Poti modifica de un milion de ori toate legile, poti avea sustinerea tuturor parintilor, parlamentarilor si a întregii Europe, fondul problemei va ramâne. Fara oameni, doar cu niste instrumente nu poti face nicio brânza. Credeati ca va dura la nesfârsit? Ca va veni o lege care sa o abroge, pentru ca în România totul e posibil? Nu, domnule, vara chiar s-a terminat, si la fel si vacanta. A venit si frigul, au venit în sfârsit si ploile, la spartul târgului, când grâul si celelalte culturi sunt deja compromise, ca la noi. Si natura e român! A început si scoala, câta bucurie!.... Dar ce avem noi aici? O fi o pasare, un avion, o racheta ruseasca ratacita? Nu, e chiar o noua lege a învatamântului!... Au trecut secole de la ultima modificare si era timpul sa facem una proaspata, curata, puternica, imbatabila, care sa ne transforme copiii în genii peste noapte. Nu stiu cine mai musca aceasta momeala, dar eu, de la meciul dintre Steaua si Middlesbrough din 2006 când am luat-o în goarna rau de tot, într-un mod inimaginabil, nu mai am absolut nicio încredere în schimbarile pe care le mai poate aduce un ministru la o lege, un antrenor la o echipa de fotbal sau alt sef la vreun proiect în România. Si culmea e ca reactia mea a fost cât se poate de inspirata, chiar nu am avut motive sa mai am încredere în ceva sau careva de atunci si pâna în prezent. De ce sa am asadar acum încredere în noua lege propusa de ministrul educatiei? Ce argumente pot eu avea pentru a ma convinge singur ca aceasta va functiona, daca în ultimii 30 de ani au fost peste 24 de ministri ai învatamântului si aproape fiecare a încercat în zadar sa modifice câte ceva în modul cum se educa viitoarele generatii în tara asta sau cum se organizeaza întregul sistem? Nu, va spun, este imposibil sa mai functioneze ceva. Ma simt chiar usor amuzat când vad pasiunea proaspata cu care vine fiecare ministru si îsi prezinta noile LUI modificari. El e chiar convins ca va functiona! Pentru ca sunt ale LUI. Ceilalti toti au fost niste idioti, iar el e un geniu. Trebuie sa dai dovada de o imensa naivitate sa crezi asa ceva. O foarte scurta trecere în revista a modificarilor trecute te-ar putea pune repede cu botul pe labe, dar putini o fac: Mihai Sora (1989-1990), primul ministru al educatiei de dupa Revolutie, a crezut ca face un lucru inspirat si a redus durata învatamântului obligatoriu de la 10 clase la 8 clase. Liviu Maior (1992-1996) a introdus cu mare fala pe sub arcul de triumf Legea învatamântului 84/1995 si a schimbat toate programele scolare anterioare anului 1989 pentru ca toate acelea puteau a comunism. Astea noi erau parfumate si se dadeau cu speedstick pe la subsuori... Andrei Marga (1997-2000) a adus modificari la Capacitate si la Bacalaureat, a schimbat Curriculum-ul National, a introdus manualele alternative, a început reforma învatamântului profesional si tehnic, a înlocuit anul scolar pe trimestre cu cel pe semestre, a înlocuit evaluarea prin note în învatamântul primar cu evaluarea prin descriptori de performanta (calificative). Era perfect! Învatamântul zbârnaia!... Ecaterina Andronescu (2000-2003) a observat ca totusi nu e chiar asa si a revizuit iar Curriculum-ul si structura învatamântului obligatoriu, a introdus Legea 268/2003, prin care învatamântul obligatoriu este extins de la 8 la 10 clase (în ciuda lui Mihai sora care facuse exact invers), a înfiintat legea Scolilor de Arte si Meserii, a restructurat reteaua scolara, a adus Cornul si laptele, a reorganizat examenul national de Capacitate. Dar, cu toate aceste modificari tot mai dese si mai „inspirate”, copiii erau tot mai analfabeti, profesorii mai nemultumiti, si tara mergea tot mai prost. A venit atunci pe cai mari Alexandru Athanasiu (2003-2004) care a