, Herta, Bugeacul, Maramuresul istoric si Insula Serpilor, astazi aflate în interiorul granitelor Ucrainei, recunoscute de comunitatea internationala. Cum s-ar pune în aplicare o eventuala adoptare a legii, senatoarea nu ne spune. Ceea ce stim cu siguranta este ca ceea ce promoveaza Sosoaca spun si oficialii rusi, si propaganda moscovita. Moara propagandistica rusa a primit material suplimentar de macinat. * * * Lumea este plina de oportunisti si veleitari care încearca sa capitalizeze orice simpatie sau sustinere pentru o anume cauza, care se catara pe teme de interes public. Aprecierea este valabila si în România, si în Republica Moldova. Prin specularea sentimentelor unui anumit electorat, prin manipulare mediatica s-au construit si se construiesc cariere politice, se urmaresc interese particulare. Iar tema unionismului cu pretentii sacrale nu face exceptie. Dimpotriva. Unii pretind ca sunt „eroi” ai unionismului, românismului si ai altor „isme”, însa în realitate sunt urmaritori ai propriului bine si – voit sau nu – goarne ale Moscovei. Articol aparut pe contributors.ro Dorin Dobrincu este istoric, cercetator la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iasi, Academia Româna – Filiala Iasi
