Dupa 70 de ani, statul jefuieste din nou o familie de ieseni. Tatal a fost lasat fara pamânt de catre comunisti. A murit în timpul demersurilor pentru recuperarea lui. Cu drepturile recunoscute, fiul a pierdut si el batalia. Culmea, pentru ca a vrut sa respecte legea. Cazul, aproape halucinant, a ajuns în fata instantei supreme a tarii, Înalta Curte de Casatie si Justitie. G.C. avusese 2 ha de teren pe raza actualei comune Miroslava, în pepiniera. În perioada comunista, terenul îi fusese confiscat si inclus în patrimoniul fostei Întreprinderi Agricole de Stat. În 1991, prima lege a fondului funciar emisa a avut un obiectiv dublu: retrocedarea partiala a fostelor proprietati agricole si mentinerea sectorului agricol de stat. Ca urmare, taranii care fusesera obligati sa intre în asa-numitele „cooperative agricole de productie” aveau dreptul sa primeasca înapoi cel mult 10 ha din terenul detinut initial. Cei al caror teren fusese inclus în IAS-uri însa, puteau primi doar 0,5 ha de teren în fizic si înca cel mult 9,5 ha sub forma de actiuni. Lui G.C. i s-au retrocedat astfel 5.000 mp în 1995, iar pentru restul de 1,5 ha, actiuni la Sazpic SA, noul nume al fostului IAS. Dupa aparitia Legii „Lupu” în 2000, actionarii fostelor IAS-uri au primit dreptul la retrocedarea terenurilor pentru care anterior primisera doar actiuni. Acum, G.C. a început demersurile pentru a-si recupera tot pamântul. În 2002, Comisia Judeteana de Fond Funciar a validat propunerea comisiei locale ca lui G.C. sa i se retrocedeze si cele 1,5 ha. Doi ani mai târziu, Agentia Domeniilor Statului a predat comisiei locale Miroslava 19 ha în imediata vecinatate a vechiului amplasament al terenului lui G.C. Acesta nu a încaput însa acolo. Avea sa moara în 2010, fara sa fi reusit sa se apropie macar de visul de a-si recâstiga pamântul. Cum s-a plimbat pamântul de la Miroslava la municipiul Iasi Batrânul nu stia, dar pamântul sau facuse oricum picioare de mult. Înca din 1990, fostul IAS Miroslava încheiase cu Primaria municipiului Iasi un protocol prin care îi ceda 30 ha de teren, inclusiv cele 1,5 ha ale lui G.C. În 1991, un nou protocol, încheiat între Sazpic SA si Primaria Iasi, mentiona 21,32 ha, inclusiv terenul lui G.C. Nu este clar care protocol era valabil, dar transferul a 30 ha a fost avizat de Departamentul Agriculturii de Stat din cadrul Ministerului de profil, Primaria a preluat tarlaua, iar în 2001, Consiliul Local aproba includerea terenului în domeniul public al municipiului. În 2012, Guvernul aproba, printr-o hotarâre, ultimele modificari ale domeniului public al Iasului, terenul lui G.C. fiind inclus pe lista anexa. Fiul lui G.C. a aflat târziu despre mutarea pe hârtie a pamântului tatalui sau dintr-o localitate în alta. Când a aflat, a reînceput lupta pentru pamânt. În aprilie 2019, a facut plângere prealabila împotriva hotarârii de Guvern prin care terenul tatalui sau era inclus în domeniul public al municipiului. A primit raspunsul, negativ, abia în iunie 2020. Pasul urmator a fost sa se adreseze instantei, chemând în judecata Guvernul, primariile din Iasi si Miroslava, Ministerul Agriculturii si Oficiul Judetean de Cadastru, care intabulase terenul în favoarea municipiului. El a cerut acelasi lucru: anularea hotarârii de Guvern. Implicit, terenul urma sa se întoarca la Miroslava, iar T.C. putea relua demersurile pentru punerea în posesie. În fata Curtii de Apel iesene, reprezentantii Guvernului au invocat tardivitatea actiunii. Hotarârea de Guvern fusese adoptata în 2012, iar T.C. o contestase în instanta abia în 2020. Reprezentantii Guvernul au apreciat ca T.C. ar fi trebuit sa cunoasca prevederile hotarârii înca din 2012 si sa o conteste imediat. Exceptia invocata de Guvern a fost respinsa însa de magistrati. Acestia au remarcat faptul ca anexa în care era mentionat terenul nu era publica, ci disponibila doar contra cost. Chiar daca T.C. ar fi citit zilnic Monitorul Oficial, el nu ar fi putut afla ca si pamântul lui fusese inclus în domeniul public al municipiului. Ar fi trebuit sa faca abonament la Monitorul Oficial pentru a primi varianta completa a hotarârii. Înalta Curte a înteles situatia imposibila în care era petentul În schimb, judecatorii s-au referit la prevederile legii contenciosului administrativ. Aceasta stabileste ca actiunea prin care se solicita anularea unui act administrativ individual poate fi facuta în termen de un an de la data luarii la cunostinta. Era cert ca T.C. aflase prevederile hotarârii de Guvern referitoare la terenul sau în aprilie 2019. El ar fi trebuit sa o atace în instanta cel târziu în aprilie 2020. Or, el depusese plângerea abia în noiembrie. Ca urmare, magistratii Curtii de Apel au decis respingerea actiunii. Practic, T.C. fusese pus într-o situatie imposibila. Legea contenciosului administrativ impune o anumita procedura de contestare a unui act. Primul pas, obligatoriu, este plângerea prealabila. Abia dupa primirea raspunsului, petentul are dreptul sa se adreseze instantei. Daca ataca direct în instanta actul, fara a face plângerea prealabila, actiunea este respinsa automat. T.C. respectase legea la virgula. Daca Guvernul si-ar fi respectat obligatia legala de a-i da raspunsul în termen de 30 de zile, T.C. nu ar fi depasit termenul legal pentru a depune actiunea în instanta. Practic, raspunzându-i abia în iunie 2020, Guvernul îi încalcase dreptul de acces liber la justitie, garantat prin Constitutie. T.C. a facut recurs împotriva sentintei Curtii de Apel. Dosarul a fost analizat joi de Înalta Curte de Casatie si Justitie. Instanta suprema a tarii a casat sentinta data la Iasi si a trimis dosarul înapoi, spre rejudecare.
