„Mi-am dat seama imediat ce am primit diagnosticul lui Stefan ca eu, pe copilul meu, în lumea asta îl voi lasa. Si daca vreau sa îl las într-o lume mai buna, ma duc în lume si în fiecare zi din viata mea fac o fapta buna”. Asa îsi începe povestea cunoscuta creatoare de moda si antreprenoare Cristina Nichita. Asociatia Surâsul Albastru din Iasi are în grija în jur de 40 de copii cu autism, pentru care doreste implementarea celor mai moderne metode de educatie, îngrijire si formare. În opt ani de existenta, 300 de copii au primit terapie la Surâsul Albastru, centru creat de antreprenoarea ieseana. Pentru a putea crea un nou centru, Casa Albastra, care ar asigura 9.000 de ore de terapie pe an pentru copiii cu autism, Asociatia Surâsul Albastru organizeaza un spectacol caritabil realizat de actori ai Ateneului National din Iasi. Sâmbata, 10 decembrie, începând cu ora 18:30, la Ateneul National din Iasi, puteti participa la spectacolul „Take, Ianke si Cadîr”, organizat în cadrul campaniei „Daruieste! Vino la Teatru!”. Invitatiile pot fi achizitionate în urma unei donatii de 150 de lei, printr-un apel la numarul 0772.165.010. Cei care doresc sa ajute pot achizitiona felicitari de Craciun – „Îngeri” – realizate de Felix Aftene la pretul de 15 lei. Pentru o lume mai buna, trebuie facuta zilnic o fapta buna Stefan, baiatul Cristinei Nichita, a fost diagnosticat cu autism la o vârsta frageda, iar din acel moment ea traieste într-o lume sociala continua. Ea marturiseste ca nu mai poate iesi din sfera sociala, traind pentru a face bine cât mai multor copii. A creat centrul Surâsul Albastru pentru a ajuta, dar, mai ales, din dorinta de a atrage atentia asupra nevoii de schimbare si de schimbare a mentalitatii oamenilor. Imagine din interiorul centrului "Surâsul Albastru" „Mi-am dat seama imediat ce am primit diagnosticul lui Stefan ca eu, pe copilul meu, în lumea asta îl voi lasa. Si daca vreau sa îl las într-o lume mai buna, ma duc în lume si în fiecare zi din viata mea fac o fapta buna. Astfel, voi lasa copiilor mei o mai incluziva, în care ne iubim si ne respectam atât de mult pe noi, încât vom reusi sa îi vedem, sa îi respectam si sa îi sustinem si pe ceilalti. Mi-am dorit o lume în care ne pasa si de ceilalti, care s-ar putea sa nu fie la fel de perfecti si frumosi ca noi, oamenii tipici. Normalitatea e data de majoritate”, explica Cristina Nichita. Copiii diagnosticati cu autism au nevoie de mult suport, adica de protectie sociala din partea insitutiilor si autoritatilor, de alocari bugetare din partea institutiilor ministerelor, de oameni specializati care sa lucreze cu ei si de centre de terapie. Surâsul Albastru este un centru prestator de servicii sociale acreditat de catre Ministerul Muncii. Nevoia unei Case Albastre La început, întâlnirile Asociatiei Surâsul Albastru aveau loc acasa la Cristina Nichita. „Am creat-o cu o mâna de terapeuti care lucrau cu copilul meu, dar care nu aveau contract de munca. Ei bateau din poarta în poarta si faceau minuni cu copiii diagnosticati cu autism. Ulterior, mi-am dat seama ca avem nevoie de un centru, fiindca noi ne adunam la mine acasa. Acum, dupa 8 ani de zile, peste 300 de copii au primit terapie si avem rezultate extraordinare”, povesteste creatoarea de moda. Imagine din interiorul centrului "Surâsul Albastru" În prezent, sunt în jur de 40 de copii înscrisi în asociatie, care vin zilnic la centru, si o echipa multidisciplinara formata 15 angajati în asociatie. Dintre acesti copii, sunt care merg chiar singuri, neînsotiti, la gradinita sau la scoala, iar acestea sunt rezultate extraordinare pentru ei. Însa, pentru aceste rezultate, centrul a avut nevoie de sustinerea comunitatii, de contributia parintilor care platesc pentru terapie, de campanii umanitare si de donatii. „Avem nevoie în continuare de sustinere, pentru ca noi vrem sa mai deschidem înca un centru. Evenimentele desfasurate acum – Daruieste! Vino la Teatru! si Daruieste unul din îngerii lui Felix Aftene pentru îngerii de la Surâsul –, la care donatia minima este de 15 lei pentru o felicitare si 150 de lei pentru un loc la teatru, reprezinta o campanie din programul pe care noi îl desfasuram pentru a construi împreuna Casa Albastra. Strângem bani pentru a deschide un nou centru, atât de necesar în comunitatea ieseana”, explica Cristina Nichita. Aceasta marturiseste ca zilnic se gândeste ce va face cu adolescentul ei, care anul viitor va termina liceul: „Acum înca am copil de dus la scoala. Zi de zi îl duc la scoala. Dar ce voi face de la anul când nu îl voi mai duce pe Stefan la scoala? Pentru ca ar trebui sa avem ateliere protejate, ar trebui sa le dam posibilitate sa fie integrati si sa lucreze”. Învingerea fricilor Lorena lucreaza de aproape doi ani jumatate la Surâsul Albastru. Când am ajuns la centru, aceasta facea terapie cu Sofia, o fetita de aproape 4 ani, care vine la “Surâsul” de maxim doua luni. Sofiei îi este frica de animale, dar cum acestea se gasesc peste tot, ea trebuie sa îsi învinga aceasta teama, iar Lorena lucreaza cu ea în acest sens. „Animalutele sunt peste tot, nu le putem evita si trebuie sa o expunem usor, usor. Momentan nu o sa îi spun onomatopeele, pentru ca se sperie foarte tare si încerc doar sa i le arat”, explica terapeuta. „Când a venit pentru prima data la terapie, în urma cu aproximativ doua luni, era mult mai absenta, mult mai distrasa de tot, nu statea nici macar un minut la masa. Nu facea nici puzzle din doua piese. Acum îi place sa faca si puzzle din mai multe piese, iar eu o las sa încerce si o ajut daca nu reuseste. Este bine ca nu mai renunta atunci când vede ca nu reuseste, rasuceste piesele si le învârte pâna le potriveste pe toate, spre deosebire de primele sedinte, când nu avea rabdare deloc”, îsi aminteste Lorena. Activitatile pe care terapeutii le fac depind de nivelul de achizitie al copiilor. De exemplu, Sofia este acum la partea de interactiune, de creare a relatiilor. Lorena încearca sa o faca sa constientizeze ca este cu ea si ca se joaca. „Pâna acum nu era atenta, se juca singura. Acum vine, îmi cere ajutorul, vrea sa îmi arate ce face”, spune terapeuta. Astazi a fost pentru prima data când s-a jucat cu un set de bucatarie din lemn, în care trebuie sa taie legumele. A învatat ca trebuie sa lipeasca cele doua piese între ele si ca trebuie sa apese cu un cutit de jucarie pentru a le taia. Terapia transforma copilul diagnosticat cu autism Alexandru Nicolas are 3 ani si 10 luni, vine la Centrul Surâsul Albastru de la vârsta de 2 ani si este cel mai mic copil care a avut un parcurs atât de bun. Daniela, mama sa, este asistenta medicala în Iasi si îsi creste baietelul împreuna cu parintii ei. „Dupa ce a fost diagnosticat la 1 an si 11 luni, am vrut sa îi gasesc un centru foarte bun din Iasi si am ajuns la Surâsul Albastru. Dupa doi ani de terapie a avut un