Un punct de sprijin... după o jumătate de veac

Ne-am îmbratisat (având grija, totusi, sa nu ne producem prea mari perisabilitati) si ne-am dedat cetitului. Ca altceva, ce puteam face? Hai sa nu mai prelungesc suspansul si sa va spun ca iubirea aceea de tinerete se cheama Punctul de sprijin si-i cartea mea de debut. La Junimea. Era 1971, împlineam 30 de ani, ma transferasem (cu tot cu barba) de la Radio Iasi la revista „Cronica”, eram casatorit de doi ani, stateam în gazda (vom mai sta înca vreo trei) (...)


Citește articolul complet pe Ziarul de Iasi

Alte știri din Ziarul de Iasi