Autorul se dovedeste, în acest roman, preocupat mai curând de mentalitati si psihologii - interes care, în alte opere, trecea în plan secund, datorita concentrarii sale (a scriitorului, desigur) pe simetria narativa si pe simbolismul cultural, elemente de prim rang în majoritatea creatiilor lodgiene. Am recitit un roman splendid, din 1995, al lui David Lodge, Therapy (Terapia, în foarte buna traducere româneasca a lui Radu Paraschivescu de la Polirom). Este vorba despre un text oarecum singular în opera lodgiana. Protagonistul, Laurence Passmore (zis „Tubby”, din cauza începutului de obezitate care îi marcheaza apropierea de vârsta a treia), creator al unui serial de televiziune (sitcom) popular în Marea Britanie si SUA - People Next Door -, este, „la baza”, scriitor. Scenariul serialului - desfasurat deja pe mai multe sezoane - i-a adus faima si o situatie materiala de invidiat. A intrat, prin film, în „lumea buna”, idolatrizata de societatea de consum. Tubby are, în plus, si o familie reusita. Sotia, Sally, înca atragatoare, a dezvoltat o cariera proprie, iar copiii, maturizati, studiaza la institutii universitare performante. Nimic nu pare sa anticipeze declansarea unei crize existentiale. Cu toate acestea, inexplicabil (la prima vedere), protagonistul intra într-un neasteptat declin creator, dublat de spleen englezesc si de numeroase complicatii metafizice, marturisite doar jurnalului personal. Initial, Tubby sufera de o misterioasa durere în genunchiul drept, imposibil de diagnosticat de catre medicii consultati, durere clasificata de pacient drept sindromul „IDK” - „Internal Derrangement of the Knee” („Disfunctie Interna a Genunchiului”) -, echivalent sarcastic, al ignorantei stiintifice sugerate de expresia „I Don’t Know” („Nu stiu”). Codul („IDK”) va fi repetat obsesional în naratiune, prin metafora în cauza, a „nestiintei” generalizate, cum ar veni, sugerându-se epicentrul unei lumi care începe sa-si piarda punctele de reper (de altfel, „derrangement”, în engleza, se refera, în fond,, la „deranjamentul” mintal, la „nebunie” pe scurt). Aici trebuie sa vedem esenta crizei lui Passmore. El simte ca si-a pierdut identitatea într-un lung sir de exuvii morale si psihice, pe care i le-a indus sistemul consumerist - un sistem al „artei pentru bani” si nicidecum al „artei pentru arta”. Recuperarea identitatii originare presupune, pe lânga întoarcerea în timp, dislocarea psihologica din actualul eu alienant, lucru în buna masura dureros si convulsiv. Redescoperirea vechiului Laurence se leaga de regasirea primei iubiri - Maureen -, o irlandeza catolica, reconstruita de batrânul Tubby din fragmente si imagini demult pierdute în magma subconstientului. Desi nu a mai întâlnit-o din adolescenta, Passmore, sub impulsul unei stranii vitalitati, porneste în cautarea ei (situatie generata si de initierea unui impredictibil divort de catre, la rându-i transformata identitar, Sally). Cu greu, dupa nenumarate peripetii (tipic lodgiene, amintind de excursiile disperate ale lui Persse din Small World/Ce mica-i lumea!), Tubby o localizeaza pe Maureen - dezolant de îmbatrânita - într-un pelerinaj religios unde, entuziasmat, decide sa o însoteasca. Urmarea este, bineînteles, surprinzatoare. Passmore se restabileste psihologic (reluându-si activitatea creatoare) si cunoaste voluptati curioase în relatia amicalo-amoroasa cu iubita din tinerete si credulul ei sot. Un tablou numai în aparenta idilic, întrucât, în realitate, el ascunde un fel de apogeu al tensiunii identitare imposibil de solutionat. Criza nu e doar a scriitorului depersonalizat, ci a întregii comunitati (o problema subterana a romanului o constituie drama cuplurilor occidentale destramate, dupa zeci de ani de convietuire, în momentul în care copiii - maturizati - parasesc caminul) aflate într-o lupta surda, dar continua, de redobândire a identitatii ocultate. În subsidiarul „terapiei”, când nostalgice, când sarcastice, a lui Lodge, distingem aceasta „tema” serioasa, dezvoltata subtil si rafinat în text. Autorul se dovedeste, în acest roman, preocupat mai curând de mentalitati si psihologii - interes care, în alte opere, trecea în plan secund, datorita concentrarii sale (a scriitorului, desigur) pe simetria narativa si pe simbolismul cultural, elemente de prim rang în majoritatea creatiilor lodgiene. Avem în fata, indubitabil, un epic al crizei, cu atât mai mult cu cât mesajul în discutie iese din învelisul narativ si pare sa iradieze catre biografic. Fara prea mari eforturi de decodificare parabolica, îl putem banui pe prozatorul însusi disimulat, (auto)ironic, undeva în spatele edificiului textual... Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
