Am mai spus-o si o repet: traim într-o tara a extremelor. De ce? Pentru ca te întrebi cam ce-ar putea face cineva cu 25 de euro pe luna, în contextul scumpirilor fara precedent la toate produsele si serviciile? Si aici ma gândesc la acele vouchere de 250 de lei, acordate de curând de guvernanti, o data la doua luni, populatiei cu venituri mici si foarte mici, ca sprijin pentru a face fata cresterilor de preturi care s-au abatut asupra tuturor. Pentru ca, oriunde ti-ai întoarce privirea, n-ai cum sa nu observi ca totul s-a dublat, triplat sau chiar mai mult. Teoretic cei 25 de euro/luna vor ajunge la 2,8 milioane de români saraci si foarte saraci, strict pentru alimente sau hrana calda. Adica la pensionarii cu mai putin de 1.500 de lei venit din pensii, la cei cu pensia minima sociala garantata, la persoanele cu handicap, la cele fara adapost, la parintii care-si cresc cu bani putini copii si la familiile monoparentale care abia se mai descurca. Lor li se alatura si românii care primesc ajutorul social, cei mai multi sunt de la tara si care, acum, nici nu mai vor sa auda de munca la câmp, spre disperarea fermierilor si a altor angajatori. Restul sa se descurce, chiar si cei cu venituri la limita pragului luat în considerare de autoritati. Sa facem un calcul: cu 124 de lei pe luna, un beneficiar ar putea sa-si cumpere o pâine în fiecare zi de 600 grame. Cam atât! Sa spunem ca nu e fan pâine si ca o va împarti pentru doua zile. Dar cu restul nevoilor, care bineînteles costa, ce vor face? As putea spune ca 25 de euro sunt bani rispiti în neant sau frectie la picior de lemn. Cu ei nu poti hrani populatia. Altele puteau fi solutiile pe care ar fi trebuit sa le puna pe masa de lucru zecile de mii de „specialisti”, abonati la sinecuri. Ma gândesc ca niste diriguitori vizionari si patrioti pe deasupra ar fi anticipat cumva criza, caci am avut destule, si ar fi avut acum posibilitatea de a proteja populatia oferindule locuri de munca de pe urma unor investitii pertinente. Numai ca, pentru asta, cu totii ar fi trebuit sa traga la aceeasi caruta, fie ca vorbim despre politicieni, de specialisti în diverse domenii, fie despre aparatorii din umbra ai intereselor românilor, etc. Cred ca altfel ar fi fost treburile, dupa mai bine de trei decenii de… capitalism. Cert este ca unii dintre noi cam stiu ce-ar putea face în astfel de vremuri. Exact ce-au facut si pâna acum: vor strange si mai mult cureaua. Nu stiu cum vom iesi din tot acest marasm sau câti vor face fata acestui tavalug. În aceasta tara a extremelor nu ne mai ramâne decât sa ne rugam la Dumnezeu pentru a da românilor mintea cea de pe urma.
