Dupa dansurile populare, mai bine zis, dupa o sârba înfocata de duduiau podelele si sfârâia arcusul lui Dumitru tiganul, iar tovarasului învatator Blejusca i-a sarit caciula din cap, de-au jucat-o toti în picioare, praful s-a ales de ea, ba înainte, ba înapoi, ba pe loc, asa cum zice si jocul, „câte unul, câte doi/ sa jucam sârba-n napoi” sau „hopa-hop si iara hop/ sa jucam sârba pe loc”... ...dupa dansuri, zic, s-a trecut la piesa de teatru cu Mos Ion Roata si Unirea, tot cu tovarasii învatatori si tovarasele învatatoare mai mult, înca îmbujorati la fata de la joc, ca asa era la Cântarea României - ei cântau, ei dansau, ei jucau teatru, asa ca n-a mai fost nevoie sa-si shimbe costumele nationale, fiindca ei jucau pe taranii din piesa, cei care, la îndemnul boierului, merg sa ridice bolovanul din fundul scenei, ca sa se convinga de nevoia muncii unite, a Unirii, adica, bolovan din scânduri acoperite cu pânza cenusie dintr-o foaie de cort, oferita de tovarasul comandant Hodoroaba, facut cu o zi înainte de nea Ifrim tinichigiul, ca-l rugase tovarasul director la „una mica”. În afara de învatatori, mai juca si nea Mitica Oprea de la cantina de la noi. Nea Mitica, zis Piticu fiindca avea 1,98, era hotarât sa faca un rol mare, desi avea rolul cel mai greu, îl juca pe Mos Ion Roata, dar îl stia ca pe apa. Doamne, ce-i mai turuia gura când îl zicea! Însa boierul unionist si-a luat concediu medical si a ramas acasa, statea cu fundul într-un lighean cu apa calduta, ca avea hemoroizi, iar tov. învatator Blejusca, care-o facea si pe regizorul, s-a plâns: „Tovarase director, ce ma fac cu piesa, ca pe Murgulet iar îl doare-n cur?” „Pune-o pe Valerica în loc. Ce, ea n-are voie?” Si asa a ajuns Valerica, matusa-mea, boieroaica, cum ar veni, desi ea-si luase concediu de nastere, ca trebuia acusi sa rastoarne carul, zicea lumea. „Da' nu stiu rolu', când sa-l învat?”, s-a luat cu mâinile de cap Valerica, „plus ca ce ma fac cu burta asta?” „Lasa ca te descurci tu” - o potolea Blejusca - „îti suflu eu. Iar cu burta nu-i nici o problema. Tu joci un boier, un exploatator adica, astia-s întotdeauna cu burtile mari. Tu ai grija numai sa nu faci chiar mâine pocinogul pe scena. Atâta”. Începe piesa si lucrurile mergeau cât se poate de bine. Matusa-mea Valerica, cum era ea mica, cu parul lins, cu doua mustati facute cu carbune si cu halatul verde înflorat al tantei Aglaia peste burta mare, arata a boier oarecum, mai mult un boier chinez, decât unul unionist, dar, ma rog. Plus ca si-a tinut destul de bine discursul despre cele doua tari surori, crestine si megiese, despre Milcovul pe care trebuie sa-l sorbim dintr-o sorbire si celelalte. Si discutia cu capatânosul de Mos Ion Roata a mers destul de bine, aici însa a stralucit nea Mitica Oprea zis Piticu, care pur si simplu umplea scena cu persoana lui si smulgea aplauze la scena deschisa: „Bravo, nea Mitica!” „Arata-le ce poate muschii tai, nene!” Pe urma matusa-mea Valerica i-a trimis pe tovarasii învatatori sa aduca bolovanul din fundul scenei: „Ia du-te si dumneata, mos Vasile, si dumneata bade Ilie, si dumneata bade Pandelachi...”, iar astia, cum stiti, izbutesc împreuna sa ridice bolovanul, fiindca asa zice povestea. Povestea asa zice, dar tovarasii învatatori-tarani nu reuseau sa ridice bolovanul. Uite asa. S-au mosmondit ei acolo ce s-au mosmondit, dar nu reuseau sa ridice amarâtul ala de bolovan din scânduri si acoperit cu foaie de cort. „Ceara ma-sii!”, face tovarasul învatator Velescu, ridicându-se si stergându-si fruntea de sudoare. „Nu se poate ridica!” Lumea îl aplauda, crezând ca replica face parte din spectacol. „Crucea Dumnezeului mamii ma-sii! L-a batut în cuie!” face si tov. învatator Blejusca. Urmeaza iarasi un ropot de aplauze din sala. Lumea era bucuroasa ca va asista la ceva picant, rupt din viata, iar taranii de pe scena erau tarani autentici, înjura ca la mama lor, fara fandoseli. Problema era ca nimeni nu-i explicase tinichigiului la ce trebuia momâia ceea din scânduri si foaie de cort, asa ca nea Ifrim s-a gândit s-o faca mai trainica si a batut-o în cuie, de aceea tovarasii învatatori nu puteau s-o ridice, iar matusa-mea Valerica, de emotie, striga: „Cred ca vine”, „Ce vine?”, o întreaba speriat Blejusca, „Apa”, striga scremut Valerica, iar o parte din oamenii din sala sar în sus, ca în anul acela fusesera inundatii la noi, noroc ca-n momentul acela tov. învatator Blejusca da peste un pachet salvator în spatele scenei, îl ia drept bolovan si toti învatatorii ridica pachetul deasupra capului si pornesc agale spre boier, adica spre Valerica, care era speriata ca vine în continuare, dar era speriata degeaba, ca Raducu al ei, varu-meu, avea sa vina peste o saptamâna; tata Gherghina, femeia de servici de la scoala, era în ultimul rând, rezemând peretele si pirotind, când deodata vede pachetul plutind pe deasupra: „Lasa pachetul jos” - se ratoieste la „to'ar'sii 't'tori” - „e-al meu” si se repede spre scena. Atunci se porneste în sala de clasa un râs si-o chirfosala ca la iarmaroc. Matusa-mea Valerica mai apuca sa mai spuna ca unirea face puterea, dar n-o mai ia nimeni în seama, iar nea Mitica Oprea zis Piticu, care trebuia sa dea replica finala, batându-i obrazul boierului, fiindca toti trebuie sa ia parte la sarcinile tarii, nu numai taranii, nea Mitica zic, care fara îndoiala ar fi fost cel mai mare Mos Ion Roata din istoria teatrului local la cei 1,98 metri ai sai, de ciuda ca-si vedea compromis rolul carierei lui, trecuse peste drum la punctul sanitar, unde era de servici tanti Lidia, cea care râdea întruna, iar mama zicea ca are o coasta de drac, ei, bine, cred ca nea Mitica i-o gasise, fiindca i-o pipaia mereu. Tovarasii învatatori aratau ca niste raci fierti, dar în sala lumea era vesela, mai ales ca se lasase un miros de cozonac de te taia la lingurica, ca eram în Postul Pastelui, mirosul venea de la bolovan, adica de la pachetul Gherghinei, îi trimitea cozonac lui Traienel al ei, care era trompet la unitatea din Cluj. Pe urma am pornit catre case cu totii, luna atârna pe cer ca un banut de arama, iar la porti înflorisera liliecii, si era o mireasmaaa... Doamne! Radu Parpauta este scriitor, traducator si publicist
