Cum poti legifera în lumea post-adevarului, posibil chiar a post-justitiei? Îti trebuie o doza consistenta de curaj moral si profesional, daca nu de eroism. Dar ce straniu suna întrebarea aceasta în vremea disolutiei valorilor fondatoare! Reflectii razlete din vremea post-adevarului Retelele de socialiazare ne-au explodat în fata, completându-ne ori bulversându-ne. Reperele noastre informationale s-au rasturnat în beneficiul celor din urma, sursele memoriei s-au multiplicat, posibilitatea de a comunica instantaneu orice ne-a oferit ocazia de a ne „deschide” mai mult decât în orice alta epoca. Traim incomparabil mai mult prin mijlocirea acestora, sub imperativul clipei, dar am adaugat ceva întelepciunii cuprinse în adagiul latinesc „Carpe diem!” rostit într-o epoca si în launtrul unei civilizatii autocentrata de recursul la adevar si responsabilitate imperative? Mai degraba nu, daca luam în consideratie cu onestitate ca adevarul a derapat în post-adevar, iar responsabilitatea s-a diluat pâna în pragul derizoriului. Lumea retelelor de socializare ne îmbie riscant sa relativizam totul, inclusiv discernamântul, sa abandonam si sa diminuam rolul surselor solide, verificate de credinta, stiinta si istorie, din care ne extrageam odata informatiile si din care ne construiam temeiurile convingerilor noastre profunde. Lumea clasica a valorilor aureolate de personalitati si epoci creatoare dispare abrupt din orizontul nostru intelectual, pentru a face loc unei deja înfiripate epoci a manierismului si a barocului. Liniile ferme ale cunoasterii si ale vietii noastre sunt parasite în beneficiul liniei sinuase, ezitante, a volutei stilistice si conceptuale. Post-adevar, post-dreptate, post-modernitate, fake sunt cuvinte cheie care demoleaza concepte esentiale si relativizeaza existenta noastra. Realizam potentialul lor urias manipulator, dar nu mai suntem capabili sa ne revoltam împotriva agresivitatii pe care o induc. Am intrat deja în epoca post-umanismului si poate a post-umanitatii. Se profileaza o epoca cinica, în vreme ce noi ne ocupam de detalii ambigui. Repetam cumva faimoasa cherela medievala despre „sexul îngerilor”, desi suntem în mijlocul unei furtuni istorice. Prapastia e lânga noi, se întrevede deja crahul moral si istoric, dar noi ne preocupam nevrotici de griji marunte. Iata o tema contemporana din launtrul noii „serii istorice” în care am intrat: mai putem reglementa retelele sociale care au intrat masiv în existenta noastra? Mai putem corecta efectele nocive ale unui fenomen de masa? Orele istoriei sunt înaintate si va trebui probabil sa recurgem la întelepciunea teologiei salvarii, daca vrem sa mai aparam ceva din certitudinile umanitatii noastre. Pâna atunci traim sub dictatul cenzurii administratorilor acestor retele de socializare. Iar cenzura se substituie legiuitorului, atunci când societatea doarme. Dar legiuitorul se pare ca e timorat în privinta subiectului. Cum poti legifera în lumea post-adevarului, posibil chiar a post-justitiei? Îti trebuie o doza consistenta de curaj moral si profesional, daca nu de eroism. Dar ce straniu suna întrebarea aceasta în vremea disolutiei valorilor fondatoare! Si totusi legiferarea este preferabila cenzurii administrative, daca nu vrem ca cea din urma sa se insinueze „natural” în viata noastra. Dar cine va avea curajul pentru o asemenea întreprindere? Mihai Dorin este istoric si publicist
