Sunt mai bine de zece ani de când nu mai fac comentarii politice. Rarele mele interventii în acest areal au fost, de regula, venite din perspectiva civica sau istorica, dar acum ma gândesc sa raspund unui teasing fierbinte de pe Facebook. Cum nu am nicio subordonare politica, nu am vreo obligatie de a iubi sau urî pe cineva cu metoda. De aceea, si puterea, si opozitia sunt, pentru mine, doua entitati pe care le privesc detasat si care e sanatos, cred, sa se afle în echilibru (nu, în niciun caz nu voi folosi sintagma cretina, romglezeasca, de „balansat” care, pentru mine, semnifica cu totul altceva decât vor „progresistii” sa spuna). Asa ca le studiez cu acelasi ochi critic, comparativ si, pe cât posibil, nepartinitor. Din aceasta perspectiva, observ ca la Iasi nu exista efectiv o opozitie politica, profesionista si activa, cu exceptia domnului consilier local Razvan Timofciuc, locul ei fiind acoperit de ramasitele de presa independenta si de activisti civici mai mult sau mai putin vocali. Daca în privinta ciracilor domnului Simion nu am avut si nu pot sa am vreo asteptare (precupeata urlatoare care reprezinta, chiar data afara din partid, votanti locali în Senat, ramâne, în sine, o pata de nesters pe obrazul Iasului!), în privinta celorlalti politicieni de opozitie lucrurile ar trebui sa stea altfel. Bunaoara, desi ma uit relativ rar pe Facebook - din motive de igiena! - am remarcat ca sunt asaltat în ultimele doua saptamâni de o postare platita a unei doamne deputat, sefa ieseana de partid, în plus, artistic cititoare de reviste culturale la „Cafeneaua Veche” a lui Juju. Agasat, dar totusi curios, am accesat si urmarit aceasta postare care cuprindea un dialog purtat acum vreo jumatate de an cu Toni Hritac, în seria extrem de interesanta a convorbirilor sale de la ZDI TV. Cum nu ma tem de atacurile interlopilor de internet din fermele de troli platite de partide, ma grabesc sa spun ca doamna cu pricina nu iese rau din acest interviu reluat azi pentru motive de campanie (în ciuda unui smile artificial si fals, „à la Iliescu”, si a unui râs cam naravas), desi activitatea si vizibilitatea ei sunt cu mult mai scazute decât ar fi trebuit. Pare mai relaxata si are un aer neverosimil de inocent, iar dibacia combinatorie care îi este reprosata e destul de cochet mascata. Nu am cunoscut-o niciodata personal ca sa o pot întreba direct astfel încât, finalmente, m-am uitat la acea discutie cu speranta ca acest dialog îmi va clarifica o serie de nelamuriri. Am ramas si astazi cu o curiozitate legata de „nasii” politici ai domniei sale. De la distanta, pare ca a aparut pe scena politica datorita lui Nicusor Dan, odata cu crearea partidului national care înghitea proiectele civico-politice din marile orase. Si domnia sa si celebrul competitor politic la primaria Bucurestiului (ale carui prime încercari de strângere asociativa a tinerilor cu studii în strainatate dateaza înca din 1998!) sunt absolventi ai unor universitati prestigioase si scumpe care, în mod neobisnuit pentru reticenta si ostilitatea contemporana, au fost rapid parasutati în politica. Ar fi frumos ca aceasta ascensiune fulgeratoare sa fi fost pe baza de merite. Oricum, doamna aparuta din neant preia dezinvolt, în 2016, organizatia locala a noului partid al „tinerilor frumosi si liberi” canibalizând senin, fara scrupule, varianta ieseana a unei asocieri politice citadine creata de un domn caruia i-am uitat numele si care, asemenea unui ciot purtat de curent pe creasta valului, s-a trezit la alegerile locale de atunci cu un numar impresionant de voturi fara sa fi facut nimic. Acest mecanism, al voturilor în alb împotriva establishmentului politic, a atras probabil atentia „nasilor” nevazuti care identifica si acopera astfel de nise electorale cu personaje manevrabile din curtea lor. Asa a fost cazul si cu organizatia doamnei cu pricina care s-a trezit cu un purcoi de voturi în poala la recentele alegeri locale chiar dupa o activitate politica stearsa si insignifianta, dar, deh!, fiecare cu norocul lui în politica. Însa mi-ar placea totusi sa stiu cum, „out of the blue”, a ajuns domnia sa sa calareasca oportun acest val cu sase ani în urma si recunosc ca nu m-as da în laturi sa aflu deslusiri si pe tema aparitiei ei magice dintr-un post de CEO la o firma americanai la conducerea