Literatura temelor inspirate de lumea universitara e o falie culturala foarte apreciata în spatiul anglofon, astfel încât popularitatea unui asemenea epic nu trebuie sa mire. Elementul care atrage atentia în cazul de fata îl constituie curajul autorului de a merge dincolo de superficialitatea monden-jucaus-hilara a relatiilor academice si de a sonda personalitatile - nu o data - complicate ale indivizilor din spatele lor. Toata lumea (buna) vorbea, într-o vreme, despre filmul Wonder Boys (Baieti minune), cu Michael Douglas în partitura principala, film iesit pe piata cinematografica de peste Ocean în urma cu mai bine de doua decenii. (Douglas, „fiara” din Basic Instinct/ Instinct primar, în rol de profesor universitar boem si cam inadaptat, asa cum se dezvaluie aici, i-a surprins, se pare, în mod placut, pe multi.) Ceea ce stia însa atunci mai putin lumea (chiar si cea buna) era ca pelicula se baza pe romanul omonim al unui scriitor american contemporan, Michael Chabon pe numele lui (volumul a aparut, în limba româna, înca din 2008, la Editura Humanitas). Autorul avusese deja un succes notabil cu primul sau roman (scris în 1988, pe când împlinea doar douazeci si cinci de ani) - The Mysteries of Pittsburgh, un amestec fascinant de istorie si detectivism, care a cucerit atât publicul, cât si critica. În mod surprinzator totusi, în urmatorii sapte ani, Chabon nu-si mai gaseste usurinta scriiturii de la debut, petrecând enorm la redactarea unei alte carti - Fountain City (ajunsa la 627 de pagini) - care, în pofida asteptarilor sale, este respinsa de editori. Prin urmare, prozatorului nu-i mai ramâne decât sa transforme experienta lungii creatii (din Fountain City) într-un... nou roman. Sa rescrie carevasazica totul de la început. Asa s-a nascut Wonder Boys (Baieti minune) în 1995. În 2000, Michael Chabon publica The Amazing Adventures of Kavalier & Clay (distins, în 2001, cu premiul Pulitzer), iar, în 2007, The Yiddish Policemen’s Union si Gentlemen of the Road. Wonder Boys (Baieti minune) poate fi încadrat în traditionala (de acum) clasa a „romanelor de campus”. Literatura temelor inspirate de lumea universitara e o falie culturala foarte apreciata în spatiul anglofon, astfel încât popularitatea unui asemenea epic nu trebuie sa mire. Elementul care atrage atentia în cazul de fata îl constituie curajul autorului de a merge dincolo de superficialitatea monden-jucaus-hilara a relatiilor academice si de a sonda personalitatile - nu o data - complicate ale indivizilor din spatele lor. Asa putem intra în zona intima a protagonistului, Grady Tripp, profesor de literatura la Universitatea din Pittsburgh. Grady - asemenea lui Chabon (si aici se observa „convertirea” psihologica a textului din Fountain City în arhitectura narativa din Wonder Boys) - a redactat un roman de succes în urma cu sapte ani, dar, aparent, nu a rezistat competitiei acerbe. S-a izolat treptat si nu a mai scos nimic semnificativ, consolându-se cu predarea lectiilor de creative writing, cu relatia adultera cu nevasta sefului sau de Catedra si, totodata, cancelara Facultatii, Dr.Gaskell, si cu prizele de „iarba” pe care si le administreaza zilnic. În plina criza de depersonalizare, Tripp va fi parasit de sotie si afla ca amanta sa (Dr. Gaskell) e însarcinata cu copilul lui. La o petrecere (data de profesorul Gaskell, adica de sotul înselat), Grady are ocazia sa-l cunoasca mai bine pe James, un student de la cursul sau de literatura - ins straniu, dar, dupa toate semnele, talentat. Cei doi, dezorientati când de alcool, când de marijuana, când de un pitbull sinistru (pe care, de altfel, James îl si omoara), când de o pelerina a lui Marylin Monroe (pe care, nesabuit, tot James o fura), când de diverse personaje neobisnuite (cu care intra în contact), ajung sa petreaca o noapte si o zi împreuna. Experienta le va schimba amândurora viata, plasându-i într-o arie a epifaniilor absolute. James, alienat mitoman si cu usoare tendinte spre sociopatie, va fi descoperit acum de Crabtree, editorul excentric al lui Tripp, care decide sa-i publice primul roman, lansându-l în literatura de elita si scotându-l din anonimatul morbid. Grady, la rândul sau, are revelatia necesitatii unei schimbari radicale a vietii, învingându-si inhibitiile si rutina demoralizanta. Se hotaraste abrupt sa o ceara în casatorie pe fosta amanta (sotia lui Gaskell) si sa devina tata. El reuseste sa-si redescopere astfel apetenta pentru scris (dupa ce, în prelabil, pierde cele câteva sute de pagini, deja redactate, din noul roman - aluzie clara la Fountain City -, într-un accident stupid, produs pe fondul isteriei din noaptea epifanica). Neîndoios, Baieti minune este un exceptional roman despre interferenta dintre viata si literatura si felul în care ultima reuseste sa o modifice adesea pe cea dintâi. Englezii mai întâi si, ulterior, americanii au intuit intensitatea trairilor din acest univers aparent imobil - e vorba de spatiul academic, desigur - si i-au dat, iata, prin texte celebre, dimensiune estetica. Hamlet al lui Shakespeare credea ca prea multa ratiune inhiba actiunea, iar amanuntul îl tulbura profund, întrucât îsi banuia pulsiunile constiintei a fi sursele propriei lasitati, anulându-l ca om al faptelor. Alta, evident, e opinia creatorilor „romanului de campus” si, se observa cu ochiul liber, nu gresesc defel. Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
