Întâlnirea, deunazi, cu Noem Plafon, fost profesor la Filozofie si coleg de generatie cu mine, m-a tulburat peste masura. Stiam ca trecuse printr-o criza majora, dar nu-mi închipuisem ca lucrurile ar fi putut degenera într-un asemenea hal. Locul întrevederii este, el însusi, suprarealist: lânga tomberoanele de gunoi, unde eu reciclam, constiincios, sticlele de plastic. Nu l-am recunoscut, desi l-am observat de la început, cu atentie, scotocind prin (...)