unei mârtoage politice cu potential incert. În fine, poate alta data ne va devoala secretul despre cum a reusit sa acopere cheltuielile mari de studii la University of Massachusetts Amherst (numai taxele pentru cei sapte ani se ridica la peste 350.000 de dolari), o universitate cu adevarat prestigioasa, spre deosebire de caricatura penibila absolvita (pe o filiera religioasa!) de un fost prim-ministru guraliv si toxic care a mai si tras o teapa bancii la plecare! Revenind la interviu, ceea ce mi-a atras atentia a fost dezinvoltura cu care a asumat strategiile de putere folosite pentru a controla filiala. E limpede pentru cineva ca mine, care a urmarit cu atentie tot carnavalul politic de dupa asasinarea lui Ceausescu, ca numai naivii pot avea asteptari nerealiste de la clasa politica româneasca, mai ales de la stratul poporan, nesatul si agresiv de la baza organizatiilor locale. Eu însumi am coborât din curiozitate pentru câteva saptamâni, în 2004, la rugamintea unui om decent pe care-l pretuiam, în aceasta mocirla fetida dominata de coioti fomisti si isterici, gata sa se încaiere urlând si sa-ti sara la beregata ca sa-ti ia locul. Asa ca nu m-a surprins prea mult cinismul sefilor de organizatii care sacrifica vioi competenta si onorabilitatea în favoarea imposturii, slugarniciei si a santajului cu care îsi pot tine în frâu ciracii. Însa doamna cu pricina reprezenta totusi un partid nou, altfel, care ne asigura ipocrit ca „acum avem cu cine vota”. Oare? Faptul ca însasi domnia sa a fost, ca „nicusoreana”, victima malversatiunilor abjecte ale gastii de la conducerea centrala si, în ciuda voturilor aduse la locale (care nu prea s-au mai regasit la parlamentare, totusi) a fost maturata din primul cerc al puterii respectivului partid - a treia forta politica a tarii! -, nu ma încalzeste cu nimic. As fi fost, poate, de partea sa daca as fi vazut un proces de recrutare transparent si nepartinic pentru consilieri si deputati în loc de mascarada demna de Victor Orban, a „autoritarismului electoral” cu voturi aranjate prin computer sau cu vesela metoda „Autobuzul” prin care s-a mimat democratia care sa justifice unitatea de nezdruncinat a echipei în jurul sefului. Nu e treaba mea, desigur, cum îsi rezolva partidele chestiunile interne. Eu doar semnalez, ca simplu cetatean, ce percep în speranta ca cineva de acolo va medita la acest feed back gratuit si onest. Mai ales ca, dupa cum s-a vazut, nici macar pe listele „cumetriale” nu exista loialitate atunci când e vorba de beneficii personale consistente. O asigur pe doamna cu pricina ca, daca ar fi avut fler politic si minte, ar fi pus-o consilier local pe Oana Vasiliu (o alta persoana pe care nu am întâlnit-o niciodata, dar care a dovedit un curaj si o demnitate admirabile, atât în batalii civice si institutionale, cât si în efortul exemplar de a creste singura trei copii, pentru care îmi scot palaria!) care nu ar fi abdicat de la principiile morale. Spun toate aceste lucruri nu pentru a ma alatura detractorilor acestui partid (si nici criticilor îndreptatiti din propria ograda), ci pentru ca deteriorarea acestei oferte electorale nu va duce decât la migrarea voturilor „anti” catre celalalt pol al orizontului „anti-Sistem” si asta ar fi cam trist. Ca sa nu mai spun de cei care vor ramâne acasa, scârbiti ca nu au cu cine vota! Nu numai la Iasi, ci si în tara pare ca iesirea de la putere i-a lasat flamânzi si apatici pe asa zisii „tefelisti”, (zgomotosi moralisti ai neamului si plini de avânt revolutionar în spatiul virtual, dar mofluji si acriti în viata reala), iar buna balanta a puterii este cam dezechilibrata. Poate ca o resetare a metodelor si o politica de atragere a unor oameni credibili i-ar mai putea salva. Altfel, cinismul strategiilor de dominatie interna pentru conservarea cu orice pret a puterii personale nu-i va folosi decât pe „persoana fizica” dupa frumoasa traditie a locului eligibil pe care poate fi ales pe lista, fara probleme, pâna si un papagal. i Wellington Solar LLC, firma dizolvata în 2018 care, în acte, era proprietatea ei. Parcurgând traseul ei profesional american de dupa master si doctoratul în finante ma gândeam ce bine ar fi daca serviciul nostru de intelligence extern ar avea agenti cu asemenea calitati. Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor
