Iasul n-are niciun motiv sa se simta mai prejos decât Clujul. Mai mult, cred ca n-are nici macar un motiv serios pentru care ar trebui sa se compare cu el. Iasul trebuie sa-si pastreze mândria si orgoliul de a se compara doar cu sine însusi, semne clare ale unei mentalitati de Capitala. L-am întrebat zilele trecute pe un prieten din Cluj care venise pentru prima data în viata lui la Iasi, cum i se pare orasul. Are maretie, a fost raspunsul lui spontan. Spre deosebire de Cluj, Iasul are alura de capitala, cum e si Bucurestiul, a adaugat prietenul meu, dând exemplu, printre altele, bulevardul Stefan cel Mare cu pietonalul si cladirile istorice de mare valoare care-l marginesc, cum sunt Catedrala Mitropolitana, Teatrul National, Palatul Roznovanu sau Trei Ierarhi si cu capatul de perspectiva pe care-l ofera Palatul Culturii, „o constructie fara egal la noi, care te trimite cu gândul la Viena”. „Nu se justifica niciun complex de inferioritate fata de Cluj, cum am constatat la unii ieseni. Dimpotriva!”, mi-a mai spus prietenul meu clujean. Auzind asta, mintea m-a dus imediat la o alta constatare mai veche pe care o facusem eu însumi legata de Iasi. Dupa zeci de ore de discutii cu ieseni care mi-au povestit despre viata lor si despre cum vad ei orasul în care traiesc, multi dintre ei fiind si nativi, povesti culese si o parte publicate deja pe site-ul iesenii.ro (unele fiind înca în editare), una dintre concluziile lipsite de echivoc e urmatoarea: toti iesenii cu care am vorbit s-au declarat mândri de orasul lor, chiar daca fiecare a avut si câte ceva de criticat la el, si niciunul nu mi-a spus ca si-ar dori cu adevarat sa locuiasca în alt oras din România. Iar „esationul” de ieseni cu care am vorbit pâna acum e suficient de divers cât sa-mi permita sa-l consider oarecum reprezentativ. De unde atunci ideea asta cu complexul de inferioritate al iesenilor fata de Cluj, ma întreb acum, dupa ce l-am ascultat si pe prietenul meu clujean? Când a aparut ea si de ce? N-am un raspuns „stiintific”, dar pot sa speculez bazat pe datele empirice de care dispun si sa sustin ca acest complex a aparut destul de recent. Am venit în Iasi în anii 80 si pâna nu de mult n-am auzit pe nimeni vorbind de Cluj ca despre ceva superior Iasului. În plus, nici eu, nici cunoscutii mei ieseni, nici cei cu care am avut ocazia vreodata sa discut despre oras, nu ne-am simtit vreodata inferiori clujenilor si nici orasul cumva sub cel din inima Ardealului. Dar voci care sa puna Clujul undeva deasupra Iasului, ca un model de urmat si de invidiat, am auzit si ele au devenit tot mai puternice în ultimii ani, mai ales de când Clujul a devenit unul dintre cei mai dinamici poli economici ai tarii. Unii zic chiar cel mai, dar asta e alta discutie. Nimeni nu neaga, nici n-are cum, cifrele care dau dreptate unor asemenea voci, pentru ca, într-adevar, de cel putin un deceniu, în termeni pur economici, Clujul a luat-o destul de mult înaintea Iasului (si a restului tarii, de fapt). Dar de ce complex de inferioritate, de ce e neaparat sa te simti inferior doar pentru ca cineva a ajuns mai „bogat” decât tine? Dupa parerea mea, acest „complex de inferioritate” care a început de o vreme sa bântuie printre ieseni e o constructie artificiala, un, sa-i zicem, „construct cultural” de data recenta, bazat în mare masura pe PR-ul agresiv al administratiei clujene. Clujul a devenit în ultimii ani una dintre cele mai discutate „povesti de succes” în media româneasca, iar asta a lasat urme si în mintile destul de multor ieseni. Care ieseni, ridicând la rândul lor în slavi Clujul, au ajuns sa priveasca Iasul ca pe un copil întârziat care, pentru a-si reveni, nu trebuie decât sa urmeze exemplul Clujului, considerat un fel de premiantul clasei. Dar experienta mea, inclusiv din discutiile cu iesenii, îmi spune ca cei care sufera de un complex de inferioritate fata de Cluj sunt extrem de putini si, as zice, privind tabloul mare al spiritului public iesean, nesemnificativi. Iasul, fara nicio legatura cu administratia lui, ba chiar în pofida ei, si-a pastrat un soi de maretie, nu doar în aspectul lui exterior sesizat de prietenul meu din Cluj, ci si în propria imagine de sine. Iesenii sunt mândri de ei si de orasul lor mai mult decât pare din afara si, chiar daca aceasta mândrie poate parea uneori nejustificata, ea joaca un rol esential în sustinerea unui spirit public local cât se poate de sanatos. Complexele de inferioritate sunt nocive pentru ca demoralizeaza si transmit slabiciune. Iasul n-are niciun motiv sa se simta mai prejos decât Clujul. Mai mult, cred ca n-are nici macar un motiv serios pentru care ar trebui sa se compare cu el. Iasul trebuie sa-si pastreze mândria si orgoliul de a se compara doar cu sine însusi, semne clare ale unei mentalitati de Capitala.
