Care sunt prevederile legale referitoare la raspunderea patrimoniala în raporturile de dreptul muncii? Cum se stabileste cuantumul raspunderii daca paguba a fost produsa de mai multi salariati si ce suma poate fi retinuta maxim din salar? Ce se întâmpla daca contractul individual de munca înceteaza înainte ca salariatul sa îl fi despagubit pe angajator? Precizam ca o a alta forma a raspunderii juridice reglementata de Codul Muncii este raspunderea patrimoniala sau materiala. Aceasta forma a raspunderii este specifica dreptului civil, ca drept comun pentru toate ramurile dreptului privat si implicit si pentru dreptul muncii. Asadar, conform prevederilor art. 253 alin. (1) din Codul Muncii, republicat, “angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa îl despagubeasca pe salariat în situatia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligatiilor de serviciu sau în legatura cu serviciul”, iar conform art. 254 alin. (1) din Codul Muncii, republicat “salariatii raspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legatura cu munca lor”. Prin urmare, reglementarea raspunderii patrimoniale de dreptul muncii vizeaza atât angajatii cât si angajatorii, în functie de situatia concreta. Oricare dintre partile contractului individual de munca se face vinovata de producerea unei pagube materiale catre cealalta parte trebuie sa acopere prejudicial cauzat. Mai mult decât atât, Codul Muncii reglementeaza raspunderea solidara a angajatorilor si salariatilor, tertii pagubiti având dreptul de a încasa despagubirea de la angajatorul salariatului vinovat. Ulterior, angajatorul se va întoarce împotriva salariatul vinovat pentru recuperarea sumelor platite din vina acestuia. În cazul în care raspunderea angajatului si a angajatorului sunt solidare, atunci raspunderea salariatilor este divizibila. Astfel, art. 255 din Codul Muncii, republicat, stabileste ca, în ipoteza în care paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste în raport cu masura în care a contribuit la producerea ei. Daca masura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci când este cazul, si în functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar. În cazul raspunderii patrimoniale legea stabileste situatii exoneratoare de raspundere. Astfel, salariatii nu raspund de pagubele provocate de: forta majora sau de alte cauze neprevazute care nu puteau fi înlaturate si nici de pagubele care se încadreaza în riscul normal al serviciului. O forma particulara a raspunderii patrimoniale o întâlnim atunci când salariatul a încasat de la angajator o suma nedatorata sau a primit bunuri care nu se cuveneau. Restituirea în acest caz se face în natura. Daca bunurile primite necuvenit nu mai pot fi restituite în natura sau daca acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptatit, salariatul este obligat sa suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauza se stabileste potrivit valorii acestora de la data platii. În ce priveste repararea propriu-zisa a prejudiciului cauzat de salariati, aceasta se realizeaza prin modalitatea retinerilor din salariu, în rate lunare. Ratele nu pot fi mai mari de o tremie din salariul lunar net, fara a putea depasi împreuna cu celelalte retineri pe care le-ar avea cel în cauza jumatate din salariul respectiv. În situatia în care contractul individual de munca înceteaza înainte ca salariatul sa îl fi despagubit pe angajator si cel în cauza se încadreaza la un alt angajator ori devine functionar public, retinerile din salariu se fac de catre noul angajator sau noua institutie ori autoritate publica, dupa caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de catre angajatorul pagubit. Daca persoana în cauza nu s-a încadrat în munca la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de munca ori ca functionar public, acoperirea daunei se va face prin urmarirea bunurilor sale, în conditiile Codului de Procedura Civila. Totodata, legiuitorul reglementeaza ca în situatia în care acoperirea prejudiciului prin retineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maxim 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rata de retineri, angajatorul se poate adresa executorului judecatoresc în conditiile Codului de Procedura Civila. Referitor la conditiile de forma, instrumentul pentru recuperarea sumelor cu care agajatorul a fost prejudiciat de catre salariati se numeste decizie de impunere si trebuie sa respecte aceleasi rigori legale ca si decizia de sanctionare. Consilier, Paula Iekel, Biroul Teritorial Iasi, Institutia Avocatul Poporului