revizuit DIN NOU Curriculum-ul pentru ciclul primar si gimnazial, a introdus standardele de evaluare pentru clasele a IV-a, a VIII-a si a XII-a, precum si pe cele ale criteriilor de notare în ciclul gimnazial. Mihail Hardau (2005-2007) a plusat si el aducându-si amprenta personala. A introdus Legea nr. 87/2006 privind asigurarea calitatii în educatie, a modificat DIN NOU sistemul de elaborare a subiectelor pentru examenele nationale si a introdus publicarea variantelor de subiecte pe Internet, a realizat introducerea experimentala a tezelor cu subiect unic. Cristian Adomnitei (2007-2008) a eliminat scurt Testele Nationale si a introdus oficial Tezele cu subiect unic. Apoi a revenit Ecaterina Andronescu (2008-2009), ca mai avea ceva de spus, si a introdus în programa scolara patru ore de sport, a modificat DIN NOU examenul de Bacalaureat si multe altele, toate revolutionare. Daniel Funeriu (2009-2012), mare haiduc, a trecut totul prin foc si sabie, a scos o noua lege a educatiei, a introdus evaluarile periodice si includerea clasei a IX-a în gimnaziu, a reimpus învatamântul obligatoriu de 10 clase, care cuprindea învatamântul primar si gimnazial. De atunci si pâna în prezent, cu alta multime de ministri, unii plagiatori dovediti, altii pur si simplu episodici, s-a tot modificat pe ici pe colo si anume în punctele esentiale, ajungându-se ca la ora actuala sa nu mai stie nimeni pe ce lume se afla, nici elevi, nici profesori, iar generatiile postrevolutionare sa scrie în cel mai oribil stil agramat pe toate site-urile de socializare sau oriunde, la fel cum ar scrie cel mai incult popor de pe o insula pustie care n-a vazut în viata lui o carte si nu a trecut prin nicio ora de educatie. Si sa gândeasca precum un dobitoc. Nu, toate acestea nu au cum sa fie niste simple coincidente, toate acestea au fost parte a unui plan de îndobitocire generala a românilor, altfel nu se poate explica. Esecul e prea mare, e aproape perfect, exact ca meciul de fotbal amintit mai sus. Am pornit cu mare convingere, am înscris, victoria era a noastra, dar în final am fost înfrânti rusinos. Sunt absolut convins ca si aceasta noua lege a educatiei va fi un esec la fel cum au fost si celelalte tentative de la Revolutie pâna în prezent. Iar explicatia este simpla: nu exista putere de implementare, nu exista convingere suficienta si constanta, nu exista stabilitate. Dar poate cea mai importanta cauza dintre toate este îndepartarea din ecuatie si transformarea în dusmani a celor mai importanti oameni din sistemul de învatamânt: profesorii. Acestia au devenit simpli spectatori ai dansurilor si giumbuslucurilor politicienilor, simpli angajati, niste muncitori cu ziua, în loc sa fie principalii pioni ai jocului, cei care decid si influenteaza. La ora actuala eu nu vad decât un razboi deschis si declarat între minister si profesori, nimic altceva. Profesorii sunt platiti prost, sunt aruncati în clase cu elevi turbati ca în custi cu fiare salbatice, fara nicio arma de aparare, de control, sunt banuiti permanent de evaziune fiscala, sunt trasi la raspundere pentru toate relele care se întâmpla în scoli, sanctionati, aratati cu degetul, marginalizati, ridiculizati. Profesorii au devenit niste paria ai învatamântului si ai societatii, asta e adevarul. Când spui ca esti profesor într-un grup majoritatea vor zâmbi pe sub mustata cu mila si compasiune. Si cum sa ai o educatie de calitate fara profesori multumiti, motivati, încurajati, sustinuti? Este imposibil. Poti modifica de un milion de ori toate legile, poti avea sustinerea tuturor parintilor, parlamentarilor si a întregii Europe, fondul problemei va ramâne. Fara oameni, doar cu niste instrumente nu poti face nicio brânza. Briscan Zara este scriitor si publicist