progres foarte bun din multe puncte de vedere. Si-a dat drumul atât la limbaj, cât si la comportament. Când a venit aici nu stia sa spuna mama, nu stia ce înseamna mama, dar acum îmi spune: mami, vreau apa; mami, vreau culorile”, povesteste Daniela. Alexandru Nicolas (3 ani si 10 luni) alaturi de creatoarea de moda Cristina Nichita (dreapta jos) La Surâsul Albastru, nu doar copiii sunt ghidati de specialisti, ci si parintii, care învata care sunt nevoile unei persoane cu autism. „Am fost învatata si cum sa ma comport acasa cu el, pentru ca nu stiam. Cu ajutorul terapeutilor si a doamnei coordonatoare am învatat cum sa ma comport atât eu, cât si bunicii. Am continuat împreuna ca o echipa, ca o familie, pentru binele lui Alexandru”, spune mama lui Alexandru. Daniela îsi aminteste cât de greu i-a fost la început, atunci când a aflat diagnosticul, însa le transmite tuturor parintilor ca sfaturile profesionistilor trebuie ascultate. „Trebuie sa ia totul pas cu pas, sa avanseze încet, pentru ca usor, copilul va ajunge mai sus si mai bine, chiar daca la început exista acea frica. În primul rând, trebuie sa înscrie copilul la un centru de terapie, fiindca îl ajuta nespus de mult, se transforma”, precizeaza aceasta. La început, nici nu reactiona Atunci când Nicolas s-a întors din Spania, era mai mult absent si nu reactiona. Acum, dupa doi ani de terapie, rezultatele sunt uimitoare, iar mama sa, Andreea Gratiela, considera ca Surâsul Albastru a fost cea mai buna alegere. „Acest centru înseamna foarte mult pentru noi. De când am venit din strainatate – de aproape 2 ani de zile – copilul vine aici. Terapeutii sunt dedicati copiilor si vad cum baiatul meu vine cu bucurie la terapie. Când am venit, copilul meu nici nu întorcea capul, putea sa explodeze o bomba în spatele lui, ca el nu reactiona. În schimb, acum vorbeste daca i se cere, iar atunci când îi spun sa zica ceva, repeta si el. Daca îi spun sa îmi aduca, îmi aduce. Daca îi spun sa îmi arate, îmi arata”, spune mama baiatului. Micuta Sofia la "Surâsul Albastru" Andreea considera ca cea mai importanta este conexiunea dintre copil si terapeut, iar dorinta ei cea mai mare este ca Nicolas sa vorbeasca singur. „Cel mai mult îmi doresc sa vorbeasca, sa îl aud ca îmi cere, ca vrea. Merg prin magazine, prin oras cu el si vad alti copii. Lipseste ceva când vad ca nu îmi spune: mama, vreau; mama, da-mi”, mentioneaza aceasta. Lucrul în echipa Vârstele copiilor care vin acum la centru variaza între 2 si 11 ani. Majoritatea fac terapie pentru o perioada mai lunga de timp, iar aproape toti cei care vin merg fie la gradinita, fie la scoala. Copiii mai mari, care merg la scoala, pot face la centru si activitati precum matematica, limba româna sau lectura. De exemplu, sunt care întâmpina dificultati la scriere si terapeutii lucreaza la aceste aspecte pentru a-i ajuta. În plus, majoritatea au înclinatii spre anumite lucruri, precum numere, masini, dinozauri, bufnite sau multe altele. Imagine din interiorul centrului "Surâsul Albastru" Terapeutii lucreaza în echipa, câte doi la un copil, rânduindu-se pe zile, pentru ca acesta sa învete sa raspunda cât mai multor persoane. „Ei pot dezvolta o obisnuita de a face activitati doar cu o persoana, iar atunci când altcineva le pune o întrebare, sa refuze colaborarea. Astfel, prin metoda de lucru în echipa încercam sa evitam aceasta situatie”, explica o terapeuta de la Surâsul Albastru.
