Dincolo de Ocean se afla un interval al „raului” ce atinge toate simbolurile traditionale, de la industrializatul Detroit la veselul univers al lui Disney. Miller îi compatimeste pe strainii fascinati de stralucirea exterioara a unui loc precum New York-ul. Pentru el, acestia, odata ajunsi imigranti americani, vor fi cu desavârsire pierduti. Lumea Noua seduce si, ulterior, abandoneaza. Melancoliile lui Miller confirma, as zice, un batrân stereotip - acela ca America nu este pentru toata lumea. Uneori, se vede bine, nici chiar pentru americani. Scriitorul (si pictorul) Henry Miller - o figura controversata si totusi plina de charisma a literaturii de peste Ocean, din secolul XX - este, probabil, unul dintre cei mai consecventi sustinatori ai libertatii. Boemia a fost pentru el o stare de spirit ireductibila, un mod de viata absolut, imposibil de nuantat sau conditionat. Întreaga lui biografie pare o fuga continua de integrarea sociala. Alter ego-ul lui din trilogia Rosy Crucifixation/ Rastignirea trandafirie se vrea, programatic, un parazit. Acest Henry Miller (epic) urca, dimineata la ora 8, pe locul cel mai înalt al autobuzelor new-yorkeze supraetajate si priveste, cu satisfactie, multimea de „sclavi” ce se îndreapta, abrutizati, spre lucru, în timp ce el se straduieste sa aleaga între o vizita la Gradina Zoologica si un film la matineu. Se întelege ca unei astfel de structuri mentalitare, deopotriva libere si libertine, rigoarea protestanta a muncii si disciplina puritana a constructiei sociale, dintr-o America aflata în plin progres industrial, i-au repugnat în mod fundamental. Exilul lui francez (precum si nostalgiile europene care l-au urmarit toata viata) trebuie privit(e), în primul rând, din unghiul evaziunii psihologice si mai apoi ca nevoie de exprimare artistica necenzurata (capodoperele milleriene au aparut mai întâi în Franta si, abia în anii saizeci, în SUA, dupa ce diverse tribunale americane le-au anulat clasificarea de „scrieri pornografice”). Daca opera fictionala - putin zis - provocatoare nu convinge îndeajuns, în acest sens, scepticii, avem drept argumente si cele mai importante eseuri ale prozatorului, cuprinse în volumul (tradus la Polirom) Întelepciunea inimii/ The Wisdom of the Heart. Observa el acolo: „M-am nascut prea devreme. În luna a saptea mi-am croit drum afara din uter. /./app/. De la bun început se pare ca lumea ar fi un uter artificial, o închisoare, în care totul ar conspira sa ma traga înapoi în uterul de unde am scapat prea devreme.” În cei 89 de ani de viata, scriitorul s-a straduit sa miste limita unei existente marginale catre infinitul unei libertati creatoare. A luptat nu doar sa devina scriitor, ci, mai ales, sa traiasca, netulburat, ca un scriitor. Non-conformist, el refuza orice forma de „prizonierat” social, urmându-si - frecvent, pe paliere existentiale insalubre, cumva suicidare - destinul creator. Învie din propria cenusa, transformându-si experienta de individ periferic în material estetic. „Eliberarea” lui Miller nu tine de formarea lui ca individ, ci de formarea scriitorului din forul sau interior, care îsi rezuma astfel filozofia: „Da-mi un pian, un sfert de secarica si o bodega vesela, si-s cât se poate de fericit. Vezi, n-am nevoie de toate nimicurile de care aveti nevoie voi. Nu car cu mine decât o periuta de dinti. /./app/. Putin îmi pasa daca dorm într-un pat sau pe pamânt. Nu exista decât o singura zi - ziua de azi. Daca ma simt bine, scriu un poem si-l arunc la gunoi a doua zi. Nu încerc sa câstig nici un premiu literar...” Revenit, finalmente, în SUA, boemul doreste sa scape de prejudecati si hotaraste sa calatoreasca de-a lungul si de-a latul Americii, pentru a-si descoperi tara si cultura. Voiajul va dura trei ani si va fi facut alaturi de pictorul Abe Rattner, un bun prieten al autorului. Cartea care consemneaza aceasta expeditie a initierii americane e intitulata The Air-Conditioned Nightmare/ Cosmarul climatizat (iesita, în versiune româneasca, tot la Polirom). Experimentul constituie cronica unui esec previzibil. Identitar vorbind, prozatorul nu se mai regaseste în dinamica istorica a Lumii Noi. Ceea ce pentru altii ar fi semnele mult-trâmbitatului exceptionalism american (iesirea din Marele Crah, participarea la restabilirea ordinii mondiale, amploarea dezvoltarii industriale si garantarea libertatilor individuale) nu sunt pentru Henry Miller decât simptomele unei societati bolnave de alienare, colonialism, capitalism salbatic si fariseism. Cosmarul climatizat surprinde, cumva subiectiv si nedrept, însa cu forta jurnalistica si portretistica, o America în „descompunere”, în care cetatenii au devenit „robii” confortului, pierzându-si treptat sinele în malaxorul de nestavilit al progresului. Statele Unite sunt o tara cu „spitale, ospicii si puscarii pline pâna la refuz”, unde „sclipiciul, fardul, zorzoanele si extravaganta” ascund, ca o masca, „scepticismul, cinismul, goliciunea, sterilitatea, disperarea si deznadejdea”. Dincolo de Ocean se afla un interval al „raului” ce atinge toate simbolurile traditionale, de la industrializatul Detroit la veselul univers al lui Disney. Miller îi compatimeste pe strainii fascinati de stralucirea exterioara a unui loc precum New York-ul. Pentru el, acestia, odata ajunsi imigranti americani, vor fi cu desavârsire pierduti. Lumea Noua seduce si, ulterior, abandoneaza. Melancoliile lui Miller confirma, as zice, un batrân stereotip - acela ca America nu este pentru toata lumea. Uneori, se vede bine, nici chiar pentru americani. P.S. Anul acesta se împlinesc 130 de ani de la nasterea lui Henry Miller (n. 1891). Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
